6,058 matches
-
ales de prologul lui, de drumul parcurs pe jos fără grabă, de acasă până la Universitate, mai exact de ultima porțiune. Mă aflam pe partea dinspre spitalul Colțea, în ochi cu clădirea nouă, de abia terminată, ce adăpostește la parter cinematograful „Luceafărul” și pe colț „Miorița”, cândva faimoasă (ca magazin de desfacere a produselor lactate). Pe peretele oblic, roșu-cărămiziu al acelui bloc proaspăt dat în folosință, se află proiectată, „imprimată” toată starea mea sufletească de atunci. N-o mai descriu deci, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
A coborât Cerul în ea prin venirea îngerului la Sfântă Fecioara. Dumnezeirea a lucrat în mintea și inima arhitectului s-o facă așa, în toată splendoarea ei, în strălucirea-i minunată. E palat din Cer. Așa e. Doar a locuit Luceafăr Ceresc, Crin Dumnezeiesc și Mama omenirii. Mergeți să vedeți că nu mint. Este Adevărul Adevărat. Căsuța unde a locuit Maica Domnului este mică la privire. Se vede o cămăruța foarte modestă, cam 3 m pe 3 m, cred. Luminată înăuntru
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
văd cum vii, Și mă cutremur, De-al meu trecut Și fapte de rușine, Pe cai străine. Departe...de lângă Tine Lumină, eu n-am găsit, Așa, cum e lângă Tine, Aș spune tuturor Ce bezna-i fără Tine. Tu esti Luceafăr din Lumina, Și-n noapte Tu de vii, Aduci Lumină din Lumina. Zâmbet de Copil - Lacrimi de Iubire 25.02.2006 Stând la pieptul Mamei, Strâns si-mbratisat, Si mâna ei caldă, Pe creștet l-a mângâiat. « Un zâmbet » de copil
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Nu e greu de văzut cât de mult neptunic se găsește, totuși, în postume și, reciproc, plutonic în antume. Nu o dată neptunicul și plutonicul alternează în unul și același poem, fie atât în postume cât și în antume, de pildă Luceafărul, precumpănitor neptunic dar nu exclusiv (de altfel, nu numai din consecvență ci și, credem, dintr-un spirit de contradicție nu lipsit de virtuți stimulatoare, I. Negoițescu acordă poemului o destul de redusă stimă). Există în postume mai multă discursivitate decât în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
-mi că numele lui înseamnă în flamandă: cocoș pe munte. După câteva luni de la plecarea editorului, a fost trimis la București celebrul fotograf Lütfi Özkök, pentru a face portrete de scriitori pentru arhiva Bibliotecii Nobel. Lütfi a venit la redacția Luceafărului și m-a fotografiat și pe mine, la biroul redacției unde lucram. Anul următor, 1974, exact pe 31 martie, ziua de naștere a lui Nichita, René a venit la București; m-a sunat să-mi arate fotografiile lui Lütfi. Acea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și trecut se întretaie din nou, trezindu-mă la o dimensiune neașteptată: oameni, o țară străină, cu străzi și peisaje în care am trăit și mai trăiesc sentimente puternice. Un „întunecat april” din anul 1974. Mă întorceam acasă de la redacția Luceafărului - articolul meu pentru prima pagină fusese respins, era incoerent, dezlânat. Eram incapabilă să devin cu adevărat ziarista care putea să scrie și în stilul impersonal, plin de vid, al primei pagini. În afara umilinței criticii făcute de un subșef, era și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de a pleca în Suedia. Am aflat astfel în ce pericol trăiam: contraspionajul se interesa de mine din cauză că René era troțkist, publicase cărțile lui Troțki în toată Scandinavia, aparținea Internaționalei a III-a etc. Tipi dubioși mă vizitau la redacția Luceafărului, unde lucram, mutată la Casa Scânteii. Stăteau ore întregi pe scaun, lângă biroul colegului meu, poetul Ion Gheorghe, așteptând să plec, și ei să mă urmeze până acasă. Am înțeles repede „strategia” lor și dispăream înainte ca ei să mă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
crescute printre decoruri, costume, peruci și grime, folosite de părinții lor, actorii de ținută ai Naționalului ieșean. Se vede treaba că Petru Ciubotaru și Virgiliu Costin, alături de Cristina Anca Ciubotaru (prezentă din fragedă tinerețe pe scena Teatrului ieșean pentru copii Luceafărul), nu au vorbit copiilor decât doar despre teatru! Aceștia, astăzi maturi fiind, sunt și ei prezenți pe scenă alături de părinții lor, în primul spectacol, la inaugurare. Petrică Ciubotaru (cum îl alintă toți cunoscuții), capul familiei, prin prestațiile sale scenice devine
