5,637 matches
-
legat de concurență, decizia intermediară ne-ar spune că nu putem preciza dacă există sau nu pericolul unui risc de monopol. Există însă un alt tip de risc, și anume acela al imprudenței decizionale cauzate de nesiguranța sau incertitudinea apariției monopolului, iar urmările unui astfel de risc pot să fie destul de periculoase sau de neplăcute, fie că este vorba despre sisteme economice, fie că este vorba despre ecosisteme. Demonstrație. Expresia (5.29) se obține imediat din expresia (5.21) prin calcul
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
IHH>0,1800 (sau IHH>1800 pe altă scară), atunci gradul de concentrare este crescut sau mare și se impune un control adecvat deoarece atunci când concentrarea pieței crește, competiția și eficiența sectorului analizat descresc, iar pericolele de cârdășii sau de monopol sporesc.]. Tot din tabelul 6.2, luând ca exemplu anul 1996, mai deducem și următoarele informații importante decizional în practica problemelor de analiză financiară de acest fel. Observații. După cum se știe, atunci când se prelucrează date statistice, pentru relevanța informațiilor care
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
ce limită poate merge (în sus sau în jos) un anumit indicator astfel încât soluția determinată să mulțumească toți partenerii negocierii sau ai activității considerate. În anumite situații practice, indicele de concentrare poate fi un prag decizional în studiul politicilor de monopol, ceea ce dă un sens concret soluțiilor negociate ilustrate anterior. Din exemplele 9.3 și 9.4 se observă imediat efectul ponderării asupra complementarității în sensul că, în general, distribuțiile optime de maximă diversitate ponderată și de minimă concentrare sunt diferite
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
meridianele, oamenii au căutat să ajungă la adevărurile ascunse dincolo de percepția obișnuită. Ei au formulat ipoteze asupra energiilor care conduc lumea și au încercat adesea să facă vizibil invizibilul. Gânditorii occidentali (inclusiv teologii și artiștii) nu dețin, în mod evident, monopolul conceptelor de energie, forță, voință, suflet, elan vital, suflul vieții etc. Ei nu dețin monopolul metafizicii, nu doar în sensul cercetării cauzelor ascunse dincolo de percepțiile imediate, ci în sensul mai disciplinar al speculației sistematice. Cea mai bună etnografie nu solicită
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
ipoteze asupra energiilor care conduc lumea și au încercat adesea să facă vizibil invizibilul. Gânditorii occidentali (inclusiv teologii și artiștii) nu dețin, în mod evident, monopolul conceptelor de energie, forță, voință, suflet, elan vital, suflul vieții etc. Ei nu dețin monopolul metafizicii, nu doar în sensul cercetării cauzelor ascunse dincolo de percepțiile imediate, ci în sensul mai disciplinar al speculației sistematice. Cea mai bună etnografie nu solicită erudiți privilegiați asupra unor teme ca zeii, strămoșii sau credința, ci urmărește observarea practicilor individuale
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
neîndoielnic, economia celei mai "dezvoltate" societăți postindustriale nu se explică în totalitate fără a lua în considerare simbolicul, ideologia, credințele, deși ea a generat o profesionalizare a cercetării științifice și tehnologice. Acest lucru nu înseamnă deloc că societățile occidentale dețin monopolul reflecției critice; în toate societățile umane, individul, care trăiește experiențe diversificate, se distanțează din când în când pentru a analiza sensul acțiunilor sale. Nicăieri ființa umană nu este un automat cultural, niciodată nu este redusă la un rol exclusiv, definit
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
deocamdată nerentabilă economic. * Carențele infrastructurii de desfacere un sector agricol solid nu poate exista în absența unor structuri funcționale de stocare și distribuție a produsului agricol. În România, silozurile de mare capacitate cu care erau dotate IAS-urile au ajuns monopoluri locale, astfel încât, orice formă de exploatare agricolă mare, fie ea asociativă sau arendară, a fost strangulată. Urmărind datele concrete, deși legea arendei a apărut încă din 1994, luarea pământului în arendă se făcea în proporție redusă la nivelul anului 1998
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
mici, cât și a efectului psihologic care îl determină pe votant să adopte un comportament strategic. Reforma sistemului electoral din România poate afecta modul în care va decurge competiția electorală. Sistemul electoral poate influența sistemul de partide în sensul menținerii monopolului pe care-l au acestea în competiția electorală pentru că partidele existente pe scena politică au posibilitatea de a jongla cu regulile și de a le elabora în folosul lor (Taagepera, 2007). De exemplu, eliminarea sistemului de vot prin reprezentare proporțională
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
