5,691 matches
-
pentru a găsi o rută vestică spre India. Prima expediție pleacă din portul Palos de la Frontera cu navele Santa Maria , Pinta și Nina . După două luni de călătorie, la 12 octombrie 1492, la ora 2 noaptea, Rodrigo de Triana - un marinar de pe Pinta zărește pământul, descoperind astfel Lumea Nouă (America). Columb credea că se află în fața Chinei. În realitate, se afla în fața insulelor Bahamas și Insulele Caraibe. Peste câteva zile, el descoperi insula Cuba pe care o luă drept Cipangu, apoi
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
trimis Armada Spaniola de la Lisabona ca să atace Anglia. Armada a fost urmarită și hărțuită de englezi conduși de Francis Drake, aventurier, pirat și căpitan care prăda galioane spaniole în Caraibe. Armada fiind învinsă și de vremea nefavorabilă și de îndemânarea marinarilor englezi, a fost nevoită să se retragă. Anglia a lansat acțiuni pe alte continente, iar pe plan intern, industria și economia au luat avânt. A fost perioada lui William Shakespeare, când cultura și societatea au înflorit , pregătind terenul pentru o
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
a fărâmițat în 400 de domenii ale clanurilor. Împărații din Kyoto au sărăcit. Dar comerțul s-a dezvoltat și cultură a înflorit, însă mărirea taxelor și războaiele dintre "daymio" au distrus viețile oamenilor de rând. În perioadă această, exploratorii europeni, marinarii portugezi și misionari iezuiți au început să viziteze țara, răspândind o noura religie și arme de foc. Nobunaga Oda și-a echipat samuraii cu mușchete și a ocupat capitală Kyoto în 1568. După ce a fost învins și s-a sinucis
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
portughezi și de spanioli, numărul și dimensiunile plantatilor, minelor și orașelor creșteau, iar guvernele coloniale erau neîndurătoare, iar misionarii subminau și distrugeau civilizațiile băștinașilor. Abia în secolul XIX, au apărut mișcări pentru independența coloniilor. Nouă Zeelandă a fost vizitată de marinarii olandezi. În urmă explorărilor Căpitanului James Cook, Australia și Noua Zeelandă au devenit ținte ale colonialismului britanic. Primii coloniști au sosit în secolul al XIX-lea. Maorii s-au ridicat la luptă, dar fiind lipsiți de apărare, au fost subjugați. În
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
au atacat și distrus orașe din Asia (Ugarit), Cipru (Enkomi) și probabil Imperiul hittit, care era în declin la acel moment. Singură armata egipteană, mai numeroasă și mai bine organizată, a reușit să le facă față, în pofida renumelui de slabi marinari pe care îl aveau egiptenii. s-au aliat cu diverse popoare asiatice și începând cu sfârșitul celei de-a XIX-a Dinastii au început atacarea sporadică a gurilor Nilului. Egiptenii au respins două valuri masive de invazie în vremea Faraonilor
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
francez. Pe 16 iunie, noul președinte al consiliului de miniștri, Philippe Pétain, a început negocieri cu Puterile Axei. Pe 18 iunie, de Gaulle s-a adresat poporului francez în cadrul unei emisiuni radiodifuzate a postului BBC. El a cerut soldaților tereștri, marinarilor și aviatorilor să i se alăture în lupta împotriva dușmanilor patriei. Apelul de pe 18 iunie („"Appel du 18 juin"”) al lui de Gaulle nu a fost recepționat de marea masă a francezilor, dar discursurile care i-au urmat au fost
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
de asemenea crucea de Lorena. În ciuda unor chemări repetate la arme, până la sfârșitul lunii iulie, doar 7.000 de voluntari se înrolaseră în Forțele Franceze Libere. Forțele navale franceze libere aveau cam 50 de nave și aproximativ 3.700 de marinari, care operau ca forță auxiliară a Marinei Regale Britanice. Guvernul britanic s-a temut ca flota franceză să nu cadă în mâninile germanilor și italienilor. Pentru a îndepărta un asemenea pericol, premierul britanic Winston Churchill a cerut ca vasele militare
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
a studiat pictura la Academia de arte Betzalel din Ierusalim și, cu încurajarea lui Mordehai Ardon, a plecat la Paris pentru a se perfecționa acolo vreme de un an. Chemat de un spirit de aventură, Kaniuk a fost, în continuare, marinar pe un vapor cu care a călătorit în Canada, și de acolo la New York. Tânăr chipeș și cu multiple talente, a rămas în Statele Unite vreme de zece ani, ducând o viață boemă, ocupându -se cu artele frumoase, și cu îndeletniciri
Yoram Kaniuk () [Corola-website/Science/313289_a_314618]
-
