6,722 matches
-
am fost Înghesuite Într-un vagon, ni s-a dat o pâine și ceva apă, nevoile trebuia să le facem Într-o căldare nenorocită... Vă Închipuiți ce era acolo! - Cine mai era, din familie, În afară de dumneavoastră? - Mama și rudele, unchi, mătuși, nepoți... Tatăl meu, fiind la ora aceea secretarul Partidului Social Democrat din Oradea, Încă din 1942 a trebuit să fugă de frica poliției politice maghiare, care era de o ferocitate... ca de altfel toate aceste poliții secrete, mai ales fasciste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vapor, la Dresden am primit vagoane și așa am ajuns acasă. Dar atunci eram deja veseli, eram liberi, nu mai eram prizonieri. Cum v-ați Întâlnit cu mama dumneavoastră? A, a fost o chestie foarte emoționantă. La Budapesta aveam o mătușă, rudă de-a mamei, la care m-am dus. Când am ajuns la Budapesta, m-am interesat dacă știe ceva despre familia mea, că o mare parte dintre evreii din Budapesta au scăpat. Se spune că amiralul Horthy a primit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
luni au făcut ravagii, au omorât În dreapta și-n stânga, foarte mulți evrei au fost uciși, au fost duși la Dunăre, dezbrăcați În pielea goală și Împușcați acolo, În apă -au fost mii de victime. M-am dus la această mătușă, care nu m-a recunoscut, că eram Într-o uniformă americană. În sfârșit, cu greu m-a recunoscut, m-a invitat În casă să-mi dea de mâncare, dar nu Îndrăzneam să Întreb dacă știe ceva despre familia mea. „Ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Bistrița, să văd dacă mai exista ceva din locuința mamei mele. Era complet devastată. Nu locuia nimeni În ea. Era o locuință de serviciu a fabricii, așa că la Bistrița am stat 2-3 zile la o cunoștință și am plecat la mătușa mea din Bucovina, la Vama, unde, În șase săptămâni, cu lapte, cu pâine și cu unt (că atunci exista multă mâncare În România), am pus pe mine aproape 20 kg. M-am refăcut. Și singura mea dorință a fost să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la Cluj, un liceu evreiesc. În comună nu existau disensiuni sau aversiuni În ceea ce privește populația. Tatăl meu a fost foarte iubit pentru corectitudinea, competența și dăruirea lui... - La Cluj ați stat la internat? - DAVIDOVICI: Nu. La Cluj am stat la o mătușă de-a noastră, sora mamei, care era ajutată și de părinții mei și de unchiul meu din Bistrița, care era frate cu mama și care avea o librărie la Bistrița. Din partea mamei erau 16 fete și băieți - deci aveam multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de-a noastră, sora mamei, care era ajutată și de părinții mei și de unchiul meu din Bistrița, care era frate cu mama și care avea o librărie la Bistrița. Din partea mamei erau 16 fete și băieți - deci aveam multe mătuși și mulți unchi... - Care era atmosfera față de evrei la Cluj? - DAVIDOVICI: În ’40-’44 nu am ieșit prea mult din acest cerc al evreilor, pentru că mi-am făcut prieteni din acest liceu și eram cu ei. Sigur că Însuși faptul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
liceu, eram copii din familii foarte bune - așadar acest liceu a fost format din niște copii cu o educație foarte bună. Îmi aduc aminte, cunoșteam niște studenți la agronomie, care stăteau În gazdă În curtea unde am stat eu la mătușa mea. Fie că erau evrei, fie semi-evrei, Însă acești studenți erau socotiți minoritari. Eu nu am avut această problemă, pentru că am fost Într-un liceu numai cu ai mei, cu evrei - dar ei erau la facultate, la Agronomie, unde existau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
șapte mergeam acasă. - În general, aceste petreceri aveau loc la o anumită persoană? - DAVIDOVICI: Nu. Când la ea, când la familia Adler, pe care o cunosc din 1940, când am plecat la Cluj la liceul evreiesc și am stat la mătușa mea, pe strada Horia nr. 72. În curtea unde am stat eu cu mătușa mea a stat și unchiul și mătușa lui Otto Adler, tot sub numele de Adler - era o relație de vecinătate. Asta cam din 1940 până În 1944
