6,924 matches
-
să perceapă până la capăt atmosfera de teroare absurdă în care se desfășurau aceste procese publice de tip inchizitorial. Și cu atât mai puțin să-și închipuie ce evantai de trăiri, între lașitate adâncă și eroism naiv se consumau acolo, câtă mizerie umană țâșnea la suprafață! Ședința cu pricina, condusă de Florian Dănălache, a fost organizată în sala Floreasca, cea mai mare a Bucureștilor anului 1959. Erau "judecați" de colegi, dar și de studenți, profesorii Dionisie Pippidi și Mihai Berza (pe parcurs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
surprindere amănunte neștiute despre trecerea prin astă lume a unor personalități emblematice pentru viața culturală a provinciei moldave. Mai toate evocările au finaluri asemănătoare. De genul: compozitorul Flechtenmacher, autor (între altele) al "Horei Unirii", " a murit în cea mai neagră mizerie". În 1886 își dă sufletul Matei Millo. Comentariile contemporanilor: "n-a lăsat avere, n-a lăsat nimic în urma sa". Sculptorul Tronescu, care i-a răspuns scurt și patetic regelui Carol I, la întrebarea "ce mai faci?", cu exclamația "mor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Matei Millo. Comentariile contemporanilor: "n-a lăsat avere, n-a lăsat nimic în urma sa". Sculptorul Tronescu, care i-a răspuns scurt și patetic regelui Carol I, la întrebarea "ce mai faci?", cu exclamația "mor de foame!", "s-a stins în mijlocul mizeriei, sărac". Pe marea artistă Aristizza Romanescu "au dus-o la Eternitate și au lăsat-o multă vreme fără măcar o cruce". Actorul Gh. Dumitrescu, care a onorat cu brio, ani în șir, scena Teatrului de la Copou, "s-a dus și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și prin intrigi au ajuns puternici, mari, Și când vezi pe-a vieții scară unde-au fost și unde sunt, Când îi vezi cu ce mândrie, cu ce ochi semeți și crunt Privesc azi din înălțime spre norodul tăvălit În mizeriile-n care ei, călăii, i-au trântit, Când te uiți cum se răsfață, cum își fac de cap mișeii, Vai, începi să crezi că-n ceruri adormit-au de mult zeii! Și-apoi, după ce-au dat palme, și-au
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cugetul, zbaterea, ceva din ființa lor trecătoare. Trebuia doar să perceapă, să asculte, să înțeleagă, să prețuiască această lume mută, care i se părea cerească, făcută să dăinuiască după cei ce plecaseră "dincolo". O lume care se afla, trăia, deasupra mizeriilor zilnice, ale prejudecăților și nedreptăților, peste obișnuitul și urâtul vieții. Răbdător, meticulos, pasionat, bădia s-a apucat de treabă. A stat în sfat intim cu profesorii ce i-a avut în gimnaziu și liceu, inclusiv cu bătrânul Vasile Ciurea. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Ortodox din Cernăuți că pe moșia acaparată de Hermann Fischer "sărăcia nespusă, care i-a cuprins pe toți bieții creștini, și-i silește pe mulți să-și caute scăpare în America, lăsând acasă femei și copii, în cea mai mare mizerie și disperare". Și preotul Dimitrie Furtună, din satul Clit-Arbore, scrie aceluiași forum provincial: "e un păcat strigător la cer că poporul duce lipsă de bucate și e lăsat pradă unor venetici, care au sosit aici, venind cine știe de unde, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dar mai e până să ne rebuteze, și iar Îl vedeam acolo-n hală aruncându-și hainele pe el În fugă și fără să mai treacă pe la duș ori barem pe la chiuvetă ca să-și curețe cât de cât de pe el mizeriile alea dizolvate În șapte rânduri de sudori și intrându-i pe sub piele. Era tot Într-o goană năucă să ajungă cât mai repede printre cărți și pe urmă s-a tot grăbit la cursurile Facultății de Medicină, dar poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În antologie și ce romane vor fi publicate. Nu-i sunt deloc simpatic acestei femei, cu dovleacul meu de căpățână și mutra mea de ocnaș libidinos și insistent până dincolo de orice limită a bunei cuviințe. Te miri ce Papillon În mizerie, te miri ce gramofon jegos posedat de coșmarul gloriei literare, da’ nu-i cine știe ce nici de capu’ ei de vulpe, cocoțat pe statura asta otova și lătăreață, aidoma cazematei Casei Scânteii. Vai de soarta cui o fute-o pe doamna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
