12,524 matches
-
reprezentant al nobilimii liberale, dornică să reconcilieze regalitatea cu Revoluția; este expus astfel atacurilor violente ale lui Marat. La 17 iulie 1791, în calitate de comandant al Gărzii Naționale, reprimă brutal manifestația republicană de pe Câmpul lui Marte, marcând astfel victoria temporară a moderaților; emigrează din 1792 până în 1800, însă sub Imperiu refuză orice post oficial; deputat liberal sub Restaurație. În iulie 1830 este pus din nou în fruntea Gărzii Naționale, contribuind decisiv la înscău narea lui Ludovic Filip, de care s-a detașat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
unde este atotputernic. Gravitatea primejdiilor care amenințau Revoluția și Franța îl determină să promoveze o putere centralizatoare, întemeiată pe virtute și pe teroare; în martie 1794 obține de la Convenție eliminarea extremiștilor ăconduși de Hébert) și în aprilie pe cea a moderaților ăconduși de Danton); o vreme după aceea este stăpânul absolut al Franței: instaurează Marea Teroare și încearcă să impună cultul Ființei Supreme. În iulie 1794 ă9 Termidor) o coaliție a moderaților și a unor compromiși ăprintre care Fouché) reușește să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ăconduși de Hébert) și în aprilie pe cea a moderaților ăconduși de Danton); o vreme după aceea este stăpânul absolut al Franței: instaurează Marea Teroare și încearcă să impună cultul Ființei Supreme. În iulie 1794 ă9 Termidor) o coaliție a moderaților și a unor compromiși ăprintre care Fouché) reușește să-l înlăture și este ghilotinat în seara aceleiași zile. Căderea lui Robespierre a adus cu ea sfârșitul politicii democratice și egalitare și biruința intereselor burgheziei, ale politicienilor și ale afaceriștilor. Între
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
secretar al primei Comune din Paris ă1793). Deputat în 1795 în Consiliul celor cinci sute; în 1811 este numit profesor de istorie și filozofie la Sorbona. Sub Restaurație se distinge ca adversar al exceselor extravagante și ca membru al partidului moderat constituțional și ca șef al grupului doctrinarilor, din care făcea parte și Guizot, inspirator al guvernului cu tendințe liberale al lui Decazes, ce reprezenta interesele claselor mijlocii. -SAINTE-BEUVE, CHARLES AUGUSTIN ăBoulogne-sur Mer, 1804-Paris, 1869). Critic și istoric literar, scriitor, profesor
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ambasador al Suediei la Paris, cu 17 ani mai în vârstă decât ea. Propriul ei salon, din rue de Bal, este frecventat de personalități ca La Fayette, contele de Narbonne, Montmorency, Talleyrand, care în vremea Revoluției practică o politică liberală moderată, favorabilă constituției engleze; publică Scrisori despre lucrările și caracterul lui J.-J. Rousseau ă1788), primul său eseu critic, remarcabil prin entuziasmul metodic al lecturii; între 1792 și 1795 se refugiază în Elveția, la Coppet, și în Anglia, protejându-și prietenii
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
că reformele în plan educațional necesită eforturi financiare majore. Absența acestora, sau insuficiența lor, pune școala românească în situația de a opta între două soluții: fie a renunța la schimbare, caz în care s-ar autodistruge, fie a opera schimbări moderate, cu riscul de a-și amortiza investițiile prin efortul susținut al părinților. Acest caz este sinonim cu cel în care se solicită calitate fără a asigura suportul logistic și financiar necesar. Statutul social scăzut al școlii românești și imperativul adaptării
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Dahlgren, 2000; Bennett, 2003), departe de idealul democratic al universalismului, iar această situație nu pare să se schimbe prea curând. Internetul s-a transformat într-un instrument comercial al pieței globale, iar euforia virtuală (cyber-euforia) inițială a devenit recent mai moderată, fără a nega însă contribuțiile majore pe care internetul le poate aduce democrației. Internetul permite crearea unor noi spații de dialog (prin forumuri, grupuri de discuție etc.), accelerează adesea mobilizarea opiniilor (în special militante), dar nu atrage un număr mare
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
susține îndeajuns cauza lor, se organizează curînd într-o Uniune Sfîntă a catolicilor sau Ligă Sfîntă, din care Henri de Guise caută să facă un instrument al ambițiilor sale personale. Între cele două, "politicii" sau "malcontents" îi grupează pe catolicii moderați, mai ales ofițeri care doresc ca regalitatea să se plaseze deasupra grupărilor. Ei sînt susținuți de ultimul fiu al lui Henric al II-lea, François, duce de Alençon, ambițios și încurcă-lume, care, pe deasupra, mai duce și o politică personală și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se făurește un sentiment național care, mai mult decît înainte, prinde rădăcini în inima noilor cetățeni. Marile decizii nu mai sînt doar treaba regelui și a Adunării, ele sînt treaba tuturor. Actele politice se pregătesc în cluburile pariziene, cel al moderaților (les feuillants), cel al cordelierilor, gata să se sprijine pe foburgurile populare, cel al iacobinilor, care puțin cîte puțin acceptă ideea Republicii și care și-a creat o importantă rețea de vreo două mii de filiale provinciale, "societățile populare". Pentru a
