8,051 matches
-
de securitatea iluzorie a activității lor religioase (7: 1-15; 26: l sq.). Nu vă nădăjduiți în cuvintele amăgitoare: "Aici este biserica lui Dumnezeu!"" (7: 5). În zadar aleargă la Templu cei care au furat, au ucis, au comis adulter, au jurat strâmb, au adus tămâieri Iui Baal, zicându-și: "lată-ne izbăviți!", ca apoi "să facă iar toate ticăloșiile". Căci Iahve nu este orb (7: 9-11). Domnul le amintește soarta sanctuarului din Silo, distrus de filisteni: Altădată făcusem acolo "să petreacă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a versului său"215, Tonegaru construiește o poezie stranie, care ar ieși din tiparele liricii românești pentru că "noțiunea de vers a fost pulverizată", iar "impresia primă de ermetism este mereu contrazisă, după cum nici pe claritatea ei nu s-ar putea jura"216. Se identifică și posibile ecouri ale liricii universale în poezia lui Tonegaru, astfel s-ar regăsi aici ecouri din Villon, când conturează "figura piratului modern (...) logodind revolta absolută cu cinismul și disprețul de propria persoană, de propria condiție sau
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prin sugestii și prin modul de organizare a materialului poetic, astfel nu lipsesc imperativele, interogațiile retorice, tot arsenalul unui fals dialog: "Și stingeți odată această cumplită/ lampă scormonitoarea de iad,/ care-mi bate în ochi!... V-am spus tot, vă jur! La urma urmei,/ din câte adevăruri se compune un om?... Plata, vă rog!/ Voi, picioare murdare,/ rămâneți afară!..." (Din câte adevăruri). Orice urmă de seriozitate (acest fapt se repetă în poezia generației, fondul e grav, dar gravitatea e ascunsă sau
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aduc pe trotuarul artei poza și tertipul, tuturor acelora a căror pagină miroase a cabotinaj sau a trafic, le mărturisim aici - cu necesară implicație patetică - prezența noastră neîndurător "negativistă"", "Protest", în Gândul nostru, nr. 1/1942, p. 1. 157 "Nu jurăm în cuvintele niciunui dascăl, temem și disprețuim oamenii cu certitudini și bețe; preferăm adevărul în tinerețea lui inconsecventă și inegală, iubim poezia, inteligența și sinceritatea, în proporțiile lor supreme susceptibile de suprapunere.", ibidem. 158 Ibidem. 159 "Faptul de a fi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
anticăresei de la care mi-l procurasem. între timp mi-am pierdut notele, iar volumul a fost achiziționat de altcineva, nu se știe de cine. Am telefonat unor posibili cumpărători, profesori de franceză. Nici unul n-a auzit (sînt gata să se jure!) de Sándor Kémeri. Am rugat-o atunci pe Nina Apetroaie să vadă dacă există sau nu există la Biblioteca „M. Eminescu” din Iași. Răspunsul: biblioteca e închisă! Nina a întrebat, la rîndul ei, pe d-na Marina Ionescu și pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Doamna casei, care l-a ajutat să scape. Nici nu a trecut bine de poartă, călare pe calul cenușiu al stăpânului meu și cu pistoalele prinse la cingătoare, când s-a întors spre ușă și cu multe vorbe urâte a jurat că nu va mai trece nimeni pe acolo dacă nu îl lasă să-și vadă iubita înainte să plece (25-26). Aici, în literatura tâlharilor adevărați se pot găsi strămoșii cărții In Cold Blood. Pe de-o parte, Clancie este o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cea mai cuprinzătoare lucrare pe acea temă din acel moment. După cum notează recenzia, "este însăși viața - un pasaj de realitate intensă, neexagerată" (620). Dana capătă într-adevăr o cunoaștere a "relelor" atunci când asistă la biciuirea unui marinar iar drept consecință jură în Two Years Before the Mast "să aline durerea și suferințele acelei clase de oameni cu care neamul meu a trăit atâta timp" (108). La fel ca mulți alți jurnaliști practicanți ai formei narativ literare, el a fost politizat de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
al unei mondene, Nana preia caracterul relațiilor calculate ale doamnelor de societate: "Elle établit nettement le programme de leurs relations. Lui, donnait douze mille francs par mois, sans compter leș cadeaux, et ne demandait en retour que fidélité absolue. Elle, jură la fidélité. Mais elle exigea des égards, une liberté entière de maîtresse de maison, un respect complet de șes volontés. Ainsi, elle recevrait tous leș jours șes amis; îl viendrait seulement à des heures réglées; (...) Muffat la respectait" [Zola, Nana
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