Teatrală și Cinematografică din Bucuresti, a fost cotat, alături de colaboratorul său de aproape cinci decenii, George Anania, ca unul dintre deschizătorii de drumuri în science fiction-ul românesc modern. Romulus Bărbulescu s-a născut la Sulina în anul 1925. Meseria de marinar a tatălui său a făcut ca familia să își schimbe domiciliul în funcție de traseele sale navale, astfel încât Bărbulescu și-a petrecut copilăria la Constanța și Galați. După moartea tatălui său, survenită pe când avea 16 ani, l-a obligat să renunțe la
Romulus Bărbulescu () [Corola-website/Science/313335_a_314664]
-
mai târziu legalizată. A fost vărul poetului André Bjerke. a fost fiul lui Ingvald și al Anna Mariei Bjørneboe. În familie a existat o tradiție lungă de a alege cariera de ofițer de marină, și Jens însuși a devenit ulterior marinar pentru o scurtă perioadă de timp. Tatăl a fost armator, consul al Belgiei, astfel că familia se afla într-o situație economică privilegiată. La maturitate, Jens avea să declare că nu a avut o copilarie fericită, suferind atât din punct
Jens Bjørneboe () [Corola-website/Science/313412_a_314741]
-
după ce a patra cruciadă a cucerit Constantinopolul în 1206. Ulterior bizantinii au fost nevoiți să facă apel la flota genoveză pentru nevoile lor navale. Cuvântul "dromon" devine frecvent începând cu sec. VI, în timp ce echipajul era denumit "dromonarii", împărțiți în "elați" (marinari), "erați" (vâslași) și "epibați" (soldați). Cea mai veche apariție a cuvântului "dromon" este cea din documentele din Ravenna în sec. V, dar există un echivalent latinesc în scrierile lui Sidonius Apollinarius care în anul 467 menționează navele "cursoria" într-o
Dromon () [Corola-website/Science/313489_a_314818]
-
cap aflat în sudul Africii, pe coasta Oceanului Atlantic, în Republica Africa de Sud. Nu este extremitatea sudică a continentului, capul Agulhas, aflat la distanță, fiind mai sudic. Unul din cele mai mari capuri din sudul Atlanticului, a căpătat o semnificație deosebită pentru marinari de-a lungul timpului, fiind denumit în multe cazuri "Capul". A fost un reper important de pe rutele clipperelor europene către Orientul Îndepărtat și Australia, rute încă parcurse în unele curse de yachting. Termenul "Capul Bunei Speranțe" a fost utilizat și
Capul Bunei Speranțe () [Corola-website/Science/313786_a_315115]
-
de scufundare a vaselor, aflată în False Bay. Pentru localizarea acestora, se folosește și linia ce unește alte două repere din Simonstown. Capul Bunei Speranțe este casa legendară a "olandezului zburător", o navă cu un echipaj format din fantome ale marinarilor, sortită să rătăcească la nesfârșit prin apele din apropiere, fără a ajunge vreodată la țărm. Adamastor este un personaj inspirat de mitologia greacă inventat de poetul portughez Luís de Camões în poemul său epic "Os Lusíadas" (tipărit în 1572), ca
Capul Bunei Speranțe () [Corola-website/Science/313786_a_315115]
-
poetul portughez Luís de Camões în poemul său epic "Os Lusíadas" (tipărit în 1572), ca simbol al forțelor naturii pe care navigatorii portughezi a trebuit să le învingă în timpul descoperirilor lor, în special al pericolelor pe care le-au înfruntat marinarii portughezi în încercarea de a ocoli Capul Furtunilor.
Capul Bunei Speranțe () [Corola-website/Science/313786_a_315115]
-
anume: Navigație și Transport Maritim și Fluvial, Electromecanică, Electrotehnică, în stagiu de 6 ani. Studiile cu frecvență redusă s-au bucurat de un mare interes în rândul celor care sunt deja ambarcați la bordul navelor ca nebrevetați, pe funcții de marinar, motorist, respectiv electrician. În primul an de funcționare au fost înmatriculați un număr de 600 studenți. La această formă de învățământ se pot înmatricula și absolvenții cu diplomă de învățământ superior tehnic, în ani superiori la facultatea pentru care optează
Universitatea Maritimă din Constanța () [Corola-website/Science/314855_a_316184]
-
(în , în , în , "Aleksandr Ivanovici Marinesko", "Alexander Marinesco"; n. 15 ianuarie 1913, Odesa - d. 25 noiembrie 1963, Leningrad) a fost un marinar sovietic. În cel de-al doilea război mondial a fost căpitanul submarinului sovietic S-13, care la 30 ianuarie 1945 a torpilat și scufundat vasul german "Wilhelm Gustloff", cu peste 10.000 de refugiați la bord, dintre care peste 9
Aleksandr Marinesko () [Corola-website/Science/318397_a_319726]
-
30 ianuarie 1945 a torpilat și scufundat vasul german "Wilhelm Gustloff", cu peste 10.000 de refugiați la bord, dintre care peste 9.000 au murit în catastrofa respectivă. s-a născut în anul 1913 la Odesa, în familia fostului marinar militar român Ion Marinescu (stabilit în Ucraina la 1893), căsătorit cu Tatiana Koval (ucraineancă), originară din satul Lohvițî, regiunea Poltava. După absolvirea a 6 clase a mers în ucenicie la marină. Având rezultate bune și fiind sârguincios a fost repartizat
Aleksandr Marinesko () [Corola-website/Science/318397_a_319726]