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Nu. Când la ea, când la familia Adler, pe care o cunosc din 1940, când am plecat la Cluj la liceul evreiesc și am stat la mătușa mea, pe strada Horia nr. 72. În curtea unde am stat eu cu mătușa mea a stat și unchiul și mătușa lui Otto Adler, tot sub numele de Adler - era o relație de vecinătate. Asta cam din 1940 până În 1944. În 1945, când ne-am Întors din lagăr, sora mea și cu mine am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Adler, pe care o cunosc din 1940, când am plecat la Cluj la liceul evreiesc și am stat la mătușa mea, pe strada Horia nr. 72. În curtea unde am stat eu cu mătușa mea a stat și unchiul și mătușa lui Otto Adler, tot sub numele de Adler - era o relație de vecinătate. Asta cam din 1940 până În 1944. În 1945, când ne-am Întors din lagăr, sora mea și cu mine am ajuns la Cluj, la sfârșitul lui august
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să-i Îngrijească și să-i Îndrume În viață. Pentru că toți eram tineri... Numai tinerii s-au Întors, bătrânii nu. Otto nu era cu atâția ani mai mic decât mine și... Deci, ca să nu Încurc socotelile, a venit unchiul și mătușa lui și ne-au scos pe noi două și au spus: „Ce faceți? Cum o duceți? Nu ați vrea să stați la noi?”. Așa ne-au luat. Noi am luat ce am avut și am venit la familia Adler - nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
A venit la noi În casă și a vorbit cu tata și a spus: „Ai căruță, ai vizitiu, eu mă duc În anteriul meu, vă acopăr, sunteți patru și eu vă transfer În România”. Mai ales că noi aveam și mătuși - că dacă aveam 16 mătuși după mamă... Separat, a venit preotul catolic, nu mi-aduc aminte cum Îl cheamă, și i-a spus tatălui meu: „Vezi că la noapte sau peste două nopți o să fiți ridicați și duși. Ascundeți-vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
casă și a vorbit cu tata și a spus: „Ai căruță, ai vizitiu, eu mă duc În anteriul meu, vă acopăr, sunteți patru și eu vă transfer În România”. Mai ales că noi aveam și mătuși - că dacă aveam 16 mătuși după mamă... Separat, a venit preotul catolic, nu mi-aduc aminte cum Îl cheamă, și i-a spus tatălui meu: „Vezi că la noapte sau peste două nopți o să fiți ridicați și duși. Ascundeți-vă”. În el avea Încredere. Că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mamei, a Început să plângă. Eram singurul supraviețuitor din familie. Bucurie mare și am plecat de la cămin la acest unchi: „Copiii să Învețe, să aibă școală”. Am dat imediat examen la liceul româno-catolic - am dat examenul de formă. Aveam o mătușă care a supraviețuit aici, la București, și m-a luat ea. M-am Înscris la școala profesională, apoi am făcut liceul „Petru Groza”. După aceea am făcut liceul la fără frecvență, deoarece lucram În producție, la o fabrică de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a fost?” - „Măi, am făcut și o vizită la ghetou”. Ce este ghetoul? La marginea orașului Cluj, În zona industrială, era o fabrica de cărămidă... - Erați singurul copil la părinți. Ați fost dumneavoastră, mama, tata... - Eu, mama, tata și o mătușă de-a mea - deci patru persoane. Și au zis că această fabrică de cărămidă... Arată la fel ca atunci. - A fost păstrată pentru... - Nu, nu. Este un fel de magazie pentru angrosiști, depozit de tot felul de lucruri. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mult de 17 ani. Dar nu numai mie mi-au spus, ci la toți tinerii care aveau o vârstă din asta mai dubioasă. Și s-a făcut un rând mare, În fața mea era tata, după el veneam eu, mama și mătușă-mea În partea stângă (nu l-am mai Întâlnit niciodată), și ne-am dus către un ofițer. - Dar unde s-a făcut selecția? Pe peronul gării? - Nu, nu pe peronul gării. - Dar unde? - Hai să ne Înțelegem. O să Încercăm să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
câteva zile, născut pe 4 mai... Ei s-au gândit: „Oamenii ăștia sunt ori ăia care mai sunt Încă În lagăr, ori ăia care au murit”. Pe o astfel de scrisoare am găsit numele mamei mele. Nu era și numele mătușii mele. Era numai numele mamei. Și pentru că pe aceeași listă erau două sau trei babe pe care le cunoșteam, din Cluj, am dedus că ăștia sunt morți și că mama nu mai trăiește. Între timp am aflat ce e aia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a realizat și bunica și mama, toți strămoșii noștri. Ceaiul îl preparăm după o rețetă, respectând timpi și mișcări studiate de secole, la fel ca și un cocktail sau un fel de mâncare din cartea de bucate sau din carnețelul mătușii. E un ritual chiar și felul în care mâncăm sau facem dragoste. Cu toate că acest ritual, în nici un caz, nu pare obligatoriu, simțim în adâncul nostru că nu trebuie să-l uităm și să-l efectuăm de fiecare dată când ne
