5,553 matches
-
ei. Ei nu consideră națiunea lor mai frumoasă sau mai bună decît este în realitate. Toate lipsurile existente îi dor. Ei nu acționează ca propagandiști ai națiunilor lor și nici nu se dau de ceasul morții pentru ele. Un adevărat naționalist nu vrea să jefuiască alte națiuni. Dar să-l ferească Dumnezeu pe cel care vine cu gînduri dușmănoase de cucerire în casa în care trăiesc cei dragi lui! Să-l ferească Dumnezeu pe cel care își bate joc de țara
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Acum, la sfîrșitul secolului al XX-lea, să medităm asupra cîtorva vise mesianice ale mileniului: cum au devenit ele realitate? Încotro a luat-o Revoluția Rusă? A devenit oare naționalismul muncitoresc o stradă cu sens unic? A fost Tito comunist, naționalist, sau și una și alta? Erau absurditățile comunismului albanez motivate de marxism sau de experiențele naționale anterioare? A fost Ho Și Min naționalist? Oferă comunismul vreo explicație în privința lui? Care au fost motivațiile decisive ale politicii lui Fidel Castro, cele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sau și una și alta? Erau absurditățile comunismului albanez motivate de marxism sau de experiențele naționale anterioare? A fost Ho Și Min naționalist? Oferă comunismul vreo explicație în privința lui? Care au fost motivațiile decisive ale politicii lui Fidel Castro, cele naționaliste sau cele marxiste? Care au fost motivațiile sandiniștilor? În China, Revoluția Culturală l-a condamnat pe Confucius, dar multe din gîndurile acestuia pot fi recunoscute în pozițiile exprimate de Mao, Deng și Ciu En Lai. Cehov considera orice etichetare drept
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
uzate, mai puțin adevărate și mai stupide cuvinte". Acum, aflați la sfîrșitul secolului al XX-lea, nu putem să nu observăm imbecilitatea categorisirilor, chiar dacă unii intelectuali, ideologi și birocrați le apreciază. Multe regimuri conservatoare au declarat că sistemele lor sînt naționaliste. Ele nu făceau însă decît să mențină la putere o clasă privilegiată (uneori cu sprijin financiar și militar străin), în timp ce răzvrătiții erau numiți stîngiști sau comuniști. De Gaulle s-a ridicat împotriva regimului militar conservator francez în numele națiunii franceze. El
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și avînd legături strînse cu societatea "Junimea". Moto-ul lui Cuza era: "Naționalismul este forța creatoare a culturii, iar cultura este forța creatoare a naționalismului". Cuza era apropiat de Iorga, scriind articole pentru "Neamul românesc" și ajutîndu-l să formeze Partidul Naționalist Democrat. Dar antisemitismul obsesiv și unidirecțional al lui Cuza l-a revoltat pe Iorga atît atunci, cît mai cu seamă ulterior. Adoptînd antisemitismul, Cuza a abandonat treptat ateismul și a revenit în sînul Bisericii. Antisemitismul lui nu numai că era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al XX-lea? Oricum, Iorga a plătit un preț mare. Iar cînd a sosit clipa plății, prețul s-a dovedit a fi mai mare decît cel justificat de naivitatea sa tip secolul al XIX-lea și de buna sa credință naționalistă. Activitățile lui Iorga au fost întotdeauna dominate de istorie. Chiar și sensibilitatea sa socială ne impresionează sub forma sentimentelor unui istoric 42. Iorga era menit să fie istoric 43. Opera sa istorică a stabilit locul istoriei românești în lume. Naționalismul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care toate națiunile vor deveni independente, toate statele naționale se vor uni într-un sistem bazat pe prietenie al armoniei internaționale (fondată pe cunoașterea de bunăvoie a acestei inerente diversități) și vor trăi în pace. Se simte aici influența optimismului naționalist al lui Mazzini. După aproape un secol, nu putem decît să comentăm: numai de-ar fi posibil ca succesul primei faze să-l asigure și pe cel al celei de a doua! S-ar părea că simțul istoriei pe care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sa operă istorică, Iorga afirma că "el era un judecător mai sever al ei decît fusese vreunul din profesorii lui"52. După ce criterii își judeca Iorga opera? Cum interpreta el istoria? Care erau preferințele lui Iorga? Iorga a devenit politician naționalist și era din fire foarte pătimaș. Cu cît erau studiile lui mai îndepărtate de contemporani și de epoca lui, cu atît mai valoroase sînt operele sale istorice. Ce noroc că a fost (mai ales) medievist! Lucrările lui despre Evul Mediu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
prezentul nu poate fi corect interpretat fără înțelegerea trecutului. Iar fără o înțelegere corectă a prezentului nu există nici o cale de stabilire pe această bază a unei politici viitoare valabile. Istoricul are deci un rol important în prezicerea viitorului. Istoricul naționalist era totodată și educator 59, evaluînd viața poporului român pe baza celor mai vechi documente antropologice pînă la cele actuale, utilizînd în mod strălucit cele 50 000 de documente descoperite de el, deoarece: "Istoricul nu trebuie să obosească niciodată să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
