6,277 matches
-
Libiei pentru a reflecta modificările constituționale. Așa cum a fost cazul cu celelalte națiuni africane urma obținerii independenței, coloniștii italieni rămași în Libia a avut multe dintre cele mai bune locuri de muncă, aflate în proprietatea celor mai bune terenuri agricole. Monarhia a luat sfrșit la 1 septembrie 1969, când un grup de ofițeri militari conduși Muammar al-Gaddafi au organizat o lovitură de stat împotriva regelui Idris, în timp ce el a fost în Turcia, pentru tratament medical. Lovitura de stat l-a înlăturat
Regatul Libiei () [Corola-website/Science/323971_a_325300]
-
o lovitură de stat împotriva regelui Idris, în timp ce el a fost în Turcia, pentru tratament medical. Lovitura de stat l-a înlăturat pe regele Idris în favoarea prințul moștenitor, care a fost numit regent după plecarea regelui pentru Turcia. După răsturnarea monarhiei țara a fost redenumită Republica Arabă Libiană. Potrivit Constituției din octombrie 1951, monarhia federală din Libia a fost condusă de regele Idris ca șef al statului, cu succesiunea la tron desemnată de moștenitorii lui. Brațul executiv al guvernului a constat
Regatul Libiei () [Corola-website/Science/323971_a_325300]
-
pentru tratament medical. Lovitura de stat l-a înlăturat pe regele Idris în favoarea prințul moștenitor, care a fost numit regent după plecarea regelui pentru Turcia. După răsturnarea monarhiei țara a fost redenumită Republica Arabă Libiană. Potrivit Constituției din octombrie 1951, monarhia federală din Libia a fost condusă de regele Idris ca șef al statului, cu succesiunea la tron desemnată de moștenitorii lui. Brațul executiv al guvernului a constat un prim-ministru și Consiliul de Miniștri desemnat de către rege, de asemenea, responsabil
Regatul Libiei () [Corola-website/Science/323971_a_325300]
-
dreptul de veto asupra legislației și de a dizolva camera inferioară. Autonomia locale în provincii a fost exercitată prin intermediul guvernelor provinciale și legislative. Benghazi și Tripoli au servit alternativ ca și capitale naționale. Regatul Unit al Libiei a fost un monarhie constituțională și ereditară cu puterea legislativă fiind exercitată de către monarh, în colaborare cu Parlamentul European. Regele a fost definit prin Constituție ca șef suprem al statului. Înainte el este în stare să-și asume atribuțiile constituționale. Regele ar trebui să
Regatul Libiei () [Corola-website/Science/323971_a_325300]
-
făcea ca sejmul să fie la mila oricărui deputat care dorea, sau care era mituit de o putere străină, să respingă legile adoptate de acesta. Constituția încerca să înlocuiască anarhia existentă și întreținută de unii dintre magnații țării cu o monarhie constituțională mai democratică. Documentul a fost tradus și în lituaniană. Adoptarea constituției din 3 mai a provocat ostilitatea activă a vecinilor Uniunii. În Războiul de Apărare a Constituției, Uniunea a fost trădată de aliatul său prusac, Frederick Wilhelm al II
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
nu poate greși”. (în ambele țări, ministrul respectiv era cel răspunzător de actele regelui.) Pentru a accentua integrarea și securitatea Uniunii, Constituția a abolit statul federal dual polono-lituanian în favoarea unui stat unitar și a schimbat forma de guvernământ de la o monarhie individual electivă la una dinastic electivă. Ultima stipulare trebuia să reducă influențele nefaste ale puterilor străine de la fiecare alegere a regelui. Conform Constituției din 3 mai, la moartea lui Stanisław August, tronul polonez avea să devină ereditar și să treacă
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
