5,267 matches
-
cu stativ, portativ, note și profesorul cu care m-am Împrietenit și-a fugit În ’87 În Germania Federală ca să moară cinci ani mai tîrziu În drum spre Ungaria În propria-i mașină făcută praf de-un autobuz, mai ales jazz, dar și giga și gavota foarte la modă pe-atunci la 2 Mai unde m-am dus doi ani, În primul marea era acoperită de meduze și plaja de gunoaie, În al doilea nu se găsea de mîncare, la Dobrogeanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru care-au fost modelate celelalte, e destul de deprimant. Ori ne-a mințit ? Și Adam și Eva locuiesc la aceeași adresă? Atunci sîntem coșmarul Tatălui. Creația diavolului, că ăsta umblă cu șerpi și mere, Îi plac fructele, unora le place jazzul, „mă uitam la televizor, ca contribuabil”, aud la radio În timp ce scriu și nu mă mir. Nu mai Înțeleg nimic din ce se-ntîmplă În realitate, la televizor, sau ce-o fi ăsta din jur. Mai aud și că tocmai am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
era dor. Aș fi vrut să ajung în "Orașul chinezesc" și să mănânc ciau ― acei tăiței fierți în unt, cu praz și vegele multe, cu homari și gălbenușuri de ouă ― și să mă opresc la întoarcere la "Firpos", să ascult jazz-ul cu un cocktail bun în față. Toată sănătatea mea de alb orgolios se împotrivea regimului anost al sanatoriului. Nu puteam face nimic, nici cel puțin fuma. Mă plângeam a doua zi fetelor, ― Geurtie și Clara ―, care veniseră cu ciocolată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-l dădu fu negativ, ceea ce-l readuse cu picioarele pe pământ. Își propuse să treacă printr-un local pe care îl descoperise cu destulă vreme în urmă, unul în care se putea bea un vin bun și se asculta smooth jazz. Un detectiv cu pretenții fine - auzise destule remarci de acest gen, rostite pe tonuri provocatoare de unii colegi care aveau senzația că un detectiv trebuie să bea numai bere și să aibă gulerul cămășii murdar. Le dăduse cu tifla, de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
decis să rezolve cât mai repede enigmele care se încolăceau precum un boa constrictor în jurul unul Scriitor ratat. Un Detectiv plictisit după o zi întreagă de muncă, dornic să stea la o masă, în localul preferat, și să asculte smooth jazz în timp ce bea cel puțin trei phare cu vin. Roșu... Un Magician care fluiera vesel, în spatele Detectivului, coborând fiecare treaptă aproape țopăind, excitat la gândul că niciun scenariu nu poate fi mototolit și aruncat la coș, spre eliberarea definitivă a personajelor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a lungul unor ziduri umede, cu jobenul pus pe o parte și cu umbrela la subsoară, fredonând din nou melodia „Singing in the rain”. La câteva sute de metri distanță, un local intim unde clientela fidelă putea să asculte smooth jazz interpretat de un saxofonist în cămașă înflorată. O Lucie care împărțea bezele cumpărătorilor, întrun hypermarket oarecare dintr-un orășel oarecare, aruncând din când în când priviri îngrijorate către ferestrele mari care lăsau să se vadă norii negri și fulgerele decise
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
încetul, mai întâi pantofii cu toc, apoi gleznele, pulpele, genunchii, șoldurile, iată o o jumătate de femeie, Scriitorule (este vocea Magicianului?, nu, nu este vocea lui, Magicianul se apropie de localul unde se bea vin bun și se ascultă smooth jazz), o jumătate de femeie care plutește la câțiva metri de tine, oamenii trec pe lângă ea fără să aibă nicio reacție, cum de este posibil așa ceva?, este posibil, dar numai dacă... Urechile iepurelui se lungesc până la pământ, iar Scriitorul vrea să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îndrăgostit incurabil, chinuit de o permanentă dorință fizică în fața căreia nu putea opune rezistență, iar degetele lungi apăsau pasional clapetele metalice, în timp ce suflul extras din plămânii ascunși sub o cămașă înflorată oferea poftă de viață notelor cu inflexiuni magice. Smooth jazz, la ore pierdute prin întunericul unei alte nopți, pe o scenă asupra căreia cădea lumina unui singur proiector, în mijlocul unui fals anotimp, când cald, când rece, predispus la bocet prelungit printr-un potop neprevăzut sau chiar la înfigerea țurțurilor în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de pe o partitură neștiută? Ei și ce (hohoti în gând, atmosfera era improprie unei astfel de exprimări zgomotoase, iar saxofonul...), doar discutăm prin reducere la absurd, așa că totul este posibil. Un saxofon care cântă singur, frumos, înfiorător de frumos, smooth jazz, lumina unui proiector stingher și o femeie îmbrăcată în rochie verde. Pentru câteva minute, se văzu în postura unui pictor (un inevitabil barbișon, perciuni stufoși, o bască pleoștită într-o parte, poate chiar o mustață á la Dali, face bine
