8,009 matches
-
interesează, poate, nici spectatorii. Un singur lucru contează în acele clipe. Dansul lor. Pentru ce nu? Dansul se transformă în sens. Sufletul se eliberează de zgură. Se limpezește. Parcă totul se întîmplă pentru a spori paradoxurile. Fiesta nu e o mască veselă. E chiotul unui taciturn. Desfrânarea unui timid. Mexicanul iese atunci din rezerva sa obișnuită. De obicei prea tăcut, îi e greu să vorbească normal în aceste împrejurări. Se descarcă violent. Nimeni sau aproape nimeni nu mai este cel de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de granița celor 52 de ani și trebuie să-mi fac un bilanț. Mă culc cu acest gând. zei Statuia uriașă a unui zeu. Orb și mut ca moartea. Bătrân ca lumea. Zeul va fi murit înăbușit de propria sa mască, asistat de vulturii care vin noaptea să se culce în iarba crescută peste pietrele piramidei. Acești zei nu dădeau șanse de mântuire, ci amânări. Nu așteptau rugăciuni, ci sacrificii. De altfel, ei înșiși s-au născut dintr-un cuțit de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
chirimia, un instrument cu sunete ascuțite pe care-l foloseau toltecii; mai sunt triburi care n-au renunțat să invoce, alături de sfinții din Panteonul creștin, luna. Prin arborii din parcul Alameda zboară încă pasărea quetzal, în vreme ce vântul sună prin tubul măștii de scafandru pe care o poartă mereu în statui zeul vântului... Cineva mi-a povestit că interpreta și iubita lui Cortes, prințesa aztecă Malinalli, i-a salvat de multe ori pe spanioli. Între altele, a descoperit stratagema unui cortegiu strălucitor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vânzătorul știe să-și laude cum trebuie marfa. Cumpăr și eu un cap de toltec din obsidian. Apoi plecăm. obsesia apei O frescă descoperită între ruinele de la Teotihuacan arată paradisul lui Tlaloc, bătrânul zeu al ploilor. Tlalocan. Zeul poartă o mască de jad și are în păr o pasăre quetzal cu pene verzi somptuos revărsate. Trupul îi e acoperit de coliere și bijuterii, iar din mâini cad pe pământ picături de ploaie. Dar în acest paradis se petrec câteva lucruri ciudate
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
am învățat de la Quetzalcoatl că, pe frunte, ei îi călăuzesc pe luptători, iar, pe piept, le apără inima. Nimic nu m-a emoționat până acum în Mexic ca fluturii proliferați pe statui, pe frunțile și pe piepturile luptătorilor. Ei îmblînzesc măștile care i-au îngrozit pe spanioli. Între eucalipții care împiedicau luna să lumineze sculpturile în pădurea-muzeu de unde ne întoarcem (notez aceste gânduri în timp ce șoferul așteaptă un pasager "rătăcit"), m-am întrebat dacă, înarmînd-o pe Athena, grecii i-au dat înțelepciunii
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pe fiecare latură e sculptat un preot aducând ofrande soarelui, care e susținut de două lănci încrucișate), "Templul Contelui", "Templul Inscripțiilor", "palatul"... Multe basoreliefuri... Pasărea sacră quetzal, un fir de porumb plantat într-un vas de jad (simbolul apei), o mască, semne astronomice, un personaj sașiu (defect foarte apreciat de mayași care puneau amulete între ochii noilor născuți ca să devină sașii), un disc al lunii, un șarpe, Chaac (zeul apei la mayași), hieroglife (care așteaptă un Champollion al scrierii maya), Bolontiku
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
imens sarcofag supravegheat de treisprezece secole, în tăcere, de zeii morții. Deschizîndu-l, a găsit un nou sarcofag, iar înlăuntrul acestuia osemintele unui personaj enigmatic, probabil un prinț, înmormîntat într-un stil demn de faraoni, cu toate bijuteriile sale, purtând o mască de mozaic cu ochi de obsidian. Era o descoperire senzațională. Nimeni până atunci nu pusese la îndoială că între piramidele faraonilor și piramidele din Mexic există o deosebire esențială, de scop. Cele din Mexic nu conțineau nici un sarcofag. Așadar, nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
doar lumina puțină a stelelor care scânteiază pe cerul Yucatanului diluează întunericul. Și numai deasupra junglei. Până la înălțimea arbuștilor, noaptea e neagră, fără chip, ca zeul vântului căruia nimeni nu i-a cunoscut figura deoarece toate statuile îl înfățișează cu masca pe față. Cerul înstelat îmi reamintește de sfârșitul secolelor aztece, când, la fiecare 52 de ani, focurile erau stinse și toată lumea aștepta, înfrigurată, să apară pe boltă steaua Aldebaran. Ce coincidență, să vin în Mexic chiar în pragul acestei vîrste