din 3 mai, care amenința influența rusească în Polonia. Rusia considera Polonia protectorat al său "de facto". Legăturile reformiștilor polonezi cu Adunarea Națională Revoluționară Franceză erau considerate de vecinii Poloniei drept dovezi ale unei conspirații revoluționare și o amenințare la adresa monarhiilor absolutiste. Omul politic prusac Ewald von Hertzberg a exprimat temerile conservatorilor europeni: „Polonezii au dat "lovitura de grație" monarhiei prusace votând o constituție.” Mai mulți magnați care s-au opus Constituției din start, printre care Feliks Potocki și Ksawery Branicki
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
polonezi cu Adunarea Națională Revoluționară Franceză erau considerate de vecinii Poloniei drept dovezi ale unei conspirații revoluționare și o amenințare la adresa monarhiilor absolutiste. Omul politic prusac Ewald von Hertzberg a exprimat temerile conservatorilor europeni: „Polonezii au dat "lovitura de grație" monarhiei prusace votând o constituție.” Mai mulți magnați care s-au opus Constituției din start, printre care Feliks Potocki și Ksawery Branicki, i-au cerut țarinei Ecaterina să intervină și să le restaureze privilegiile abolite de Constituție. Cu susținerea acesteia, ei
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
După executarea căii ferate Avrig-Făgăraș, în anul 1895 s-a început construirea tronsonului feroviar între Făgăraș și Brașov, care urma să realizeze o legătură directă între Sibiu și Brașov - două dintre cele mai importante orașe ale Transilvaniei. Dificultățile financiare ale monarhiei austro-ungare și lungile discuții cu privire la traseul căii ferate au întârziat începerea construcției, care urma să se facă inițial la sfârșitul secolului al XIX-lea. La 3 octombrie 1907, Ministerul comerțului al Regatului Ungariei a acordat concesiunea pentru construirea căii ferate
Calea ferată Brașov–Făgăraș () [Corola-website/Science/319851_a_321180]
-
cale ferată de legătură în Ungaria, în România și în Ucraina. Ea se află în nord-estul Câmpiei Panonice și pe valea râului Tisa. Această cale ferată a fost construită odată cu apariția primelor rețele de căi ferate pe teritoriul Ungariei (din cadrul monarhiei austro-ungare). În anul 1857 compania feroviată Theißbahn a pus în funcțiune calea ferată de la Szolnok către Debrecen. Ca urmare a dezvoltării tehnologiei de transport a Ungariei de după Compromisul austro-ungar (1867) prin voința guvernului maghiar au trebuit să fie construite căi
Calea ferată Debrecen–Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/319885_a_321214]
-
o luptă profundă. În plus, "Armistițiul de 12 ani" un hiat în Războiul de Optzeci de Ani a expirat în 1621 și ar fi dus probabil la reluarea luptelor dintre Republica olandeză și Imperiul Spaniol. Regatul Boemiei a fost o monarhie electivă, și, în ciuda titlului său de regat, era o parte din Sfântul Imperiu Roman. Începând cu 1526, toți regii Boemiei au fost membri ai Casei de Habsburg; din 1555 acești au fost de asemenea împărați ai Sfântului Imperiu Roman. La
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
ai Sfântului Imperiu Roman. La începutul secolului al XVII-lea Boemia s-a confruntat cu o criză politică. Cei care alcătuiau sistemul feudal din regat au devenit îngrijorați de faptul că habsburgii aveau planuri de a transforma Boemia într-o monarhie absolută.<br> Un număr mare de nobili din Boemia erau protestanți și se temeau că un împărat catolic ar încerca să impună catolicismul în Boemia. Astfel s-a dezvoltat o mișcare de opoziție față de Rudolf al II-lea, Împărat Roman
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