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu dădea niciun semn din care să tragă cineva (un bărbat cu multă imaginație, spre exemplu) concluzia că ar fi ieșit din casă tocmai pentru a se combina cu un bărbat într-o noapte nesfârșită de iarnă, printre fulgii smooth jazz-ului... Ridică paharul și o privi atent, prin vinul roșu. Întregul decor se tulbură dintr-o dată, căpătă nuanțe sângerii, ca și cum pictorul din atelierul imaginar ar fi stropit tabloul, vru să se ridice de la masă și să o invite la dans
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
zăcut așa, În tăcere, Încercând să mă obișnuiesc cu ideea iminentului meu deces, când seara din ajun a Început să-mi revină În minte În scurte secvențe. Un bar Înecat În fum undeva În East Village. Ceva care se chema jazz fusion music. O băutură trandafirie Într-un pahar de Martini - o, ce greață-mi e, ce n-aș da să Înceteze. Prieteni care trec pe la mine să Îmi ureze bun venit acasă. Un toast, o dușcă, alt toast. O, slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
consum, Paul DiMaggio (1987, 157), profesor de sociologie de la Universitatea Yale, arăta că persoanele cu o calificare educațională superioară se implică deopotrivă în receptarea culturii înalte, ca și în activități de consum specifice gustului popular, cum ar fi ascultarea muzicii jazz, folk sau blues. Pornind de la aceste evidențe, în 1996 sociologii americani Richard A. Peterson și Roger M. Kern, comparând datele unor cercetări pe o perioadă de zece ani (1982-1992), declarau schimbări în preferințele indivizilor, "gustul snob" (snobbishness) fiind înlocuit de
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
milioane de lucruri" care să te distreze, te simți prins într-un "vârtej", nici n-ai când să-ți recapeți răsuflarea. Sunt mii de spectacole, "mii de petreceri, mii de cârciumi unde te poți duce". Pretutindeni sunt organizate concerte de jazz. Strălucitoarele trupe de balet rusești uluiesc spectatorii, "într-o atmosferă deopotrivă mistică și degajată". Joséphine Baker, vedeta de culoare a spectacolelor de revistă, face mulțimile să se îmbulzească, unduindu-se pe scenă aproape goală, cu un mănunchi de banane în jurul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
comis împreună o crimă sau am fi traversat pe jos deșertul Sahara..". Începând din acea zi, Simone, singură sau însoțită de verișoara sa Madeleine, se apucă să frecventeze pe ascuns "locurile rău famate". Se lasă legănată de muzica orchestrelor de jazz, amețită de băuturile gin fizz. Tânăra își dă frâu liber, se dezlănțuie, face "orice". Dansează, vorbește tare, îi șicanează și-i apostrofează pe obișnuiții localurilor, dându-se, din distracție, când drept model, când drept prostituată. Tânăra burgheză împinge chiar îndrăzneala
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cuvintele acelea înlocuite de bine, de rău cu muzică". Cum putea cinematograful să-i facă pe oameni să viseze, când doar o "tăcere plină de gesticulări [...] sosește în cutii din California"? Totul se schimbă începând din 1927, anul Cântărețului de jazz, primul film sonor. Redobândindu-și vocile, eroii își recapătă credibilitatea. Sonorul pune capăt gesticulațiilor exagerate, posturilor teatrale. Cinematograful devine mai realist, mai psihologic. În mod constant, tehnica se îmbunătățește, iar structurile de producție se concentrează. Curând, cinematograful devine într-adevăr
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și a puritanismului moral. Este vorba de cei numiți swing și zazous, tineri de 17-18 ani care se îmbracă într-un mod excentric veste și păr lung, pantaloni scurți și strâmți, încălțări cu talpa groasă și care dansează pe muzică jazz, frecventează cafenelele și dancing-urile, nesocotind reglementările în vigoare. Aceștia flirtează, nu încape nicio îndoială, cu excepția cazului când nu afișează moravuri încă și mai deșucheate. Oricum, atitudinea lor este criticată vehement de presa vichistă și de o mare parte a
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fier sunt înlocuite cu fotolii adânci; acum aici se cântă In the Mood de Glenn Miller, melodia verii 1944. Civilii și soldații în permisie dansează deopotrivă swing, slow și dansuri câmpenești. Refrenele balurilor se împletesc cu muzica pick-up-urilor eliberatorilor, în vreme ce jazz-ul american fraternizează cu cel francez. În formația Hot-Club de France, Claude Luter și Boris Vian sărbătoresc eliberarea prin sunete de clarinet și trompetă. La Roulotte, un cabaret din Piața Pigalle, negrii aplaudă un chitarist țigan, Django Reinhardt. La Olympia