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Atunci s-a împlinit minunea, când caleașca și caii cu harnașamentul de argint și vizitiii cu lampasuri de ghinărar s-au ridicat în văzul lumii la cer; încet, încet, ca un nor, s-au pierdut în cerul pe care apăruse luceafărul și luna. Acu, dacă ar fi fost de neam, încă ar mai fi fost o poveste de crezut. Dar mirele era hoț de cai, temut de la Buzău la Brăila, din Craiova la Ismail, și mireasa era una din Strada Venerei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
noi slănină afumată, o sticlă de vin și un pachet de țigări "Plugar" (cele mai "tari", mai bărbătești). Deodată, a trecut repede, cu zgomot de fierărie un marfar care ne-a cam speriat. Pe urmă, țipenie. Așteptam să se vadă Luceafărul sau o altă stea, să ni se transmită cumva minunea, dar cerul era ocupat de nouri leneși, consistenți și opaci, nu se vedea nimic. Nu semăna vremea cu un Crăciun clasic. Aproape de miezul nopții, când așteptam, examinând cerul să apară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sau o altă stea, să ni se transmită cumva minunea, dar cerul era ocupat de nouri leneși, consistenți și opaci, nu se vedea nimic. Nu semăna vremea cu un Crăciun clasic. Aproape de miezul nopții, când așteptam, examinând cerul să apară Luceafărul sau eventual altă stea -, s-a ivit, misterios, un câine vagabond, fricos, plin de scaieți, dar foarte interesat de slănina afumată. În această formație, așteptam un semn de la cerul mohorât, o minune, să se retragă nourii care se adunau, leneși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
opaci, sporind întunericul... La douăsprezece fix, amândoi am "văzut" minunea așteptată. De fapt nu amândoi am văzut steaua; minunile sunt inaccesibile, nu se lasă dezvăluite; așa a fost și atunci: fiecare a văzut de unul singur o stea, fără îndoială Luceafărul, sau steaua Magilor... Dar din moment ce semnul se arătase, nu putem comenta nimic: o văzuse și el, pe urmă o văzusem și eu, o stea decolorată, departe, palpitând pe cer... Nu aveam ce comenta... semnul divin nu se cade analizat. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
argumentele raționale le produc alergii și preferă abordările emoționale, batjocoritoare, insultătoare, urlatul la adversarul de idei? În calitatea sa de politolog, Dan Pavel a pus un umăr serios la legitimarea Numărului II în sondajele politicienilor: Războinicul Luminii cu accese de Luceafărul Huilei și enunțuri din recuzita Căpitanului. Dacă Dan Pavel avea altă profesie, nu discutam cazul. Dar el este politolog, coleg de breaslă, iar felul în care procedează se numește în termeni etici, malpraxis. Cum însă Dan Pavel, după cum el însuși
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
scrie ca „poetul pătimirii noastre” sau ca Păunescu, poetul patosului patriotic, e nevoie să ai o anume structură sufletească. Tehnica poetică merită mai puțin luată în seamă. Mai numeroasă, cealaltă categorie subscrie o constelație de astre în fruntea căreia strălucește luceafărul Mihai Eminescu. Deși neprieten al marelui poet (iată, cazul Labiș nu e izolat), Alexandru Macedonski a creat și el o școală, lista continuând cu Coșbuc, Arghezi, Blaga, Beniuc (ca „toboșar al timpurilor noi”), Labiș, Nichita Stănescu etc. E momentul să
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
copii; mai demult a fost spital. Lângă conac, în fostul parc care nu mai este, se înalță un frasin monumental. Sub el, o placă comemorativă ne amintește că aici Delavrancea a compus nemuritoarea sa trilogie Apus de soare, Viforul și Luceafărul. Pe numele său adevărat Barbu Ștefănescu, scriitorul era rudă cu proprietarul de la Goești care, între anii 1908-1909, i-a dat scriitorului ospitalitate. Deși probabil nu știa că sub picioare are o străveche vatră strămoșească*, pătruns în liniștea satului moldovenesc de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
vine din adopție, prin naștere fiind Popovici. L-a chemat Popovici pentru că bunicul său a fost preot în Palanca. Acel popă Toader din Palanca s-a născut dintrun hainal picat de peste munte. Cuvântul unguresc hainal (pronunțat hoinol) înseamnă în românește luceafăr. Era porecla pe care o căpătau fugarii care traversau munții pe plai, călăuziți noaptea de stele iar ziua ascunzânduse printre stânci. În secuime există numele Hainal iar, la românii din Ghimeș, Hăineală. Deci tatăl popii din Palanca era un hainal
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