I al României. Ordinul a fost înființat pe data de 10 mai 1906 de către Regele Carol I al României pentru a comemora jubileul a 40 de ani de domnie. De la înființare și până la abdicarea forțată a Regelui Mihai și abolirea monarhiei la 30 decembrie 1947 ordinul a fost cea mai înaltă decorație acordată de către Regele României. După abdicarea regelui ordinul devine inactiv pentru o lungă perioadă, fiind ulterior reînviat pe data de 5 ianuarie 2005. Ordinul este astăzi acordat unor personalități
Ordinul Carol I () [Corola-website/Science/319979_a_321308]
-
ONU. În 1951 aceste trei regiuni administrative sunt unite intr-un stat federal independent, având în frunte un rege (Regatul Unit al Libiei). În 1963 este abolită organizarea federală. În 1969 are loc o lovitură de stat militară; este abolită monarhia. Gaddafi devine șeful statului, declarând republică. În anul 1971 sunt naționalizate companiile petroliere. În 1973 Gaddafi lansează revoluția culturală islamică. În 1977, el institue un stat al maselor: Jamahiriyya Arabă Libiană Populară Socialistă. În 1986 Libia este acuzată că susține
Istoria Libiei () [Corola-website/Science/319987_a_321316]
-
Maximilian, ambii în luptă.. Prințul Friedrich Wilhelm a murit la 12 septembrie 1916 în România iar Prințul Maximilian în octombrie 1914 în Franța. Ceilalți doi fii Filip și Christoph au îmbrățișat nazismul sperând că într-o zi Hitler va restaura monarhia germană. Filip s-a căsătorit cu prințesa Mafalda, fiica regelui Victor Emmanuel al III-lea al Italiei. Datorită relațiilor sale strânse cu regele Italiei, Filip a fost numit în 1939 în echipa personală a lui Hitler, deoarece el putea fi
Prințesa Margareta a Prusiei () [Corola-website/Science/315925_a_317254]
-
la pregătirea primelor Jocuri Olimpice moderne în calitate de președinte al comitetului de organizare. În ianuarie 1897, Creta s-a revoltat încă o dată contra conducerii otomane și a cerut unificarea cu Grecia. La Atena, partizanii Marii Idei (; Megáli Idéa) au solicitat intervenția monarhiei grecești în conflict. Sub presiunea lor, regele și primul ministru Theodoros Deligiannis au trimis întăriri insurgenților. Prințul George a fost numit comandant al flotei care trebuia să împiedice Marea Poartă să intervină contra revoltelor. În același timp, 1.500 de
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
de 4 reprezentanți ai aceleiași familii de italieni, Cassini: Toți cei patru directori, reprezentanți ai familiei Cassini, erau foarte prezenți în cadrul Observatorului pentru că locuiau chiar în incinta Observatorului. După demisia contelui de Cassini, determinată de legăturile sale foarte strânse cu monarhia, Observatorul a avut de suferit ca urmare a prefacerilor politice antrenate de Revoluția franceză. O inspecție suficient de dură a avut loc pe 16 iulie 1789. Erau căutate arme și produse alimentare, dar nimic de acest gen n-a fost
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
a fost ridicat pentru calitatea sa ca ofițer și vitejia sa ca soldat în ziua de 1 august 1917 (rang din 2 septembrie al anului) la gradul de General ("Generalmajor") și comandant al brigăzii nr. 144 de infanterie. După colapsul monarhiei, generalul a fost pensionat la 1 ianuarie 1919, dar nu sa mai întors în patrie, ci a rămas din motive familiale în Viena, unde a și murit. Soția sa Adele, o învățătoare, a scris cartea "Anstandslehre und Haushaltskunde" ("Doctrină pentru
Traian Băcilă () [Corola-website/Science/332984_a_334313]
-
lui Rudolf I de Habsburg împotriva lui Ottokar al II-lea al Boemiei în 1278. Maribor a rezistat la asediile lui Matia Corvin în 1480 și 1481 și Imperiului Otoman în 1532 și 1683, iar orașul a rămas sub controlul monarhiei habsburgice până în 1918. Maribor, anterior în Episcopia catolică din Graz-Seckau, a devenit parte din Eparhia de Lavant la 1 iunie 1859, iar sediul său este Prince-Bishop. Numele eparhiei (după un râu din Carintia) a fost mai tarziu schimbat la Eparhia