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o poartă spre infern, lumea, cufundată în atmosfera delirantă, uită de lipsurile și de ororile războiului. Oamenii se distrează, discută, beau, transpiră, fumează fără măsură. "Șobolanii de grotă" și tovarășii lor dansează pe ritmuri îndrăcite de be-bop, pe melodii de jazz New Orleans interpretate de frații Vian sau de orchestra lui Claude Luter. Marc Dœlnitz, animator neobosit, organizează nopți tematice, "noaptea nebuniei", "noaptea anilor nebuni". Sunt alese cu entuziasm dintre tinerele candidate care nu se sfiesc să se arate în bikini
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Comédie des Champs-Élysées de Jean Cocteau, pe muzica lui Darius Milhaud. Localul Le Boeuf este inaugurat în decembrie pe strada Boissy d'Anglas. Este un bar muzical, unde cântă adesea pianistul virtuoz Clément Doucet și unde se ascultă, desigur, mult jazz. Epicentru al vieții pariziene în timpul "anilor nebuni", aici îi puteai întâlni adesea pe Stravinski, Jean Cocteau, Jean Wiéner, Francis Poulenc, Honegger, Aragon, Breton, Germaine Taillefer, Raymond Radiguet, Blaise Cendrars, Brâncuși, Francis Picabia, Picasso, Marcel Herrant, Coco Chanel, Yvonne Printemps, Derain
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
importante în ultimele decenii pe tărîmul literaturii, al filmului, muzicii, teatrului și a întregii lumi a artelor 3. Expresia culturală a constituit întotdeauna o modalitate de rezistență în fața opresiunii și de exprimare a experiențelor de rezistență și luptă. Gospel, blues, jazz, rock sau alte forme de muzică au exprimat, în mod tradițional, lupta și rezistența afro-americanilor. Literatura "neagră" a fost, de asemenea, o sursă de bogată originalitate care a făcut auzite vicisitudinile experienței afro-americanilor și cultura lor. Pe parcursul ultimei decade, noi
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
extrem de deschisă la culoare. Atît Jungle Fever cît și X fetișizează pielea albă a femeilor, prezentîndu-le pe acestea atît ca pe niște obiecte ale dorinței bărbaților negri, cît și ca o cale a pierzaniei acestora. Una dintre prietenele cîntărețului de jazz din Mo' Better Blues are pielea deschisă la culoare, pe cînd cealaltă are pielea negru închis. Majoritatea scenelor de sex din filmele lui Lee sînt filmate noaptea și lumina exagerează diferențele de culoare a pielii, accentuînd interesul aproape obsesiv pe
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
din Jungle Fever își abandonează soția negresă pentru o femeie albă, relația cu aceasta din urmă eșuînd ulterior. Hola Darling în She's Gotta Have It întărîtă trei negri unul împotriva celuilalt, tensiunea care rezultă distrugîndu-i toate relațiile. Cîntărețul de jazz din Mo' Better Blues are două prietene și, o dată în plus, această situație este prezentată ca nefondată; personajul principal se căsătorește cu femeia care este cea mai convențională dintre cele două, își întemeiază o familie și renunță la cariera sa
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Mo' Better Blues are două prietene și, o dată în plus, această situație este prezentată ca nefondată; personajul principal se căsătorește cu femeia care este cea mai convențională dintre cele două, își întemeiază o familie și renunță la cariera sa în jazz. Astfel, în filmele lui Lee rareori aflăm femei puternice, independente, relații egalitariste ori bărbați care să trateze femeile cu respect sincer și cu grijă. În parte, politica sexuală a lui Lee cade pradă stereotipurilor cinematografiei clasice hollywoodiene și nu reușește
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
tradițional muzica și idiomul muzical ca forme privilegiate de rezistență la opresiune. Gospelul a apărut ca răspuns la sclavie, în timp ce blues-ul a răspuns la rasismul instituțional, ambele exprimînd astfel suferința produsă de opresiune și rezistența față de aceasta. Ragtime și jazzul s-au adăugat apoi experiențelor afro-americane, căutîndu-și un idiom muzical care să exprime suferința și bucuria, agonia colectivă și revolta individuală, dominația și rezistența. Pe măsură ce afro-americanii s-au mutat din sud în orașele industrializate din nord, ei au creat noi
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de obicei interpretat într-un stil rapid, staccato, deși ritmul și rima adesea complexe pot crea tensiuni între spontaneitatea interpretării și fixitatea versurilor. Cîntecele rap sînt adesea povești lungi și complexe cu variații individuale și solo-uri reluate din ragtime, jazz și blues. Raperul seamănă adesea cu un preot al bisericii negrilor, care are un mesaj pentru auditoriul său. Mesajul este transmis de către rapperi în moduri diferite și, asemenea corului din bisericile negrilor, raperii au și ei un fundal coral. Muzica
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]