KorAP: Find »[drukola/base=negru & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...206 207 208 ...2423 >

60,569 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

descheiată și dedesubt se vede un costum albastru-stins. Soarbe ultimele picături de vin și zice: — De pe bar am luat-o. De-acolo, de lângă castronul cu portocale și statueta de alamă. Și Mona își înfige amândouă mâinile în codițele roșii și negre și-și apasă creștetul capului. — Ăla e altarul! zice. Arată cu degetul spre paharul gol și zice: Ai băut ofranda mea pentru Zeiță! Helen înfige paharul gol în palma Monei și zice: Păi ce-ar fi să-i mai aduci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de la televizor. O explozie răsună de sus. O femeie imploră să nu fie violată. Nu e ceva real. E doar un film. În cultura noastră se tot strigă „Lupul!“. Oamenii ăștia obsedați de dramă... Alergici la calm... Cu unghiile ei negre, Mona apucă paharul gol de vin, cu buza mânjită de rujul roz al lui Helen, și se duce desculță în bucătărie, îmbrăcată într-un halat de baie alb, flaușat. Se aude soneria. Mona se întoarce, traversând salonul. Așezând un alt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
dar fără halat. Lângă ușa de la intrare e un morman de haine murdare; eu și Helen suntem singurii care mai avem haine pe noi. În adâncurile mormanului sună un telefon, iar Vrabie scormonește după el. Purtând doar ochelarii cu ramă neagră, cu sânii atârnându-i în timp ce se apleacă peste morman, Vrabie răspunde la telefon: — Biroul de avocatură Dormer, Dingus și Diggs... Descrieți-mi eczema, vă rog, zice. Îmi ia ceva timp până s-o recunosc pe Mona doar după chip și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
10... Vrabie îmi arată un manual gros pe care-l ține deschis în mâini. Înăuntru sunt ilustrații cu baghete și ceaune. Ilustrații cu clopote și cristale de cuarț, de culori și dimensiuni diferite și așa mai departe. Pumnale cu plăsele negre, numite athame. Vrabie pronunță cuvântul astfel încât rimează cu „mami“. Îmi arată poze cu legături de buruieni folosite ca să stropești cu aghiasmă. Îmi arată amulete lustruite care reflectă energiile negative. Un cuțit ritual cu plăsele albe care se numește bolline. Sânii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de hârtie. Are pielea buboasă și înroșită. Jumulită. Nici nu vreau să mă gândesc că stă pe veceu cu pasărea pe umăr. Și în capătul celălalt al camerei este Mona. Coacăză. Râde cu Caprifoi. Și-a prins codițele roșii și negre într-un coc de sub care îi iese doar fețișoara. Pe degete are inele cu pietre mari de stică roșie. La gât, covorul de lănțișoare de argint se încheie, pe sâni, cu o grămadă de amulete, pandantive și talismane. Înveșmântată în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de jefuit. Avem de dezarmat cărți. Avem de salvat lumea întreagă de descântecul blestemat. Campanulă îi zice lui Rodie: — Ai citit despre morțile misterioase? Ei zic că seamănă cu boala legionarului, dar după părerea mea arată mai degrabă a magie neagră. Și Mona, cu brațele întinse, lăsând să se vadă părul castaniu de la subsuori, începe să mâne lumea spre mijlocul camerei. Vrabie arată ceva în catalogul ei și zice: — Ăsta ar fi un minimum necesar pentru început. Stridie își scutură părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
a venit odată cu nisipul folosit drept balast pe nave. Copacii argintii care se văd acolo sunt măslini rusești, Elaeganus augustifolia. Sutele de urechi de iepure albe și pufoase care cresc de-a lungul acostamentului sunt Verbascum thapsus, lumânărica lânoasă. Copacii negri și noduroși pe lângă care am trecut adineauri sunt Robinia pseudoacacia, acacia neagră. Planta verde-închis cu flori galbene e mătura scoțiană, Cytisus scoparius. Toate astea nu sunt altceva decât manifestările unei pandemii ecologice. — Din toate westernurile alea vechi de la Hollywood - zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
se văd acolo sunt măslini rusești, Elaeganus augustifolia. Sutele de urechi de iepure albe și pufoase care cresc de-a lungul acostamentului sunt Verbascum thapsus, lumânărica lânoasă. Copacii negri și noduroși pe lângă care am trecut adineauri sunt Robinia pseudoacacia, acacia neagră. Planta verde-închis cu flori galbene e mătura scoțiană, Cytisus scoparius. Toate astea nu sunt altceva decât manifestările unei pandemii ecologice. — Din toate westernurile alea vechi de la Hollywood - zice Stridie, privind pe fereastră la peisajul de pe marginea șoselei care străbate Nevada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