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
până nu mai avea voce, într-un fel de transă ca a cocoșilor de munte. El dădea tonul tuturor cântecelor și ovațiilor, el le schimba, după un ritm pe care-l simțea numai el. Juca mereu un personaj bufonesc, numai mască, un hopa-mitică de celuloid, cu mutra pictată cu vopsele de bâlci. Avea mereu gura neverosimil de roșie, iar părul zbârlit - negru ca dat cu cremă de ghete. Așa cum se agita în mijlocul grupului de pe băncile înțesate, Lulu părea pictat direct pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
adânc, urmez magistrala Lulu, înaintînd prin carnea minții mele, adîncindu-mă, străbătând ca fulgerul cele șase straturi de neocortex, intrând în creierul mediu, în talamus, în-colăcindu-mă în jurul centrilor furiei, durerii, orgasmului, repulsiei, amețelii și pierzîndu-mă în creierul primitiv, în sălașul riturilor, măștilor și ciclurilor, unde, ca un abur mecanic, ca un abur arhitectural, ca un abur structurat și complicat precum universul, sufletul sublimează din trup. Tot mai adânc, tot mai fierbinte, tot mai imposibil de respirat. Prietene, scriu mai departe în cămăruța
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ca un siamez rupt cu forța din carnea fratelui său, se chinuia să se nască din fiecare dintre ei. Zăceau pe paturi ca niște gravide, inconștienți ca pupele care se schimbă-n fluturi, zămislindu-și fiecare femeia lăuntrică, hipnotizați de masca ei, de atitudinea ei hieratică, de cruzimea din ochii ei. Ea nu avea nimic de-a face cu femeile reale, ci se-nfiripa din molozul de pe fundul neuronilor care se limpezeau la acea vârstă de sus în jos, ca niște
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
muzicii era spart și se anunțau premii și concursuri. Disc-jockey-ul apropia gura de microfon și, cu o pronunție americanizată, bolborosea ceva de neînțeles, acoperit imediat de hard-rockul care înlocuise langoarea beatlesiană 133 . Aveau să urmeze concursul "Miss Tabără" și parada măștilor de carnaval. Până atunci fusese destulă plictiseală: câțiva chitariști, vreo două recitări cărora nimeni nu le dădea vreo atenție... Se dansa frenetic, în grup sau în perechi care se schimbau mereu, se fuma țigară de la țigară, se rătăcea din loc
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
altul. Cea mai mică lucire sau sclipire mi se aprindea în creier ca o ciudată emoție: un nasture, o cataramă și un ochi rimelat... Nu mai reușeam să mă concentrez. Nu mi-am dat bine seama când a început parada măștilor de carnaval, m-am trezit pur și simplu în mijlocul lor. Unul se costumase în Elvis Presley, altul în mumie (înfășurat cu totul în hârtie igienică), o țipă era Miss Piggy (avea un rât roz de cauciuc, prins cu elastic), iar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
iar alta încerca să-și miște repede nasul ca eroina din Ce vrăji a mai făcut 137 nevastă-mea. Cel mai mare succes îl avea un tip - mai târziu am auzit că fusese Bazil - care-și trăsese peste cap o mască de cauciuc, o bestială mutră de gorilă. Mai erau câteva stafii banale, cu cearșafurile pe cap și lanterne dedesubt, plus arabi, variațiuni pe baza acelorași cearșafuri. Nu lipsea negrul dat cu cremă de ghete .Țopăiau drăcește cu toții pe o muzică
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu toc înalt scâlciați de laba lată a picioarelor. 139 Poziția de model, cu ambele palme pe un șold scos mult în afară, uitătura languroasă, rânjetul de nedescris, totul. Cineva spunea ceva, ceilalți râdeau, strigau, aplaudau, eu priveam ființa aceea, masca aceea, viermele acela dintre aripile de treizeci și patru de ani anvergură ale vieții mele. Nici n-am priceput de îndată cine era în spatele fațadei aceleia înnebunitoare, idolului aceluia grotesc, dar am simțit brusc, la prima răbufnire a lui în privire, o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
primii pași pe scara înghiocată când poarta centrală, sus, în capul treptelor, s-a deschis lent și o femeie a început să coboare încet, cu o mână pe balustradă. Am înghețat. Era Lulu. Urcam totuși mai departe, cu ochii pe masca feței sale - gura de un roșu fluorescent, ochii năclăiți de tuș și restul feței ca varul, părul fabulos, înfoiat, răsucin-du-se în volute de liță. Sânii rotunzi, de o mărime grotescă, dar mâinile musculoase, cu palme pătrate și tari. "O, Victo-raș
