KorAP: Find »[drukola/base=maria & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...206 207 208 ...547 >

13,652 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

lăsase biletul acela În mașină, o așteptase cîteva ceasuri la abație ca să Împartă cu ea vestea bună a achiziționării viitoarei lor case, se simțise abandonat. - Mi-e teamă că uiți de toate proiectele noastre: călătorii, casă, copil... Nu mă părăsi, Marie, am nevoie de tine... Ea protestase, dar, Îmbărbătîndu-l pe el, nu se mai simțea atît de sigură că Își va ține făgăduielile pe care le reînnoia acum pentru a-l alina. Marie oftă ca să alunge ușoara stinghereală pe care i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
proiectele noastre: călătorii, casă, copil... Nu mă părăsi, Marie, am nevoie de tine... Ea protestase, dar, Îmbărbătîndu-l pe el, nu se mai simțea atît de sigură că Își va ține făgăduielile pe care le reînnoia acum pentru a-l alina. Marie oftă ca să alunge ușoara stinghereală pe care i-o dădeau gîndurile. Coborî ușor din pat ca să nu-l trezească. 7 Cu toții simțeau absența din scaunul rămas gol. Un minut de tăcere, ceruse Yves Pérec, Încins cu eșarfa de primar. Ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să dezgropăm acum morții? O lovitură violentă În masă puse capăt Încăierării verbale. Milic Kermeur, pentru prima oară, ridică tonul. - Tăceți din gură! Din respect pentru moartea lui Gildas, tăceți din gură! În clipa aceea, Își dădură cu toții seama că Marie stătea În pragul ușii. În tăcerea care se așternuse, ea se apropie de masă, luă una din scrisori și citi mesajul, tulburată. Milic ieși fără să scoată o vorbă, punînd În trecere mîna pe umărul fetei lui. Fără să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
scrisori și citi mesajul, tulburată. Milic ieși fără să scoată o vorbă, punînd În trecere mîna pe umărul fetei lui. Fără să-i arunce surorii lui măcar o privire, Loïc Îl urmă. Ședința se amînase. Se agită prea mult, gîndi Marie. Yves Pérec mergea În lung și-n lat prin birou, voia să-și Înceapă imediat ancheta personală ca să afle cum și prin cine fuseseră vîrÎte mesajele acelea În mapele de birou ale consilierilor săi. Se văzu nevoită să-l apuce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
mapele de birou ale consilierilor săi. Se văzu nevoită să-l apuce zdravăn de umeri și să-l răsucească spre ea ca să-l poată privi În față. - Yves, răspunde-mi! Unde erai În noaptea În care a murit Gildas? - Încetează, Marie. Ți-o spun cu toată afecțiunea pe care o am pentru tine, și pentru propria ta salvare. Încetează! - Vrei să spui: să Încetez de a mai căuta adevărul? - Unele adevăruri pot fi fatale. Riști să deschizi cutia Pandorei, las-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
fatale. Riști să deschizi cutia Pandorei, las-o baltă. Tonul sincer, la fel ca avertismentul, o șocară pe tînăra femeie. Era gata să răspundă, Însă ușa se deschise brusc În fața lui Fersen. Polițistul păru surprins, apoi demoralizat descoperind-o pe Marie În compania lui Pérec. - Nu bați niciodată la ușă? Îl luă ea peste picior. - Vezi că s-ar putea să ajung să te bat pe dumneata. Se proțăpi În fața ei. - Pentru ultima oară, te avertizez că dacă te mai amesteci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
luă ea peste picior. - Vezi că s-ar putea să ajung să te bat pe dumneata. Se proțăpi În fața ei. - Pentru ultima oară, te avertizez că dacă te mai amesteci În anchetă... Fără să-i dea timp să mai continue, Marie arboră o expresie de mirare nevinovată. - Domnul primar trebuia să celebreze căsătoria mea, tocmai puneam la punct amînarea ceremoniei. Lucas simți că-i sare muștarul, era cît se poate de limpede că-și bătea joc de el pe față. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să celebreze căsătoria mea, tocmai puneam la punct amînarea ceremoniei. Lucas simți că-i sare muștarul, era cît se poate de limpede că-și bătea joc de el pe față. Se mulțumi să-i arate ușa cu un gest sec. Marie Își luă un aer fals Întristat și se execută. Două cauciucuri sparte. A, nu, toate patru... Vehiculul 4x4 al jandarmeriei cu care sosise Lucas fusese sabotat. Insularilor cu siguranță nu le plăceau străinii, se bucură Marie, și măcar de data