regulile și de a le elabora în folosul lor (Taagepera, 2007). De exemplu, eliminarea sistemului de vot prin reprezentare proporțională și a celui majoritar în două tururi conduce la scăderea stimulentelor de apariție a unor partide noi și la întărirea monopolului celor deja existente. Sistemul reprezentării proporționale și cel majoritar influența incertitudinii asupra competiției politice 39 în două tururi oferă stimulente pentru apariția unor noi partide pentru că pot permite unor partide diferite obținerea unor avantaje cu un număr redus de voturi
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
un recenzent american, total străin de micile noastre polemici balcanice, a făcut tocmai o astfel de observație pătrunzătoare. Detalii, poate cu alt prilej 13. Ceea ce mă dezgusta cel mai mult era reacția de iritare nedisimulată a unora ce visau fie monopolul recuperării, fie priveau cu neacoperită antipatie inițiativa-surpriză a unui intrus, marginal, pe deasupra și neistoric al religiilor (ca și cum despre asta era vorba), care invadase fără permisiune crimă de neiertat une chasse gardăe. Toate acestea întrețineau în jurul cărții o atmosferă de ostilitate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
particulare etc.) este percepută ca o aberație inacceptabilă. Mai mult: un pericol mortal, atât pentru concepția dominantă, cât și pentru poziția purtătorilor de cuvânt și agenții de execuție ai culturii oficiale. Ea va face deci totul pentru a-și păstra monopolul ideologic, administrativ și de difuzare. încă una din dovezile cele mai evidente, că vechile structuri ideologice, organizatorice și mentale ale regimului comunist n-au fost, nici pe departe, nici integral dislocate, nici înlocuite, nici reduse la tăcere. Evenimentele din 1989
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
conform căreia instituțiile și operele culturale sunt, în esența lor altceva decât simple instrumente de propagandă ideologică și politică. Dovadă că și Ministerul Culturii, prin întregul său aparat, face în continuare eforturi disperate nu numai să-și mențină funcția și monopolul de conducere, dar chiar să le amplifice. Vocația și spiritul său sunt, în mod esențial, Comanda de stat. în domeniul editorial, ea duce, între multe altele, la reorganizarea unui trust editorial gigantic, centralizat după vechile metode, născut mort, Cultura națională
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pentru clasa a XII-a: Limba și literatura română, al Ministerului învățământului, cu o definiție și incompletă și inexactă, și mai ales greșit orientată, rămâne un mister. Mult mai distractiv (și mai ales semnificativ în același timp) este cazul revendicării monopolului opiniei literare, ce se vrea definitivă și inatacabilă de către instanța culturală supremă. Un caz tipic: a apărut, după mari eforturi, Dicționarul scriitorilor români I, A C, Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu (1995). Insolență, bineînțeles, un atentat direct la monopolul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
monopolului opiniei literare, ce se vrea definitivă și inatacabilă de către instanța culturală supremă. Un caz tipic: a apărut, după mari eforturi, Dicționarul scriitorilor români I, A C, Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu (1995). Insolență, bineînțeles, un atentat direct la monopolul ierarhiilor oficiale, deși în treacăt fie spus concesiile Dicționarului sunt destul de numeroase. Autoritatea opiniei critice unice, indiscutabile, trebuia grabnic restabilită și orice concurență, neloială prin definiție, eliminată. Și atunci... Academia trece rapid la contraatac. Respectiv, la elaborarea propriului său proiect
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
externe. Situație plină de urmări, cu explicații structurale profunde. De aici provin și toate viciile fundamentale ale relațiilor culturale oficiale externe actuale. Cel puțin patru dintre acestea au efecte de o deosebită gravitate. Unii pot spune de-a dreptul catastrofale: monopolul riguros, controlul strict, centralizarea și birocratizarea greoaie, inevitabil ineficientă. Peste toate plutește umbra grea a dogmei, prejudecata fundamentală a oricărei propagande externe de acest tip: efortul de a impune cu orice preț sistemul, O nou cultură română criteriile și ierarhia
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dar și a emoțiilor fruste, needucate, adesea chiar rudimentare sau primitive. Este vorba, în esență, de o redistribuire de accente și nimic mai mult. Literatura are meritele sale evidente, indiscutabile. Dar, în nici o mare cultură din lume, ea nu exercită monopolul absolut. Când un poet oarecare vede o carte de documentare și strâmbă din nas, profund dezgustat (o, vai ! erudiție), ne permitem politicoși, dar fermi să-l trimitem la plimbare. Iar când același poet pune jos, și mai dezgustat, revista specializată
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