sauvez-vous... Vous allez être surpris"" [Zola, Une page d'amour, p.282]. 237 "Alors, celle-ci, avec une audace et une facilité qui l'étonnaient elle-même, lui conta une histoire dont elle inventait leș détails un à un, abondamment. Elle lui jură que son mari ne se doutait de rien. C'était elle qui, ayant tout appris et voulant la sauver, avait imaginé d'aller ainsi troubler le rendez-vous" [Zola, Une page d'amour, p.317]. 238 "Leș Français transforment en une
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Italia) din numărul din ianuarie 1995 al revistei „Diabetologia”, unde este publicată și scrisoarea trimsă de Galileo Galilei Cardinalului Inchizitor al vremii, scrisoare de retractare a afirmațiilor sale științifice, în încheierea căreia putem citi: “Eu, numitul Galileo Galilei, mă dezic, jur, promit și mă oblig la cele de mai sus, și semnez cu propria mea mână cele redactate de mine, Roma, mânăstirea Minerva, 22 iunie 1633”. Verticalitatea nu înseamnă persistența în greșeală, atunci când aceasta a fost dovedită. A-ți recunoaște greșeala
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
celor două principate, a avut, și continuă să aibă și azi, un efect normativ pentru modul în care acceptăm regulile stabilite de arbitrii europeni. Creativi, "originali", inovând spectaculos și când trebuie să construim de facto ceea ce nu era prevăzut de jure, dar și atunci când conformarea riguroasă la reguli comun asumate ne-ar aduce un spor de credibilitate și ne-ar stabiliza viitoarele poziții de negociere. Putem deci spune, fără tăgadă, că nu totdeauna dibăcia de a răsuci ceea ce părea net și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
însăilarea de policier de categorie B amintită nu au rămas, peste ani, decât niște curajoase înjurături care stârneau aplauze la vremea aceea, replica celebra a lui Dinică (în realitate "Dom Semaca, sunt eu Lăscărică. Am fost adus cu forța aici, jur că nu v-am trădat" și nu cum a fost reținută de memoria străzii "Nu trageți dom' Semaca, sunt eu Lăscărică!"), niște prosteli de-ale lui Sergiu Nicolăescu ("Un fleac, m-au ciuruit!" sau " Nu shtiam că doare ashea!") precum și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
1 Decembrie își păstrează funcția simbolică de climax al deciziei populare în privința Unirii, deși în realitate procesul istoric a cuprins mai multe etape: 27 martie în Basarabia, 28 noiembrie în Bucovina și 24 decembrie, decizia Parlamentului care a definitivat, de jure, procesul construcției statului românesc modern. Totuși, semnarea de către Regatul României a Tratatelor de Pace de la Versailles (1919-1920) a însemnat nu numai recunoașterea internațională a unui stat național, împlinit după rigorile modernității, ci și un început de drum pe care politicienii
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
că al vlahilor neam este necredincios la culme și stricat, nici lui Dumnezeu ținând credință dreaptă, nici împăratului, nici rudei sau amicului, ci silindu-se a-i amăgi pe toți. Mari mincinoși și tâlhari vestiți, ei sunt pururi gata a jura prietenului cele mai groaznice jură minte, și a le călca apoi cu ușurință, făcând frății de cruce și cumetrii, meșteri în a înșela prin ele pe cei proștiă. Niciodată n-au fost ei cuiva cu credință, nici chiar vechilor împărați
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
necredincios la culme și stricat, nici lui Dumnezeu ținând credință dreaptă, nici împăratului, nici rudei sau amicului, ci silindu-se a-i amăgi pe toți. Mari mincinoși și tâlhari vestiți, ei sunt pururi gata a jura prietenului cele mai groaznice jură minte, și a le călca apoi cu ușurință, făcând frății de cruce și cumetrii, meșteri în a înșela prin ele pe cei proștiă. Niciodată n-au fost ei cuiva cu credință, nici chiar vechilor împărați ai romanilor” . Pentru aceeași perioadă
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
a apogeului poemului. Se pot distinge și În această parte parte trei secvențe poetice: zborul cosmic, rugăciunea, convorbirea cu Demiurgul și liberarea. Luceafărul călătorește În timp la Începutul universului, trăiește În sens invers istoria creației: „Și din a chaosului văi, Jur Împrejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea de-ntăi, Cum izvorau lumine”. Zborul cosmic amplifică forța sentimentelor, lirismul, setea de iubire ca act al cunoașterii absolute. Zborul Luceafărului devine un fulger („Părea un fulger ne-ntrerupt/ Rătăcitor prin ele") amintind de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Porni luceafărul. Creșteau În cer a lui aripe, Și căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe. Un cer de stele dedesubt, Deasupra-i cer