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
politică, intrigile "partidului preot" și punerea în discuție a operei revoluționare prin despăgubirea emigraților pentru proprietățile lor vîndute ca bunuri naționale. Victoria opoziției în alegerile din 1827 determină demisia lui Villèle, în ianuarie 1828. Regele formează un guvern apropiat de moderați. Dar această tentativă de conciliere se termină brusc. La 8 august 1829, Carol al X-lea cheamă un ultra, pe prințul Jules de Polignac, să formeze guvernul. Cu ocazia deschiderii sesiunii parlamentare în martie 1830, *adresa, votată de 221 deputați
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
aparține unei Adunări legislative unice, alesă pentru trei ani, prin sufragiu universal direct. Nimic nu este prevăzut în caz de conflict între președinte și Adunare. Alegerile prezidențiale au loc la 10 decembrie 1848: mult în fața lui Cavaignac, candidat al republicanilor moderați, este ales Ludovic Napoleon Bonaparte, fiul lui Ludovic și deci nepotul lui Napoleon I. Nici o îndoială că celebritatea numelui, amintirile despre ordine și grandoare, care i se asociază și pe care le-a redeșteptat monarhia din Iulie, au contribuit cu
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
du paupérisme 12? Sau poate revoluționar? Puțin înainte de Februarie, el a cunoscut închisoarea, a stat mult timp în exil. După alegerea sa, jură credință Republicii, constituie un guvern esențialmente conservator și pare a fi astfel omul Partidului ordinii, format din moderați și din monarhiști, ca Thiers. Partidul ordinii triumfă în alegerile legislative din 13 mai 1849, în timp ce republicanii moderați suferă o înfrîngere dureroasă. Dar noua Adunare conține totuși o minoritate de democrați-socialiști, "montagnarzii". Polarizarea vieții politice se accentuează după revolta din
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
exil. După alegerea sa, jură credință Republicii, constituie un guvern esențialmente conservator și pare a fi astfel omul Partidului ordinii, format din moderați și din monarhiști, ca Thiers. Partidul ordinii triumfă în alegerile legislative din 13 mai 1849, în timp ce republicanii moderați suferă o înfrîngere dureroasă. Dar noua Adunare conține totuși o minoritate de democrați-socialiști, "montagnarzii". Polarizarea vieții politice se accentuează după revolta din 13 iunie și după legile de represiune care urmează și care anulează libertatea de reuniune, restrîng libertatea presei
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
bonapartiști autoritari. Născut la stînga, boulanjismul, un timp, menține echivocul, dar glisează rapid la dreapta. El marchează apariția unui naționalism de dreapta antiparlamentar. Dar Boulanger nu știe să-și exploateze succesul și mișcarea sa regresează după ianuarie 1889. Socialiști și moderați Diversele socialisme. O evoluție profundă a peisajului politic se produce în cursul anilor 1890. Socialismul devine o mare mișcare prin cucerirea a numeroase primării și intrarea a vreo cincizeci de deputați în Cameră la alegerile din 1893. Socialiștii rămîn totuși
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
preluarea puterii se va face pe cale electorală și parlamentară și repudiază antimilitarismul. Ralierea și moderații. Radicalii, liniștiți de criza boulanjistă și pătați în viziunea unora de scandalul financiar din Panama din 1892, sînt atunci în retragere. În fața amenințării socialiste, republicanii moderați, denumiți "progresiști", guvernează. Ei beneficiază de ralierea conservatorilor moderați. Lansată prin toastul cardinalului Lavigerie în cinstea Republicii, în 1890 (toastul de la Alger) și de enciclica Au milieu des sollicitudes, în 1892, "ralierea" marchează recunoașterea de către Roma a voinței sufragiului universal
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și repudiază antimilitarismul. Ralierea și moderații. Radicalii, liniștiți de criza boulanjistă și pătați în viziunea unora de scandalul financiar din Panama din 1892, sînt atunci în retragere. În fața amenințării socialiste, republicanii moderați, denumiți "progresiști", guvernează. Ei beneficiază de ralierea conservatorilor moderați. Lansată prin toastul cardinalului Lavigerie în cinstea Republicii, în 1890 (toastul de la Alger) și de enciclica Au milieu des sollicitudes, în 1892, "ralierea" marchează recunoașterea de către Roma a voinței sufragiului universal. Biserica lui Leon al XIII-lea ține mai ales
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și obligatorie... Ați vrut de asemenea ca ea să fie laică și bine ați făcut. (Semne de încuviințare pe diverse bănci. Zgomot la centru)" Jaurès, 21 noiembrie 1893 În acest discurs în care el interpelează, la 21 noiembrie 1893, cabinetul moderat al lui Charles Dupuy, Jaurès, universitar provenit de la centru-stînga, deputat de Carmaux și lider al socialiștilor independenți, explică cum democrația politică și instrucția laică conduc la Republica socială. 25. Nașterea unei Franțe noi (sfîrșitul secolului al XIX-lea începutul secolului