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cu un gest sec. Marie Își luă un aer fals Întristat și se execută. Două cauciucuri sparte. A, nu, toate patru... Vehiculul 4x4 al jandarmeriei cu care sosise Lucas fusese sabotat. Insularilor cu siguranță nu le plăceau străinii, se bucură Marie, și măcar de data asta nu Îi Învinovățea. Zgomotul unei portiere trîntite o făcu să se Întoarcă. Yves Pérec demara cu toată viteza. TÎnăra femeie simți că o cuprinde mînia: Fersen nu se putuse Împiedica să nu se amestece! În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cu Nicolas. Îl văzu atunci pe polițist ivindu-se din clădirea primăriei și urmărind cu privirea mașina lui Yves care dispărea În zare. În mod ciudat, Își tampona nasul cu o batistă și, În timp ce se apropia mergînd drept spre ea, Marie Înțelese, jubilînd, că Pérec avusese grijă ca măcar să-l facă să-și plătească mîrlănia. Îl așteptă pe Fersen fără a da Înapoi, foarte hotărîtă să nu scape ocazia de a-l face să simtă handicapul de a lucra Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
prezența și la zîmbetul ei batjocoritor, o dădu la o parte așa cum alungă cineva o muscă și se pregăti să urce În mașina de teren. Rămase Însă blocat zărind cauciucurile sparte. Fără umbră de expresie pe chip, se Întoarse spre Marie. - Ai făcut bine că ai rămas. Unde e mașina dumitale? Marie, surprinsă, Îngăimă ceva ce aducea a protest, dar Lucas, fără măcar s-o asculte, Întinse mîna. - Cheile. Ordin de rechiziție. După glas, ea pricepu furioasă că n-avea Încotro

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
așa cum alungă cineva o muscă și se pregăti să urce În mașina de teren. Rămase Însă blocat zărind cauciucurile sparte. Fără umbră de expresie pe chip, se Întoarse spre Marie. - Ai făcut bine că ai rămas. Unde e mașina dumitale? Marie, surprinsă, Îngăimă ceva ce aducea a protest, dar Lucas, fără măcar s-o asculte, Întinse mîna. - Cheile. Ordin de rechiziție. După glas, ea pricepu furioasă că n-avea Încotro, făcu stînga-mprejur spre mașină declarînd pe un ton decisiv, că În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
care ar fi avut posibilitatea s-o facă este Yves Pérec, În cabinetul lui. Iar zgîrieturile de pe gîtul lui, după părerea mea, nu se datorează tufelor de tuia. Observă că, ascultîndu-l cu atenție și aproape fără să-și dea seama, Marie Încetinise. O felicită. Ea scoase atunci din buzunar una din scrisorile anonime pe care le recuperase la primărie și i-o Întinse. - Fără mine nu vei fi În stare să faci progrese. Descifră fraza dintr-o privire și Îi adresă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Într-un mod jalnic, asta e tot. Cătă spre ea pieziș. - Nu doar cu cîteva firimituri ai să mă faci să te readuc În anchetă. Ești căpoasă, insolentă și fără doar și poate implicată total În afacerea asta... Drept răspuns, Marie apăsă pînă la capăt pedala de accelerație. - Și primejdioasă, adăugă el cramponîndu-se de scaun. * * * Marie opri mașina Într-un scrîșnet de pneuri În fața vilei spațioase a familiei Pérec. CÎnd se apropiară de intrare, rămaseră uluiți de țipetele care se auzeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
firimituri ai să mă faci să te readuc În anchetă. Ești căpoasă, insolentă și fără doar și poate implicată total În afacerea asta... Drept răspuns, Marie apăsă pînă la capăt pedala de accelerație. - Și primejdioasă, adăugă el cramponîndu-se de scaun. * * * Marie opri mașina Într-un scrîșnet de pneuri În fața vilei spațioase a familiei Pérec. CÎnd se apropiară de intrare, rămaseră uluiți de țipetele care se auzeau. Marie Îl privi furioasă pe Lucas. - Ești mulțumit de ce ai făcut? Fără să-l mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
apăsă pînă la capăt pedala de accelerație. - Și primejdioasă, adăugă el cramponîndu-se de scaun. * * * Marie opri mașina Într-un scrîșnet de pneuri În fața vilei spațioase a familiei Pérec. CÎnd se apropiară de intrare, rămaseră uluiți de țipetele care se auzeau. Marie Îl privi furioasă pe Lucas. - Ești mulțumit de ce ai făcut? Fără să-l mai aștepte, pătrunse În casă. Yves depășise orice măsură și Îi arunca urlînd insulte lui Chantal care, ghemuită Într-un colț al Încăperii, se proteja de bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
dar aici, la Lands’en, și cu un puștan de șaisprezece ani, era monstruos! A fost nevoie ca Fersen să intervină cu toată energia de care era În stare, Înșfăcîndu-l de mijloc, pentru a pune capăt crizei de violență. În timp ce Marie o ridica pe Chantal, care avea chipul Învinețit, Fersen Îl azvîrli pe doctorul Pérec pe canapea, unde acesta se prăbuși și, devenit brusc apatic, rămase Într-o stare de prostrație. Atitudinea lui Îi dă la iveală moliciunea caracterului, Își zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