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
el, ghemuindu-se-n fundul cuibului. Spînzu-rată de un singur fir, păpușa-Lulu se rotea ușor în voia curenților de aer și așa avea să se rotească, uscată, multă vreme încă (șaptesprezece ani), cu coama sârmoasă peste vestigiile feței fardate, ale măștii de nenorocos carnaval... M-am detașat ușor de pânzele care deja prinseseră consistență pe hainele mele și, cu ochii în gol, cu părul zbârlit pe cap și pe brațe, am alunecat pe toboganul marelui 148 149 tunel până am ajuns
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe foc și eu voi accepta fără voie ceea ce știam de la bun început, 7 decembrie, prin sat umblă vestea că încep deja pregătirile cetei de colindători, se adună în fiecare an la o gazdă, iar baciul Neculai le pregătește feciorilor măștile, jocul de brezaie e așteptat cu multă nerăbdare de săteni în fiecare an, băieții de la școală, împreună cu Daniel, pregătesc seară de seară acasă la părintele Dumitru Steaua, mersul cu steaua de Crăciun face parte de asemenea din obiceiurile anuale ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în care mă duce să-mi arate, o cameră din fund cu pământ pe jos și munți de perne pe două paturi cu stinghia incrustată cu motive florale, pe pereți agățate măști de diferite tipuri, bătrânul îmi spune povestea fiecăreia, masca de drac, mască de lemn cu chip de drac, găurile pentru ochi dispuse ca pentru o privire zbanghie, coarnele ascuțite și smocul de câlți zburliți, două rânduri de dinți rari care se-ncalecă, barba deasă și țepoasă, din păr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
duce să-mi arate, o cameră din fund cu pământ pe jos și munți de perne pe două paturi cu stinghia incrustată cu motive florale, pe pereți agățate măști de diferite tipuri, bătrânul îmi spune povestea fiecăreia, masca de drac, mască de lemn cu chip de drac, găurile pentru ochi dispuse ca pentru o privire zbanghie, coarnele ascuțite și smocul de câlți zburliți, două rânduri de dinți rari care se-ncalecă, barba deasă și țepoasă, din păr de coadă de cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ochi dispuse ca pentru o privire zbanghie, coarnele ascuțite și smocul de câlți zburliți, două rânduri de dinți rari care se-ncalecă, barba deasă și țepoasă, din păr de coadă de cal, îmi explică bătrânul, și urechile mari clăpăuge, Iau masca din cui și curiozitatea mă împinge s-o aduc peste chipul meu, dar bătrânul mă oprește îngrozit, să nu faci asta, nu-i voie de ce? întreb neștiutor, dar știu, fiindcă, măști de urât prinse-n cui pe perete, de moși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
servit, cine le-a purtat și-mi mai spune despre viața unor purtători de măști, cine au fost, ce s-au ajuns, mi-amintesc cum un flăcău, pe când eram eu mic, povestește bătrânul, n-a mai stat la jocul dezlegării măștii și-a scos-o numai după cap și a plecat, îl chemau acasă că îi murise mama, Asta-i masca, mi-o arată bătrânul, e-o mască de drac hâdă, pusă mai la margine în galeria lui de măști, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe când eram eu mic, povestește bătrânul, n-a mai stat la jocul dezlegării măștii și-a scos-o numai după cap și a plecat, îl chemau acasă că îi murise mama, Asta-i masca, mi-o arată bătrânul, e-o mască de drac hâdă, pusă mai la margine în galeria lui de măști, când se termină jocul e obiceiul, îmi explică el, să se distrugă masca, toată sau în parte, cel ce-o purtase trebuie să se dezlege de ea cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
chemau acasă că îi murise mama, Asta-i masca, mi-o arată bătrânul, e-o mască de drac hâdă, pusă mai la margine în galeria lui de măști, când se termină jocul e obiceiul, îmi explică el, să se distrugă masca, toată sau în parte, cel ce-o purtase trebuie să se dezlege de ea cât mai cu putere, să nu-i rămână pe chip sau în oase ceva din răutatea ei, flăcăul acela n-a mai avut timp s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
l-a pus din nou s-o poarte și l-a învățat cum s-o dezlege, Astăzi nu mai e așa, îmi spune cu amărăciune bătrânul, oricât îi învăț eu pe feciori ei nu mai cred, ei se joacă cu măștile și, dacă le iei ca pe un joc, ele își pierd puterea, măști de păsări atârnate în cui, neînsuflețite și alte măști zoomorfe pe care mi le descrie în cuvinte simple bătrânul, e rece în încăperea asta din fiind, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]