decide asupra succesiunii”. Aceste lucruri au provocat o dură reacție a cercurilor adverse, care s-a manifestat ani în șir. „Corul denigratorilor” avea să publice articole calomnioase la adresa proaspătului mitropolit în „Cuvântul”, „Dreptatea”, „Luptătorul”, unde era numit în mod ironic „luceafărul de pe Valea Suhei” și unde au apărut articole cu titluri mai mult decât sugestive: Sfântul Nectarie Plimbărețul; Plimbăreția sa și regimul economiilor; Mitropolitul Nectarie - instrumentul Satanei; În pașalâcul Cuviosului Nectarie; Afacerile Cuviosului Nectarie; Un chip de fariseu: N. Cotlarciuc; Uzurpatorul
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
prin tăcere. Manolescu părăsea pur și simplu compartimentul. N-am reușit să punem pe picioare revista, cenzura ne-a respins două numere „zero” și până la urmă am lăsat-o baltă. Bănulescu, care nu era lipsit de abilitate politică, a obținut Luceafărul, iar noi, grupul oniric, am rămas în bătaia tuturor vânturilor, peste doi-trei ani ne risipeam, dispăream ca grup. Ei bine, acum vreo trei-patru ani, mai precis după moartea lui Bănulescu, Nicolae Manolescu s-a apucat să evoce perioada aceea și
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
-i ignor solicitarea lăsându-l să se îndepărteze de mine asemeni unui apus crepuscular ce mi-ar aduce o noapte care ar copleși gradual firavele și artificialele lumini aprinse în intimitatea mea. A cina cu Divinitatea înseamnă a deveni un luceafăr ce își primește lumina de la astrul solar sosit în preajma sa. Afirmația din Apocalipsă lasă fiecăruia opțiunea de a deschide sau nu această ușă pentru o astfel de mistică cină. Divinitatea bate la ușă individualității noastre de conștiință și ne cheamă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cu semnul fiarei, se află în mijlocul acestei universale cetăți și se prăbușește împreună cu gigantica ei structură. Dar, ce fel de cădere este aceasta? Poate că o exclamație din Isaia dă seama de felul căderii babilonice: "Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: "Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cetății, în soare, iar noaptea se suie în turn, sub lună. Ziua privește lumea în contingența ei, noaptea în absolut. Momentul prim e necesar, închiderea în turn, aceea reprezintă faza artistică. Astfel artistul este alternativ pătimaș și rece, om și luceafăr. În critică însă chestiunea e mai grea. Ca om politic nu poți fi critic, ca critic nu poți fi om politic. Aceste două ipostaze se separă. Desigur, același om poate fi și una și alta pe rând, poate fi prieten
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
intime, e mai ales byronian. Poetul caută malurile "singurate" ale râului, ar dori să ia parte la lupte sângeroase, s-audă vuirea bombei, să se afle pe oceanul în furtună, ori printre munți gigantici și cataracte. Femeia iubită e "tainicul Luceafăr", pentru care varsă "valuri de lacrime de sînge" cântând jalnic pe harfă. Gelozia e plină de "furie", ucigașă. Într-o baladă, doi strigoi de cavaleri, Oscar și Conrad, luptă noaptea pe ruinele unui castel. În alta, orientalistică, adversari pentru o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
am un singur dor e Miorița lui. Poetul se așează pe marginile neantului, la mare, vrând codrul, idee de speță, statornicul în curgător: Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin... precum și luceferii, simboluri ale imensității neantului matern: Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. Luceferi, ce răsar Din umbră de cetini, Fiindu-mi prietini, O să-mi zâmbească iar. În folclorul lui Eminescu e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
curgător: Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin... precum și luceferii, simboluri ale imensității neantului matern: Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. Luceferi, ce răsar Din umbră de cetini, Fiindu-mi prietini, O să-mi zâmbească iar. În folclorul lui Eminescu e o complexă îmbinare de mitologie populară și filozofie a nimicului într-o formă ce pare lineară, dar care e de o savantă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aicea și formează patrioții, Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații, Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei nații! Voi sunteți urmașii Romei? niște răi și niște fameni! I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni! Poemul fundamental e Luceafărul, dar Fata în grădina de aur îl pregătește în chip fericit și mai crud, în maniera fabuloasă Bojardo: Dar un balaur tologit în poartă Sorea cu lene pielea lui pestriță, Cu ochii-nchiși pe jumătate, poartă Privirea jucătoare să-l
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]