un rucsac de pânză. Scoate un ghem de sfori și de pene. Arată ca penele de găină, vopsite în nuanțe vii de roz și albastru, ca niște ouă de Paște. Pe sfori atârnă monede de alamă și mărgele de sticlă neagră. — Asta e o plasă Navajo de prins visele la care lucrez acum, zice. O scutură, și niște sfori se descurcă și rămân atârnând. Niște mărgele îi cad în rucsacul din poală. Prin aer plutesc pene roz. Zice: — M-am gândit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
vrejuri moarte într-o apă cleioasă și împuțită. Pe podeaua sufrageriei, de-a lungul peretelui din fund, se aliniază alte vaze, din care se ridică câte un maldăr de spumă verde presărată cu trandafiri chirciți și uscați sau cu garoafe negre și păioase pe care se întinde mucegaiul. În fiecare buchet este înfipt câte un cartonaș pe care scrie „Sincere condoleanțe“. Și Helen zice: — Acum acoperă-ți fața - și începe să agite un tub de fixativ, apoi îl pulverizează spre ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
un pește și-l coși la gură. Ca să vindeci durerea de urechi, zice Mona, trebuie să folosești sperma unui mistreț care curge din vaginul scroafei. După cum se spune în culegerea ebraică de vrăji Sepher ha-Razim, trebuie să omori un cățel negru nenăscut. Apoi să-ți scrii blestemul pe o tăbliță și s-o pui în căpățâna câinelui. Apoi să-i pecetluiești botul cu ceară și să ascunzi căpățâna în spatele casei cuiva, iar omul acela nu-și va mai găsi în veci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
atârnă de găsirea cărții. Bibliotecarul apasă o tastă și spune că o să cheme poliția. — Stai, zice Helen, și își pune mâinile pe blatul biroului, fiecare deget sclipind încărcat de smaralde tăiate pătrat, de safire irizate șlefuite rotund și de diamante negre cu defect tăiate în hexagon. Zice: — Alege-ți ceva din astea, Symon. Iar bibliotecarul își ridică buza de sus și i se văd dinții. Clipește rar o dată, de două ori, și spune: — Cucoană, ține-ți pentru tine gablonțurile astea penibile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
le umplu alții. Stridie zice că el nu face decât să semene îndoiala în mintea lor. Zice că e foarte corect, pentru că și publicitatea ne promite să ne facă fericiți. Așa cum stă, în genunchi, i se văd cele trei stele negre tatuate deasupra claviculei. I se vede pe sub bluză, dincolo de covorul de lănțișoare și medalioane, și nu poartă sutien, și număr: 1, 2, 3... Mona zice: — Și alți membri ai cercului nostru de vrăjitori fac asta, dar a fost ideea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
departe, cu speciile invadatoare și idioțeniile lui apocrife... Virusul informațiilor lui. Ceea ce înainte era pentru mine o junglă verde, adâncă și frumoasă, acum este un ocean de iederă englezească, o calamitate care sufocă și ucide totul. Frumoasele stoluri de sturzi negri și lucioși, cu straniul lor fluierat, fură cuiburile a o sută de specii autohtone. Închipuiți-vă o idee care îți ocupă mintea precum o armată care ocupă un oraș. Dincolo de geamurile mașinii se întinde acum America. O, prea frumoase înalturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Helen, care conduce. Anticariatul avea trei exemplare din carte. Problema era că nu știau pe unde sunt. Și Stridie zice: — Erau amestecate toate. Mona a adormit cu capul în poala lui, iar el îi desparte părul în șuvițe roșii și negre. Doar așa adoarme, zice. Dacă i-aș face tot timpul așa, nici nu s-ar mai trezi. Mă duce cu gândul la soția mea, nu știu de ce. La soția și fata mea. Sirenele și mașinile de pompieri nu ne-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și niște boxeri imprimați cu mașinuțe de curse. Își înfige sticla în gură. Dă capul pe spate, și berea începe să bolborosească. Mașinuțele de curse au roți ovale, înclinate în față. Râgâie și zice: Băi, voi sunteți de-adevăratelea? Părul negru îi atârnă peste fruntea ridată, de Frankenstein. Are niște ochi triști și pungiți, de copoi. Cu mâna întinsă spre el, îi zic: Domnule Sierra, am venit să împărtășim bucuria iubirii Domnului. Și individul cu mașinuțele de curse se încruntă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
este un mic televizor portabil. Prin glasvandurile glisante se întrezărește o curticică interioară. De-a lungul peretelui îndepărtat al curții sunt aliniate vaze verzi de la florărie, pe care ploaia le-a umplut ochi, de unde atârnă și cad flori putrede și negre. Trandafiri maronii putreziți pe tulpinile negre îmbrăcate în mucegai cenușiu. Unul dintre buchete este legat cu o panglică lată de satin negru. Pe covorul îmbâcsit din sufragerie se desenează urma lăsată de o canapea. Mai e și urma unei vitrine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