Maribor () [Corola-website/Science/297236_a_298565]
-
Abia în timpul Războaielor Napoleoniene, Raguza s-a vazut silită să renunțe la autonomie. Între anii 1806 și 1814, ea s-a aflat sub dominația Franței. Ca urmare a Congresului de la Viena, orașul a devenit parte a Regatului Dalmației, condus de monarhia austro-ungară. Raguza și-a schimbat numele în Dubrovnik în 1918. In 1918 a intrat in componenta Regatului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, devenit Iugoslavia in 1929. Și în ziua de astăzi, aici domnește atmosfera orașului liber de trecut. Întreaga structură a
Dubrovnik () [Corola-website/Science/297242_a_298571]
-
val de colonizare bavareză spre est cu obținerea unor teritorii ce aparțin astăzi părții vestice a Austriei, Istria și Craina. Conflictele cu împărații germani ottoni (dinastia fondată de Otto cel Mare) duce din nou la o dependență a Bavariei față de monarhia germană. În 976 Bavaria se separă de principatul Carintia (Kärnten)."Ostarrîchi; prințul de Babenberg" caută să redobândească și reușește în parte să obțină suveranitatea Bavariei prin crearea "Marcha orientalis". Începând din 1070, în timpul dinastiei Guelfilor ("die Welfen"), poziția principilor bavarezi
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
ale Coroanei au fost stabilite. Pe 1 ianuarie 1901 cele 6 colonii au format împreună o federație, constituind Commonwealth-ul Australian. De atunci, Australia menține un sistemului politic stabil, bazat pe democrație liberală ce funcționează ca o democrație federală parlamentară și monarhie constituțională. Federația cuprinde 6 state și mai multe teritorii. Populația țării este de 23 milioane de locuitori ce trăiesc mai mult în mediul urban și este concentrată mai ales în statele din est. Fiind o țară foarte dezvoltată și una
Australia () [Corola-website/Science/297266_a_298595]
-
fie colonizată de britanici. Australienii, care își spun „aussie”, sunt un popor multietnic ce nu este constituit numai din aborigeni și europeni, ci și din imigranți originari din Asia, America și Africa. Din punct de vedere politic, Australia este o monarhie constituțională federală. Șeful statului este regina Elisabeta a II-a, care este și regina tuturor statelor ce intră în Commonwealth, reprezentată de un guvernator general. Capitala țării este Canberra, în timp ce Sydney este cel mai populat oraș, urmat de Melbourne, Brisbane
Australia () [Corola-website/Science/297266_a_298595]
-
ocupând Buda la începutul secolului al XVI-lea, centrul Regatului s-a mutat către Slovacia, iar Bratislava (cunoscută că "Pressburg", "Pozsony", "Pressporek" sau "Posonium" pe atunci) a devenit capitala „Ungariei Regale” în 1536. Dar războaiele otomane și revoltele frecvente împotriva Monarhiei Habsburgice au cauzat distrugeri, în special în zonele rurale. Pe masura ce turcii s-au retras din Ungaria în secolul al XVIII-lea, importanța Slovaciei în cadrul regatului a scăzut, desi Bratislava și-a menținut statutul de capitală a Ungariei până în 1848, cănd
Slovacia () [Corola-website/Science/297289_a_298618]
-
scăzut, desi Bratislava și-a menținut statutul de capitală a Ungariei până în 1848, cănd Budapesta a fost declarată nouă capitala. În timpul revoluției din 1848-49 slovacii au fost de partea împăratului austriac, deoarece scopul lor era separarea de partea ungară a monarhiei austriece, dar nu și-au putut îndeplini obiectivul. În timpul Dualismului Austro-Ungar (1867-1918), slovacii au avut de suferit de pe urma politicii dure de maghiarizare a guvernului ungur. După invadarea Cehiei, Hitler l-a invitat pe monseniorul Jozef Tiso la Berlin, pentru a
Slovacia () [Corola-website/Science/297289_a_298618]