conceptele și gustul scriitorului sînt superioare celor ale publicului. El nu trebuie să permită manipularea artei sale de către acesta, ci să înțeleagă funcția socială a artei sale78. Iorga considera că artistul își exercită rolul social de frunte printr-un "realism naționalist". Atunci cînd "Tribuna" (publicație literară a românilor transilvăneni) și-a încetat apariția, Iorga a publicat un articol în "Sămănătorul".79 Ioan Slavici pledase întotdeauna în "Tribuna" pentru "realismul poporal", realism în zugrăvirea țărănimii, "romane inspirate din realitățile naționale", care trebuie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a călăuzi și eleva moralitatea. În țara noastră, literatura trebuie să fie conștientă de misiunea aceasta și să și-o îndeplinească cu fală"81. Pentru Iorga, literatura era un "comandament social" în spiritul naționalismului lui Eminescu, un fel de "realism naționalist." Criteriile sale de critică literară își aveau originea în conceptele sale politice și sociale. Asistăm în intervalul 1900-1910 la formarea dogmaticului Iorga. Nu va renunța niciodată la conceptul său de engagé în lupta pentru o literatură și artă "naționalist-realistă". Dacă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu erau receptivi: "Acolo unde oamenii nu sînt interesați de literatură, scriitorul trebuie să aibă aceeași senzație pe care o are scînteia atunci cînd cade pe zăpadă"84. După perioada sămănătoristă, Iorga va deveni inflexibil și total dogmatic în privința "realismului naționalist"85. E greu de înțeles cum cineva familiarizat cu literatura universală ca Iorga putea adopta asemenea doctrine estetice! Naționalismul lui cultural explică respingerea violentă a curentelor moderne și criticile aspre la adresa simbolismului etc.86 Ura sa față de futurism l-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
femeia cu barbă" sau chiar mai rău (A. C. Cuza vorbea despre "menopauza" lui Iorga). Iorga trăia într-o relativă izolare. Ironia soartei constă în faptul că dușmanii lui cei mai înverșunați erau colegii lui din domeniul literaturii și al politicii naționaliste care încălcaseră principiile naționalismului său cultural. Iorga n-ar fi acceptat în veci să se împace cu Iuliu Maniu, liderul național țărănist sau, cu atît mai puțin, cu liderul populist Constantin Stere. Ura lui pentru Corneliu Zelea Codreanu, Căpitanul Gărzii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
145. Filipescu voia să aducă sînge nou în Partidul Conservator, așa cum se înnoiseră liberalii în 1898 cu un influx serios de socialiști. Iorga ocupa un loc aparte în planul lui Filipescu. Iorga avea unele idei conservatoare, dar era în esență naționalist; păstra totuși legături strînse cu conservatorii, iar în februarie 1906 s-a adresat Congresului Partidului Conservator ținut la București. Le-a cerut boierilor și conducătorilor partidului să refacă legăturile cu temelia lor tradițională, țărănimea, și să o călăuzească. Deoarece numai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la vremea aceea) l-au transformat pe Iorga într-un adversar al socialiștilor, care, credea el, nu ofereau nici o soluție țăranilor români. Pentru el, numai naționalismul oferea o soluție atotcuprinzătoare a problemelor societății românești. Iorga se considera în primul rînd naționalist, în al doilea rînd democrat, iar în al treilea un apărător al țărănimii, întrucît nici măcar dreptatea socială nu avea pentru el o valoare mai mare decît națiunea 147. Dar accentul pus de el asupra dreptății sociale într-un cadru naționalist
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
naționalist, în al doilea rînd democrat, iar în al treilea un apărător al țărănimii, întrucît nici măcar dreptatea socială nu avea pentru el o valoare mai mare decît națiunea 147. Dar accentul pus de el asupra dreptății sociale într-un cadru naționalist i-a deconcertat pe conservatori, chiar și pe marele adept al lui Bismarck, Petre P. Carp. Iorga a rupt-o cu conservatorii după Congresul Partidului Conservator din februarie 1906, dîndu-și seama că naționalismul său era ireconciliabil cu platforma partidului. Pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lor oribile" nu puteau constitui izvorul de inspirație al unui asemenea roman. El credea că literatura nu trebuie să se concentreze asupra "zbaterilor sau a plăcerilor ființelor umane patetice și nefericite" sau asupra "sufletelor mizere, slabe și mutilate". Din cauza "realismului naționalist", Iorga condamna întreaga literatură realistă. Vlahuță a descris țelurile "Sămănătorului": el susținea că scriitorii revistei simțeau că pierduseră prea multă vreme adînciți în amărăciunea lor și în durerile lor trecătoare. Ei ajunseseră să fie "înstrăinați de marele curent al vieții