glasvandurile glisante se întrezărește o curticică interioară. De-a lungul peretelui îndepărtat al curții sunt aliniate vaze verzi de la florărie, pe care ploaia le-a umplut ochi, de unde atârnă și cad flori putrede și negre. Trandafiri maronii putreziți pe tulpinile negre îmbrăcate în mucegai cenușiu. Unul dintre buchete este legat cu o panglică lată de satin negru. Pe covorul îmbâcsit din sufragerie se desenează urma lăsată de o canapea. Mai e și urma unei vitrine, apoi micile adâncituri lăsate de picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
vaze verzi de la florărie, pe care ploaia le-a umplut ochi, de unde atârnă și cad flori putrede și negre. Trandafiri maronii putreziți pe tulpinile negre îmbrăcate în mucegai cenușiu. Unul dintre buchete este legat cu o panglică lată de satin negru. Pe covorul îmbâcsit din sufragerie se desenează urma lăsată de o canapea. Mai e și urma unei vitrine, apoi micile adâncituri lăsate de picioarele scaunelor și măsuțelor. Într-un loc e un pătrat mare, pe suprafața căruia covorul s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
clipă mai târziu, încă un șuvoi de sânge. Încă un parazit sfârtecat. Încă un gândac de bucătărie mutilat. Și privirea lui Helen se ridică de la sângele lui Stridie către sturzii care se învârt deasupra noastră; cad unul câte unul. Penele negre scânteiază în irizații albastre. Ochii lor negri nu mai sunt decât niște mărgele împietrite. Stridie își ține fața în palmele pline de sânge. Helen privește în adâncul cerului, iar trupurile negre și lucioase șuieră în cădere și se rostogolesc în jurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
sânge. Încă un parazit sfârtecat. Încă un gândac de bucătărie mutilat. Și privirea lui Helen se ridică de la sângele lui Stridie către sturzii care se învârt deasupra noastră; cad unul câte unul. Penele negre scânteiază în irizații albastre. Ochii lor negri nu mai sunt decât niște mărgele împietrite. Stridie își ține fața în palmele pline de sânge. Helen privește în adâncul cerului, iar trupurile negre și lucioase șuieră în cădere și se rostogolesc în jurul nostru pe ciment, unul câte unul. Distrugere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
se învârt deasupra noastră; cad unul câte unul. Penele negre scânteiază în irizații albastre. Ochii lor negri nu mai sunt decât niște mărgele împietrite. Stridie își ține fața în palmele pline de sânge. Helen privește în adâncul cerului, iar trupurile negre și lucioase șuieră în cădere și se rostogolesc în jurul nostru pe ciment, unul câte unul. Distrugere constructivă. Capitolul 31 Când am ieșit din oraș cale de mai bine de un kilometru, Helen trage pe dreapta. Aprinde luminile de avarie. Privindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și iederă japoneză. În spatele lui, lumea întreagă este cu susul în jos. Și Mona, cu ruinele civilizației occidentale împletite în păr, cu piesele plasei de prins visele și cu pietrele chinezești de ghicit, se uită în poală la unghiile ei negre și zice: — Stridie, să știi că nu e bine ce-ai făcut. Stridie își vâră mâna în mașină, întinzând-o spre ea, peste banchetă - mâna lui roșie de sânge închegat -, și zice: — Coacăză, cu toate bunele intenții și cu toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
stă o vacă bălțată alb cu maroniu, pe care trebuie s-o evităm din scurt. Rumegând alene, vaca nici nu clipește. Centrul înseamnă două cvartale de clădiri din imitație de cărămidă. Deasupra intersecției principale pâlpâie un semafor intermitent. O vacă neagră își freacă greabănul de stâlpul metalic al unui indicator de stop. O vacă albă paște niște cârciumărese dintr-o jardinieră din fața poștei. O altă vacă e trântită în fața secției de poliție, blocând trotuarul. Miroase a curry și paciuli. Ajutorul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
jardinieră din fața poștei. O altă vacă e trântită în fața secției de poliție, blocând trotuarul. Miroase a curry și paciuli. Ajutorul de șerif e încălțat în sandale. Ajutorul de șerif, poștașul, chelnerița de la bufet, barmanul de la cârciumă au, cu toții, un punct negru lipit între sprâncene. Un bindi. — Măiculiță, zice dom’ sergent. Tot orașul a trecut la hinduism. După cum scrie în Buletinul miracolelor paranormale de săptămâna asta, totul s-a întâmplat din cauza vacii-fariseu vorbitoare. Atunci când duci animalele la abator, toată treaba e cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]