-
Poltava. După absolvirea a 6 clase a mers în ucenicie la marină. Având rezultate bune și fiind sârguincios a fost repartizat la o școală maritimă pentru copii, după absolvirea căreia a mers pe diverse vase ale flotei de pe Marea Neagră în calitate de marinar de categoria 1. În 1930 a intrat în Colegiul marin din Odesa pe care l-a absolvit în 1933. După absolvire a fost locțiitor trei, locțiitor doi, apoi căpitanul navelor „Ilici” și „Flota Roșie”. În noiembrie 1933 a fost mobilizat
Aleksandr Marinesko () [Corola-website/Science/318397_a_319726]
-
peste 44.000 de exemplare. În timpul războiului de secesiune, câțiva prizonieri de război nordiști reușesc să scape din Richmond, capitala Statelor Confederate ale Americii, pe atunci asediată de trupele generalului Ulysses Grant. Inginerul Cyrus Smith, negrul Nab, ziaristul Gedeon Spilett, marinarul Pencroff și tânărul Harbert evadează cu ajutorul unui balon în timpul unei furtuni. După o călătorie aeriană de cinci zile ei ajung pe o insulă necunoscută (imaginară) pe care o numesc Insula Lincoln în onoarea președintelui american Abraham Lincoln. În timpul șederii lor
Insula misterioasă () [Corola-website/Science/318396_a_319725]
-
să îl preocupe multă vreme, după cum reiese din scrisorile trimise editorului său între 1869-1870 . Așa se face că, în 1871, i-a propus lui Jules Hetzel romanul "L'Oncle Robinson", care descrie supraviețuirea unui grup de oameni ajutat de un marinar supranumit unchiul Robinson. Editorul i-a respins manuscrisul, considerând acțiunea prea lentă și i-a cerut să-l rescrie. Jules Verne a abandonat pentru o vreme ideea și, după publicarea romanelor "În jurul Lunii", "Aventurile a trei ruși și trei englezi
Insula misterioasă () [Corola-website/Science/318396_a_319725]
-
a fost educat acasă. Inițial a fost crescut de o bonă britanică și mulțumită ei prima limbă pe care a vorbit-o a fost engleza. Potrivit obiceiului în familia imperială rusă, Boris și frații săi au avut, de asemenea, un marinar "dădacă", un însoțitor de sex masculin de la marina imperială, care a servit ca tovarăș copiilor și avea grijă de ei. Educația lui Boris Vladimirovici s-a concentrat pe limbi și pregătire militară. Părinții au ales cu grijă tutori și prieteni
Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318422_a_319751]
-
cea mai potrivită locație pentru declanșarea insurecției. După cum notează Vacalopoulos, nu au fost făcute pregătiri corespunzătoare pentru declanșarea rebeliunii, iar idealurile revoluționare nu au fost transmise și comunității conservatoare a călugărilor de la Atos. Pe 8 mai, turcii, înfuriați de debarcarea marinarilor din Psara la Tsayezi, de arestarea negustorilor turci și confisacare mărfurilor lor, au năvălit pe străzile din Serres, au percheziționat casele notabilităților căutând arme și au arestat mitropolitul și 150 de negustori, confiscându-le la rândul lor mărfurile, ca represalii
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
30 octombrie a avut loc o contraofensivă turcă condusă de noul pașă de Salonic, Mehmet Emin Abulubud, încununată de un succes decisiv al otomanilor în lupta de la Kassandra. Grecii supraviețitori, printre care s-a aflat și Papas, au fost salvați marinarii eleni, care i-au transportat pe mai multe insule, printre care Skiathos, Skopelos și Skyros. Papas a nurit în cele din urmă în timp ce se îndrepta spre Hydra, pentru a se alătura revoltei de aici. Sithonia, Muntele Atos și Thasos au
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
locuitorii bogați ai insulelor egeene, în special a celor de pe trei insule: Hydra, Spetses și Psara. Fiecare insulă a echipat, a asigurat echjpajul și a întreținut propria escadră, aflată sub comanda unui amiral local. În ciuda faptului că erau încadrate cu marinari experimentați, navele grecești nu erau construite ca neve de război, fiind echipate doar cu tunuri ușoare deservite de marinari civili. Flota elenă lupta împotriva unei flote otomane, care se bucura de anumite avantaje. Astfel, navele erau construite ca vase de
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
echipat, a asigurat echjpajul și a întreținut propria escadră, aflată sub comanda unui amiral local. În ciuda faptului că erau încadrate cu marinari experimentați, navele grecești nu erau construite ca neve de război, fiind echipate doar cu tunuri ușoare deservite de marinari civili. Flota elenă lupta împotriva unei flote otomane, care se bucura de anumite avantaje. Astfel, navele erau construite ca vase de lupte, deservite de echipaje de marinari militari, se bucurau de sprijinul întregului aparat de stat otoman. În plus, flota
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]