lui Îi dă la iveală moliciunea caracterului, Își zise polițistul, dacă nu cumva chiar asta Încearcă să mă facă să cred. Își puse mîna pe umărul lui Yves. - Am să vă cer să mă urmați, domnule Pérec, vă arestez preventiv... Marie o simți tresărind pe Chantal, dar nu citi nici mirare, nici protest pe frumosul chip maltratat. Pérec se ridică de pe canapea protestînd. - N-aveți nimic să-mi reproșați! - Vreți să enumăr? Acuzația adusă de mesajul semnat de Gildas Kermeur, absența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
mesajul semnat de Gildas Kermeur, absența de alibi, urme de zgîrieturi pe gît... - E vorba de ramuri care... - Sau de consecințele unei Încăierări care degenerează În crimă! - Nu l-am ucis pe Gildas, era prietenul meu, gemu Pérec Întorcîndu-se spre Marie. Spune-i tu, apără-mă... Stingherită sub privirea tăioasă a lui Lucas, tînăra polițistă Întoarse capul pentru a se concentra din nou asupra lui Chantal, a cărei buză sîngera. Fersen Îi puse cătușe lui Yves și se Întoarse spre soția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
capul pentru a se concentra din nou asupra lui Chantal, a cărei buză sîngera. Fersen Îi puse cătușe lui Yves și se Întoarse spre soția acestuia. - Vă aștept la poliție de Îndată ce este posibil, pentru depoziție. Făcu un semn autoritar spre Marie. - Vino. Ea Îl măsură cu privirea. - În ce calitate? Chantal are nevoie de ajutor. Fersen se răsuci pe călcîie luîndu-l cu el pe Yves, care ieși fără să arunce nici o privire soției lui. Marie Îi curăță și Îi pansă lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
depoziție. Făcu un semn autoritar spre Marie. - Vino. Ea Îl măsură cu privirea. - În ce calitate? Chantal are nevoie de ajutor. Fersen se răsuci pe călcîie luîndu-l cu el pe Yves, care ieși fără să arunce nici o privire soției lui. Marie Îi curăță și Îi pansă lui Chantal obrazul aproape fără să scoată o vorbă, fără să pună măcar o Întrebare. Își aminti cum, la vremea adolescenței, frumusețea parfumată a elegantei doamne Pérec o făcea să resimtă cu duritate natura ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
La prietena ei, Juliette de Kersaint. - Dacă familia ta ar putea să aibă grijă de ea cîtva timp, pe continent, cred că ar fi mai bine pentru ea, nu crezi? Lăsînd pe dată ochii-n jos, Chantal Încuviință cu gravitate. Marie trecu atunci la atac foarte direct. - L-ai văzut pe Yves pe faleză cînd erai cu Nicolas. Soția doctorului nu se clinti nici măcar un milimetru. - Dacă erai sigură de faptul că e nevinovat, l-ai fi apărat. Chantal se crispă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cînd erai cu Nicolas. Soția doctorului nu se clinti nici măcar un milimetru. - Dacă erai sigură de faptul că e nevinovat, l-ai fi apărat. Chantal se crispă vizibil, o lacrimă Îi căzu pe elegantul taior șifonat de loviturile lui Pérec. Marie contemplă În tăcere mica picătură de apă sărată care se lățea ca o aureolă pe mătasea fustei, lăsînd-o o clipă pe soția lui Yves să se confrunte cu evidența afirmațiilor ei. Alte două lacrimi se rostogoliră, iar vocea cu timbru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Încet mătasea pătată a fustei și luă fără să tremure o țigară din poșetă. Fersen Îl hărțuia pe doctor cu Întrebările de ceva vreme. Yves nici măcar nu-și ridică privirea asupra soției lui cînd aceasta intră În birou, Însoțită de Marie. Lucas făcu un gest de enervare, veniseră taman cînd reușise să scoată de la doctor mărturisirea că se lăsase mituit de familia Kersaint. Chantal căzu ca din nori. - De ce ai făcut asta? Pérec se Întoarse agale spre soția lui și, privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
jigodie de Nicolas, Îl omor! - Nu vă agravați situația, domnule Pérec, Îl sfătui Lucas. - Oriunde s-ar găsi, am să-l fac să plătească... Iar pe tine n-am să te iert niciodată! - Gata, ajunge! Polițistul schiță o mișcare spre Marie. - Nu te Îngrijora pentru nepotul dumitale, el... Dar Marie nu mai era acolo. Mergea spre castelul familiei Kersaint. Ca să poată păstra un anume avans asupra lui Fersen, voia să știe dacă mărturisirea lui Pérec avea să fie confirmată de Arthus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]