n-a trecut niciodată în realitate de cercul unor redacții și audiții radiofonice, în condiții ideologice restrictive speciale (Europa liberă etc.). Sfera audienței efective era, oricum, inevitabil restrânsă. După 1989, această categorie nu și-a încheiat activitatea, pretins centrală. Dar monopolul central a dispărut în mod firesc în noile condiții publicistice, amplificate enorm de noile media. Pluralismul opiniilor devine o realitate obiectivă, o necesitate și un stil publicistic inevitabil. Autoritatea unică a dispărut. Și este bine că a dispărut. Și, apoi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a oricărei culturi descentralizate: diversificarea centrelor culturale. De orice tip: minister, publicistic, editorial etc. Principiul policentrismului cultural, înainte de a funcționa la scara literaturii și culturii mondiale, este chemat să devină, mai întâi, o realitate în interiorul fiecărei culturi și literaturi. Desființarea monopolului centrului cultural unic, mai ales după o lungă perioadă de funest centralism totalitar, reprezintă o exigență primordială. O condiție fundamentală, de viață și de moarte, a constituirii și progresului noii culturi. Eliberată de dogme și falși maeștri, de indicații prețioase
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
1, 4, 4-9 ianuarie 1996. 31 Adrian Marino, O reformă necesară: Uniunea Scriitorilor, in: Jurnalul literar, I, 3, 15 ianuarie 1990. 11 Pentru o nouă cultură română 1 Adrian Marino, Despre revizuiri, in: Cuvîntul, I, 4, mai 1995; Cine deține monopolul istoriei literare?, in: Cuvîntul, I, 8, septembrie 1995. 2 Ion Simuț, O schimbare de paradigmă, in: Revizuiri (București, Editura Fundației Culturale Române, 1995), pp. 299-306. 3 H.-R. Patapievici, Disputa colectivistă, in: 22, VI, 38, 20-25 septembrie 1995. 4 Z
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
floră de care va trebui să se țină socoteală, oridecâteori se va încerca o judecată completă și obiectivă", așa cum va trebui să se țină cont și de atâtea publicații bucureștene cu "rol dăunător"50. Că Bucureștiul deținea în mod eronat monopolul revistelor de calitate o arăta și C. D. Fortunescu, reproșând capitalei superficialitatea cu care abordează publicațiile locale. Pe de altă parte, Fortunescu aprecia, pe un ton umoristic, că provincia este un: "excelent mediu de formațiune intelectuală, iar revistele ei, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Veronica Micle atinge dureros sensibilitatea lui Eminescu, îndrăgostit de blonda stihuitoare, și C., temător de urmări și simțindu-se vinovat, se transferă zorit, în 1882, ca revizor în circumscripția Argeș-Vâlcea. Un timp va fi, apoi, funcționar în București, la Regia Monopolurilor Statului. Din legătura sa, neoficializată, cu o funcționară, Maria Constantinescu, se naște, în 1885, Mateiu, viitorul scriitor. În 1886, C. funcționează ca profesor la liceul particular „Sf. Gheorghe”; va reveni la catedră în 1890, predând istoria. Peste doi ani, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Academică Bene Bibenti” și, împreună cu cumnatul lui, scriitorul Teodor Duțescu-Duțu, restaurantul gării Buzău (1895). În 1896, solicitând direcția Teatrului Național din Iași, se vede refuzat de primarul orașului, N. Gane. Din 1899, lucrează ca registrator în administrația centrală a Regiei Monopolurilor Statului. Ca delegat al Primăriei din București, primar fiind Barbu Delavrancea, C. e cooptat în comitetul Teatrului Național din capitală. În 1901 i se serbează douăzeci și cinci de ani de activitate literară. Se tipărește un număr unic de revistă, „Caragiale”, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
suntem, în schimb, în prezența sufragiului masculin, a unui procedeu electoral formal corect, a unor taxe electorale prevăzute pe baza alegerilor, a multipartidismului, dar drepturile civile nu sunt garantate, și, mai presus de toate, informarea este afectată de situații de monopol având ca rezultat excluderea unor părți ale populației de la exercitarea efectivă a propriilor drepturi (o opoziție eficientă din partea partidelor lipsind cu desăvârșire), ne putem referi la o democrație limitată. Noțiunea de "democrație iliberală", propusă de Merkel și Croissant (2000: 10
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cele mai importante are intervenției militare nu sunt militare, dar politice; ele depind de absența instituțiilor politice consolidate [Huntington, 1968: 194-198, și par. 6]. 2. De ce actorii intervenției sunt chiar militarii? Răspunsul este aproape dat: militarii (în orice țară) au monopolul forței [v. Janowitz, 1964 și 1977]. 3. Care sunt condițiile sau precondițiile politice care facilitează intervenția? Foarte rare sunt cazurile în care o intervenție externă poate fi clar identificată ca fiind esențială pentru intervenția militară. În acest sens, situația politică
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
motivație specifică poate fi reacția la ingerințele civililor care limitează, în acest fel, autonomia militară (în ceea ce privește promovarea, pregătirea, determinarea curriculei și alte aspecte similare). Apărarea interesului presupune crearea, de către civili, a unor "miliții" alternative care amenință să le ia militarilor monopolul forței, sau, mai degrabă, să pună în aplicare acțiuni care amenință supraviețiurea instituției militare [Nordlinger, 1978, 96-113]. Nu putem, uita că militarii pot fi motivați și de un interes de clasă, cum spune și Nordlinger [ibidem, 113-136], atunci când vorbim de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]