instalația electrică și tapițeria și am dat peste o mulțime de piulițe Înțepenite și sudate cu rugină pe prezoanele și șuruburile lor, pe care a trebuit să le tăiem cu dalta și ciocanul zdrelindu-ne mâinile până la os prin toată mizeria aia de fiare năclăite de uleiuri și pământ pietrificat. Înaintând la pas cu demontatul, vedeam tot mai limpede cu ce avem de-a face. Orice meseriaș cu un strop de experiență ar fi Înțeles Însă din capul locului și dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai face griji. — Strig către tine! Unde dracu’ să te duci? Stăm aici. Dacă nu ne trezim să ne mișcăm cât de cât mai... Mai altfel, da, dacă nu ne mișcăm mai altfel, o să murim dracului de-atâta urât și mizerie. — Mai altfel cum? — Nu mai strig. Nu mai spun nimic. Nu știu. Nu-mi dau seama. Să mă mai gândesc. De un an și ceva de când o Încurcă pe aici cu grilaje și tuburi, sunt sigur că a avut timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Așa să ne-ajute. S-o târâm așa de azi pe mâine, până și-or da ei seama, până om muri de bătrânețe și noi și moșu’ și fii-su și dada Leontina. Până om muri de-atâta urât și mizerie, țin să-i amintesc. După cum ți-am spus, după cum scrie și la carte, că fără de veste Judecătorul va veni și faptele fiecăruia se vor descoperi. — Oh, părințele, mi se taie și pofta de mâncare cu tot ce mi-ai spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
noastră. Parcă m-aș fi așteptat să se schimbe și ăsta, dar e tot În maioul lui negru anti-jeg și plin de urme de funingine și ulei pe umerii osoși, și tot În blugii Înroșiți de rugină și năclăiți de mizeriile de pe Buceag. Doar gaura prohabului e prinsă acum cu un ac de siguranță ce-i mai protejează din priveliștea șortului. Cu o voluptate curată și Îndreptățită, mă redescopeream orfanul de treizeci și cinci de ani care eram. Mă abțineam cu greu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
scriitorul pe buzunarul lui și-al Cooperativei? Mi-e că până o găsi părințelul Andrei momentul potrivit ca să-l operăm fără să simtă pe stăpânul nostru și să-l vindecăm definitiv. Atunci o să ne vindecăm și noi de urât și mizerie și parcă presimt că nu mai e mult, ar cam fi momentul, da’ uite că secretara mă cheamă și uite-l pe Restoiu. Tocmai ți-am citit manuscrisul, Îmi spune el, iar asta are darul să mă bucure enorm. Va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
iluzii. — Măi băiatule, dragul meu, nici nu știu cum să-ți spun. Cum vreți dumneavoastră, dom’ director. Io nu mă supăr oricum mi-ați spune. — Vreau să mă-nțelegi bine, să nu carecumva să-ți faci o impresie greșită. E prea multă mizerie În povestea asta a ta, prea multă tristețe, prea multă violență... Înțeleg bine dorința de autentic, dar cădem În extrema cealaltă. — Ce extremă, dom’ director? Sunt numai ochi și urechi și atenția mea pare să-i provoace o vădită plăcere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dat o raită pe la graniță să se intereseze, iar treaba era ca și aranjată, mergi sau nu mergi? Mergeam, bineînțeles, Încă de când mă hotărâsem io! — Câtă dreptate aveai, părințele, când spuneai că aici o să murim dracului de-atâta urât și mizerie. Mai bine să murim pe drum... Nu fi bou, Relule, e păcat de Dumnezeu să te gândești la nenorociri, și-i și mai mare păcat să le spui. Expediția la Timișoara și prin Împrejurimi nu numai că-i Întărise Încrederea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aia a lui pofticioasă. Păi la banii lui, ori ai lu’ tac-su, până la urmă mi-e că l-a luat pe nimica pe nerodu’ ăsta de prințișor mulatru. Și carne tânără, vezi, măcar că muncită și hârșită de timpuriu de mizerie și chinuială. Tot așa eram și eu acum vreo paișpe-cinșpe ani, și poate tot așa o să fie și brotacul ăsta adormit, peste paișpe-cinșpe ani. Ca mâine ai să-l vezi... Da, trece repede, prea repede a trecut și nici n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