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la primele mișcări naționaliste din Magreb și din Indochina. În septembrie 1928, radicalii, dornici să nu se rupă de socialiști, pun capăt Uniunii naționale, părăsind guvernul Poincaré, a cărui majoritate este de acum înainte deviată spre dreapta. O aceeași majoritate moderată susține guvernele care se succed după demisia, datorată bolii, a lui Poincaré. Cele două personalități principale sînt Pierre Laval, fost socialist, briandist, om de clientelă, și André Tardieu, conservator în manieră anglo-saxonă, preocupat de modernizare economică și de reforme sociale
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cărei ecou a fost mult mai important în Franța neocupată decît în zona de ocupație, departe de a fi fascizantă, evocă tradiționalismul din Portugalia lui Salazar. Regimul are susțineri diverse: extrema dreaptă contrarevoluționară, reprezentată prin Acțiunea franceză, dar și medii moderate, de la dreapta liberală la radicali, pentru care Pétain este singurul susceptibil de a garanta șansele Franței după înfrîngere, oameni de stînga conduși de pacifismul și de antiparlamentarismul lor, tehnocrați, oameni de afaceri, înalți funcționari care găsesc în noul regim ocazia
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
privință de această stare de spirit. Către noi instituții. În această aspirație profundă către o reînnoire mulți spun: către o revoluție care se afirmă după Eliberare, se pune, încă o dată, problema instituțiilor. În afară de radicali și de o parte a dreptei moderate, nimeni nu dorește reîntoarcerea la regimul celei de-a III-a Republici. La 21 octombrie 1945, francezii sînt consultați prin referendum asupra instituțiilor, în același timp în care ei aleg, prin reprezentare proporționlă, în cadru departamental, o Adunare. La întrebarea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Partidul comunist și mișcările apropiate lui, ca și radicalii, fac campanie pentru nu la cea de-a doua întrebare. Răspunsul da cîștigă cu 66,3% din sufragiile exprimate. În aceeași zi, alegerile dau noua configurație politică a țării. Radicali și moderați se prăbușesc, SFIO progresează în raport cu 1936, dar ea este devansată net de Partidul comunist, care cunoaște o creștere excepțională, consecință a rolului său în Eliberare și a prestigiului URSS. În sfîrșit, o formațiune nouă realizează o pătrundere: Mișcarea republicană populară
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pe de altă parte ostilitatea Adunării poporului francez (RPF), fondată de de Gaulle, la 7 aprilie 1947, pentru a revizui instituțiile. În fața acestei duble opoziții, se afirmă o majoritate a Forței a Treia. Ea se întinde de la socialiști la dreapta moderată. Unite în ceea ce este esențial apărarea regimului, alianța atlantică împotriva amenințării sovietice (tratatul Atlanticului de Nord este semnat la 4 aprilie 1949), construcția europeană (tratatul instituind Comunitatea europeană a cărbunelui și a oțelului, CECA, este semnat la 18 aprilie 1951
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la Saint-Céré, obține 12% din sufragiile exprimate: plecat de la un protest împotriva fiscului, el vehiculează antiparlamentarismul și naționalismul xenofob. Socialistul Guy Mollet, secretar general al SFIO, formează un guvern de minoritate, care obține sprijinul MRP și al unei părți a moderaților, dornici să evite ca susținerea comunistă să conducă la un Front popular. Guy Mollet, în declarația sa de investitură se declară favorabil, după încetarea focului și după alegeri libere, recunoașterii unei "personalități algeriene", dar presiunea coloniștilor din Algeria și a
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Partidului Comunist. Diversele partide care se reclamă de la generalul de Gaulle se mențin, în timp ce Uniunea pentru Noua Republică (UNR), gaullistă, reia scorul RPF din 1951. Al doilea tur antrenează în schimb o polarizare a electoratului în jurul UNR și a dreptei moderate, favorizate de efectele scrutinului majoritar. SFIO nu are decît patruzeci de aleși, Partidul Comunist zece, el este victima izolării sale la cel de-al doilea tur. Mulți dintre foștii parlamentari sînt învinși. La 21 decembrie, generalul de Gaulle este ales
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
reformă a Senatului, care ar comporta pe viitor reprezentanți ai activităților economice, sociale și culturale. De Gaulle își pune mandatul în balanță. O parte a republicanilor independenți cu Valéry Giscard d'Estaing se opun proiectului. De Gaulle pierde un electorat moderat care știe că plecarea sa nu creează vid pentru că Georges Pompidou este dispus să candideze. Nu obține 53,3% din voturile exprimate contra 46,7% pentru da. De Gaulle demisionează imediat după rezultat, demonstrînd respectul său pentru democrație. De fapt
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]