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Stanca, însoțită de Teofil Vâlcu, directorul Teatrului Național din Iași. Când au intrat în „Galerie”, prima întrebare care mi-a pus-o, a fost aceasta: „Unde e Nora Marinescu?” Am dus-o la vitrină și a îngenuncheat, profund impresionată, spunând: „Mătușa mea!” Revenind la scrisoarea Dv., îmi exprim regretul că în ghidajul colegei mele207 nu s-a pomenit nimic de ilustra Dv. mamă, când ați fost cu grupul de turiști bucureșteni. Trebuie să știți că un ghid e pus deseori în
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
e azi o modernă fântână arteziană. Știți cumva unde a funcționat căminul de 248 Din discuții ulterioare cu învățătorul Mihai Niculăiasa din Lămășeni, am aflat că Nastasia Cichirdic a fost înmormântată lângă biserica din acest sat. 183 bătrâni întemeiat de mătușa Dv.? Ceasul din turnul Adormirii, adus de la Viena, pe cheltuiala ei, în 1883, funcționează și azi, cu multă precizie. În Brașov mai locuiesc doi fălticeneni: D-na Maria Mihăescu (sculptoriță, profesoară), care a fost cândva căsătorită cu maiorul Costescu. Vă
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
că mă pot ocupa să-ți procur medicamente. Te rog dă-mi detalii. Spune-mi ce te doare! Crăciun fără zăpadă! Până în prezent nu a căzut nici un fulg de la începutul iernii. Ieri seară - Ajunul - ne-am întâlnit în jurul pomului: bunică, mătușă, copii și alte neamuri, retrăind emoții din copilărie. Dan sa întors de la Londra și Paris cu sacul lui Moș Crăciun. Nu i vorbă că și băieții ne-au făcut daruri, așa că a fost un răsfăț general. Și atmosferă de 611
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
lumea de rele. Chiar și în Parlament, chemat să-l sancționeze, retrăgându-i imunitatea, nu s-a putut abține să nu spună că ceea ce i s-a întâmplat e împotriva constituției. Cu începerea urmăririi penale în cele două dosare ă Mătușa Tamara și Zambaccian II ă se poate spune că steaua lui Năstase se îndreaptă spre zenit. N-o să-l apuc bătrân și cu baston, asemenea lui Lefter din „Două loturi”, spărgând termopane și rostind cadențat ca ceasul din piața Sfântul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mine mă așteaptă”. Era fiica dascălului din comună și avusese destui pețitori, dar toți plecaseră așa cum veniseră. Dascălul avea cinci fete și trei băieți. Aceasta, cea mai mică și încă un băiat, erau necăsătoriți. Rudele ei erau alarmate și o mătușă îi spunea: Maică, la strung dacă-l faci și nu iese așa cum vrei tu! Nu este, nu mă mărit, spunea fata. Așa că i-am făcut o vizită în familie: Domnișoară, am auzit că aștepți un bărbat așa și așa... Da
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe viitoarea noră și le-a plăcut. Am făcut cununia în casă, fără gălăgie. Preotul a zis „Isaia dănțuiește”, eu am zis „Doamne miluiește”. Când s-a citit Apostolul, la ultimul verset, „Și femeia să se teamă de bărbat”, o mătușă a ei i-a spus la ureche, pe la spate: Calcă-l pe picior! (Obicei prin care se spune că bărbatul va fi dominat de femeie.) Așa ai făcut dumneata, de nu stă nenea Ion acasă?, a apostrofat-o mireasa. Asta
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
s-a căsătorit cu mama, care lucra ca secretară la o fermă. Numele mamei era Marian. Tata îi spunea „Maid Marian“. Era o creștină evanghelică foarte bigotă. Și tata era, desigur, creștin, la fel și eu, și unchiul Abel, până când mătușa Estelle l-a condus către lumea luminilor. Pe mama nu reușesc s-o văd ca o fată frumoasă, o Maid Marian a plaiurilor din Warwickshire. Încă din cele mai fragede amintiri, fața ei îmi apare ca o mască a îngrijorării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]