balamuc, războiul e-n toi, a-nnebunit toată lumea, d-aia am și zis că plecăm și fugim de nu ne mai uităm În urmă, ca să scăpăm de nebunia asta și să nu ne sfârșim dracului aici de-atâta urât și mizerie, da, el ne va scăpa, ne va lua pe datorie, Îi vom lăsa o chitanță, ceva, o hârtie cu semnăturile noastre pe care vom scrie suma stabilită de el, să nu cumva să-și facă impresia că noi suntem din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vârste mi-au propus În răstimpuri erecții dureroase ale văzului și minții. Treptat am ajuns să percep aceste priveliști ca pe niște ispite conținându-și pedepsele În ele Însele. Peste tot pe unde trec, oamenii fac din viața lor o mizerie și un dezastru, fiecare poartă pe chip propria-i nenorocire, reproducând și Împroșcând la mari depărtări nenorocirea celorlalți. Plictisul, durerea, nenorocul, istovirea, sila și frica de viață, sila și frica de moarte, toate pulsează pe chipuri Într-o infinitate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
momentul când, pradă unei crize de isterie, ea a făcut gestul de a-și rupe rochia de pe ea strigând ca arsă cu fierul roșu că n-are, că-i săracă, abia Își târăște și ea zilele dintr-un salariu de mizerie, iar eu o terorizez cu milogelile și insistențele mele de prost gust urmărind desigur s-o bag În pământ Înainte de termen. Nu-mi dădea Însă mâna să renunț, fiindcă la o adică ea mă făcuse scriitor. Ea era singura vinovată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să-i sugerez când a dat să-și rupă hainele de pe ea. Chiar mă bătea gândul să mă duc acolo cu Gabriel, să i-l pun pe birou și să i-l las să-l crească din salariul ăla de mizerie, Însă la următoarea noastră Întrevedere ea a Început din nou să mă Îndoctrineze cu infinită răbdare cum devine cu prețul hârtiei crescând de la o lună la alta și cu manopera tipăririi. Acestea nu vor ajunge niciodată să fie recuperate din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sau În garsoniera ei, deși acolo mă aștepta Ortansa cu cei o sută de mii de lei pe care de o jumătate de an mi-i tot promitea doamna Plumbeanu, o sumă Însemnând cam o treime din salariul ei de mizerie, dar uite că nici azi n-a fost să fie. Și ca să vezi tâmpenie, că de astă dată ei i s-a făcut să mă Întrebe, ca și Restoiu acum șase ani, cu ce mă ocup de fapt. Am Înlemnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Oriunde apare, ăsta-i o mare pagubă. Am dat În el până n-am mai putut, până am zis că mor, și tot n-am scăpat de moarte. Azi știu bine că am să mor dracului de atâta urât și mizerie, strivit ca o broască sub tone de hârtie umplută cu scrisul meu mărunt, Înghițit ca un dumicat amar de toată istoria asta veșnic flămândă. Am vrut să fug și numai el m-a Împiedicat, văru’ meu bun, neamu’ meu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
școala lor... una din marile clădiri, din orașul în ruină, ocrotită de Dumnezeu, care pe timpul marelui refugiu a slujit ca spital. Grămezi de feșe, bandaje si pansamente în două cu sânge, și, îmbibate în formol... făceau aerul irespirabil... Era o mizerie de nedescris... până și zidurile păreau impregnate cu mirosuri greu de suportat. Gândul te duce la crâncenele zile ale primului război mondial, când ieșenii au trăit calvarul războiului întregirii neamului, și epopeea marii Uniri de la 1918,.. Când românii luptau cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ale lui Hitler, au străbătut dintr-o parte în cealaltă aproape întreg Continentul, semănând întuneric și moarte, au luat sfârșit..!” „Liniștea a fost din nou cucerită..!” După o aprigă dezlănțuire a forțelor distrugătoare care au cufundat lumea în nedemnitate și mizerie, omul are nevoie de reculegere, de revenire în drumul civilizației, de zâmbet și mulțumire în fața micilor satisfacții pe care le oferă viața. Oamenii... încet-încet se dezmorțeau, parcă, s-ar fi trezit dintr-un somn adânc... otrăvit. Iașul era pe cale să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
reprezentanții poporului în numele poporului... Călăii nu se mulțumeau să ia pur și simplu viața... ci, o exterminare lentă, picătură cu picătură, prin chinuri diabolice... Călăul născut din propriul popor... Uitați de lume, morți pentru cei dragi, agonizând în frig, foame, mizerie și degradare... elita țării se stingea. În pușcării, s-au învățat a muri... Ne vom întoarce într-o zi, vor fi apusuri aurii, cum au mai fost când am plecat !” „.. Să nu ne răzbunați..!”, erau ultimele lor cuvinte. Cei mai mulți dintre
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]