de stelePărea un fulger nentrerupt Rătăcitor prin ele. Și din a chaosului văi, Jur Împrejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi, Cum izvorau lumine; Cum izvorând Îl Înconjor Ca niște mări, de-a-notul... El zboară, gând purtat de dor, Pân' piere totul, totul; Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sunt oameni șugubeți.” Desfășurarea acțiunii Fiul Craiului este păcălit, În cele din urmă, prin vicleșug, de către un Spân și Îl face slugă sub amenințarea morții, când a coborât Într-o fântână ca să ia apă. Feciorul de Împărat este nevoit să jure că nu va spune nimănui cine este de fapt, păstrând taina „până când va muri și iar va Învia”. Spânul Îl numește Harap-Alb, (un oximioron eminescian) și a urmat să-l slujească cu credință, respectându-și jurământul. Ajunși la palatul Împăratului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
dinții de cap, zboară cu dânsul În Înaltul ceriului, și apoi, dându-i drumul de acolo, se face Spânul, până jos praf și pulbere.” A urmat, cum era de așteptat, ritualul Îngenuncierii celor doi În fața lui Verde Împărat; ei „Își jură credință unul altuia, primind binecuvântarea de la dânsul și Împărăția totodată.” Pe lângă numărul imens de participați la nuntă se află Însă „ș-un păcat de povestariu, fără bani În buzunariu. Veselie mare Între toți era, chiar și sărăcimea ospăta și bea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a negat orice legătură a lui cu Lică. Pintea Îi spusese că fusese tovarăș cu Lică, furaseră Împreună niște cai și fuseseră Închiși. Atunci sa Întâmplat ceva Între ei, atât de grav, Încât l-a urât de moarte și a jurat că se va spânzura dacă Împlinește patruzeci de ani si nu-l dovedește pe Lică. Ghiță a aflat de la Pintea că În noaptea trecută arândașul fusese prădat, și bătut; că acestuia i se păruse că unul dintre cei doi tâlhari
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
După audierea celor doua slugi, Lae și Marți, comisarul i-a dat de Înțeles lui Ghiță că e bănuit de cârdășie cu Lică, dar cârciumarul motivează că un han stă la marginea drumului, pentru a-i servi pe trecători. Ghiță jură că nu știa de ce Sămădăul Îl căuta pe arendaș și a declarat că acesta a stat toată noaptea la han. Pentru că nu este crezut, i se cere hârtie de cauțiune, din partea unor oameni de Încredere. Ghiță se duce la cumnatul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
lea luat apărarea ca să nu se pună În primejdie... avea nevastă și copii. Lică a scăpat datorită mărturiei lui Ghiță, potrivit căreia În noaptea aceea nu plecase de la Moara cu noroc. După proces, Ghiță se simte foarte vinovat că a jurat strâmb și spune, cu lacrimi În ochi: „Iartă-mă, Ano!... Iartă-mă cel puțin tu, căci eu n-am să mă iert cât voi trăi pe fața pământului". Își compătimește copiii: „Sărmanilor mei copii, voi nu mai aveți, cum avuseseră
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de-a dreptul disperat când Își dă seama că acesta aflase. Venerabilul Îl consolează pe Tipătescu, spunându-i că scrisoarea e o „plastografie”: „Ei, Fănică, să vezi imitație de scrisoare! să zici și tu că e a ta, dar să juri, nu altceva, să juri!.. Uită-te la el cum se tulbură!..." (actul I, scena 7). Comicul de intenție este o modalitate prin care autorul Își ilustrează atitudinea față de personaje și de situațiile În care acestea acționeaza. Pornind de la propria afirmație
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
când Își dă seama că acesta aflase. Venerabilul Îl consolează pe Tipătescu, spunându-i că scrisoarea e o „plastografie”: „Ei, Fănică, să vezi imitație de scrisoare! să zici și tu că e a ta, dar să juri, nu altceva, să juri!.. Uită-te la el cum se tulbură!..." (actul I, scena 7). Comicul de intenție este o modalitate prin care autorul Își ilustrează atitudinea față de personaje și de situațiile În care acestea acționeaza. Pornind de la propria afirmație, aceea că „nimic nu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cheamă un adevărat monument literar.” Un actor „mai puțin decât o mediocritate” lipsit „de orice daruri” devine „iubitul nostru artist”... un „talent admirabil.” „O actriță ridicolă, necioplită” devine , fără comentarii „gingașa și eleganta Cutare.” Directorul teatrului „Își umple punga” și jură ca va aduce În scenă pe „Ucigă-l toaca de coadă” și pentru asta devine „inteligentul și neobositul nostru director.” Prin urmare, Caragiale găsește că presa a adus și va continua să aducă mari deservicii teatrului, de aceea intervenția sa
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]