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu sau fără rege (al României)"202. Iorga era dezgustat de ideile lui Popovici, deoarece nu putea accepta o soluție austriacă și cu atît mai puțin una germană 203. Iorga nu mai era dispus să accepte nici un compromis. Ca orice naționalist sud-est european, era decis să deseneze o nouă hartă. "Vom merge drept înainte spre unitatea națională"204, scria el. Iorga nu s-a lăsat impresionat nici de intelectualul democrat maghiar dr. Oszkàr Jàszi, care propunea o politică conciliantă față de naționalități
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care Iorga le-a publicat prompt în "Neamul românesc"), Iorga a comandat o statuie a lui Cuza Vodă, înfăptuitorul unirii românilor, care a fost dezvelită la Iași în 1912. După ruptura de conservatori, Iorga voia să fondeze o Organizație Democratică Naționalistă pentru a transpune filosofia sămănătoristă în practica politică. Ales candidat independent, naționalismul său excludea toate celelalte ideologii și partide, cu politicianismul lor cu tot. Nu era capabil să aprecieze importanța aliaților în atingerea țelurilor sale; alianța implică compromis. Prin 1908
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tot. Nu era capabil să aprecieze importanța aliaților în atingerea țelurilor sale; alianța implică compromis. Prin 1908, ideile lui în privința propriului său partid și a programului acestuia începeau să se contureze. În sfîrșit, în aprilie 1910, Iorga a fondat Partidul Naționalist Democrat. Programul, adoptat la primul Congres al partidului, conținea ecouri ale sămănătorismului, ca și ale Frăției Bunilor români. Ales la Galați în platforma partidului (cu A. C. Cuza ales la Iași), Iorga era cel care conducea partidul. Dimitrie Munteanu-Râmnic (o rudă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
industrializare. (Este îndoielnic dacă Iorga o dorea). În continuare, partidul propunea reforme în învățămînt și restabilirea unității naționale (o unire idilică între moșier și țăran). Aceste propuneri erau considerate ca fiind compatibile cu democrația. Dar era vorba de o "democrație naționalistă... "224. În privința politicii externe, primul loc de pe listă era ocupat de unitatea națională; trebuiau evitate "alianțele periculoase cu marile puteri" (alianța secretă a României cu Austro-Ungaria și Germania); era încurajată prietenia cu națiunile balcanice și erau revendicate "frontierele care li
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
secretă a României cu Austro-Ungaria și Germania); era încurajată prietenia cu națiunile balcanice și erau revendicate "frontierele care li se cuvin istoriei românești, tradiției românești și drepturilor românești"225. Chiar dacă masele au fost politizate abia după primul război mondial, Partidul Naționalist Democrat nu a devenit niciodată un partid de mase; el era alcătuit în cea mai mare parte din intelectuali, profesori universitari, dascăli de liceu, avocați, preoți, ingineri, studenți și din cititorii "Neamului românesc". Partidul era adunat în jurul lui Iorga. După cum
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de Brătianu. Așa-numita "Acțiune Națională" pro-Antantă acționa paralel cu activitatea Ligii. În 1915, A. C. Cuza s-a alăturat "Acțiunii Naționale", în timp ce Iorga îl acuza de iresponsabilitate "pripită"21. Pe tot parcursul neutralității, Iorga și-a redus activitatea din cadrul Partidului Naționalist Democrat pentru a asigura "unitatea națională". Așa cum explica mai tîrziu: "A face politică într-un astfel de moment părea să nu fie nimic altceva decît un act criminal, întrucît toate forțele trebuiau să fie folosite pentru un ultim efort disperat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
criminal, întrucît toate forțele trebuiau să fie folosite pentru un ultim efort disperat de apărare"22. Relațiile lui Iorga cu A. C. Cuza s-au deteriorat și mai mult după ce acesta din urmă l-a atacat pe Iorga în cadrul Adunării Partidului Naționalist Democrat. Cea mai mare parte a acestuia era de partea lui Iorga. Cu toate că Cuza mai publicase cîteva articole în "Neamul românesc" pînă în 1916, atunci cînd Iorga a sosit la Iași (ca refugiat) n-a primit nici un sprijin din partea fostului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
toamnei, care avea să se transforme curînd în viscole, ultima noastră apărare împotriva inerentei năvăliri a dușmanului"55. Iar tifosul exantematic se răspîndea deja. Iorga a încercat să interpreteze misterul neprietenosului vecin rus. Iorga, "luptătorul", însuflețit acum de împlinirea visului naționalist, nu înțelegea (sau nu putea înțelege) că soldatul rus încetase să priceapă sensul războiului și că nu mai avea decît o dorință: să plece acasă. Groaznica iarnă 1916-1917 a căzut ca un blestem asupra satelor Moldovei, izolînd chiar și în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]