5,657 matches
-
limbă străină; românii, artiști din fire, dispun de un limbaj gestual: cu umerii, cu mâinile, cu capul, cu gâtul, cu o înclinare și cu întoarcerea energică a spatelui, te faci înțeles imediat. Și, în caz de eșec, nu-i nici o nenorocire. Am văzut, ieri, în stația "Romancierilor", un cetățean bătrân (dar foarte bătrân, cu un picior sprijinit într-o cârjă) cerând, în franceză, un bilet până la Centru. Cineva, ajutându-l, a rugat pe vânzătoare să-i dea un bilet, traducând. I
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sărit minunatul Roskop Patent; chiar în fața mea s-a transformat într-o grămadă de rotițe, arcuri și fragmente metalice. Nu am plâns, cum s-au așteptat bunica mea și Vera Ivanovna (părtașă directă la asasinat), am rămas mut, împietrit de nenorocirea de a fi văzut omorârea lui Dumnezeu. * În vara aceea am tot tras cu ochiul la domnii aflați în vacanță, dar nu am mai văzut la nimeni vreun ceas fosforescent. Noaptea, când sclipea, din treizeci în treizeci de secunde, micul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ceea ce înseamnă o perioadă lungă, în copilărie) ne-a "unit" o antipatie reciprocă, fără nici o explicație. Într-o zi însă, am aflat că lipsește de la școală pentru că i-a murit mama. Pentru copilul care eram aceasta însemna cea mai mare nenorocire, cum era în realitate. Când s-a întors la școală, m-am pomenit într-o după amiază cu el, cerându-mi temele de la care lipsise. Nu știu ce s-a petrecut atunci, dar, brusc, dușmanul, cu care mă bătusem, mi-a devenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mama care murise. Era între noi ceva sacru, de nenumit, ca un mare, teribil secret, despre care nu am spus nici unul din noi nici un cuvânt. Copiii au astfel de refulări, de îngropare în adâncul sufletului, în obscuritatea profundă a sufletului, nenorocirile care nu ar putea fi suportate altfel. Am rămas legați amândoi printr-un sentiment profund și mulți ani, chiar când destinele noastre s-au despărțit, a continuat frăția noastră. Cred că dacă am fi fost maturi sau mai mari cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
eram colegi de bancă) priveam visători pe geam, închipuindu-ne cum ni se va răspunde la daruri, când vom întâlni, "din întâmplare", fetele. Ne așteptam la câte un ghiocel, cine știe. Eram fericiți, emoționați, cadourile noastre au fost primite... Dar nenorocirea a căzut ca un trăsnet. * Nu începuse bine ora a doua, de geometrie, când s-a deschis ușa și a intrat secretarul liceului, un personaj antipatic, însoțit de doi domni, dintre care unul era domnul Șehter, celălalt un tip care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o dramă care a cutremurat întregul cartier. Asta s-a întâmplat într-o toamnă, în vremea când orașul era ocupat de armata rusă. Lumea din cartier abia călca în vârful picioarelor de frică și se închidea de cum se însera. Dar nenorocirea este nenorocire. Nu se făcuse încă noapte în ziua aceea blestemată, când Ivan a venit acasă beat. Dar beat criță, cu ochii roșii și cu blana zburlită. Nu a mai mieunat să i se deschidă, cum făcea în fiecare seară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care a cutremurat întregul cartier. Asta s-a întâmplat într-o toamnă, în vremea când orașul era ocupat de armata rusă. Lumea din cartier abia călca în vârful picioarelor de frică și se închidea de cum se însera. Dar nenorocirea este nenorocire. Nu se făcuse încă noapte în ziua aceea blestemată, când Ivan a venit acasă beat. Dar beat criță, cu ochii roșii și cu blana zburlită. Nu a mai mieunat să i se deschidă, cum făcea în fiecare seară, ci s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Maria Ivanovna, cetățeană exilată, antirevoluționară. Nici el nu putea veni... Atunci, cu calm, nemțește (era pasionată, ca o rusoaică, și în același timp ordonată, ca o nemțoaică) s-a gândit că odată și odată, după aproape treizeci de ani de nenorocire, o să fie și bine... oricum, mai bine... Lumea, în România, începuse să-și cumpere mașini, să se simtă mai în larg. Și, făcând un împrumut, ruso-germana, veselă și încă frumoasă, i-a cumpărat fiului ei cel mai mic (stăpânul motocicletei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
totul firesc, iar plecarea lui Burcea, un motiv de bucurie. Totul era ușor. Credeam că, repede, la iarnă, vor fi scoase paturile din clasele noastre și vom începe școala cea mult plictisitoare în comparație cu animația vieții de spital. * Și ce animație!... Nenorocirea a apărut chiar atunci, la două de amiază, când pe Burcea l-a prins un căscat repetat, ca un sughiț, ca un țipăt disperat și, sub ochii noștri, a început "să moară". Sora șefa a fugit la sala centrală de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ca o prezență care nu mai mira pe nimeni. Am observat însă într-o zi că dispăruse; tot atât de neobservată, discretă, ca și viața lui, a fost și dispariția. Îmi amintesc de supărarea mea, pe care o supraestimam ca pe o nenorocire. Dar și nenorocirile se uită cu timpul. Odată, am visat că mi l-a trimis cineva, printr-o persoană mascată. Asta a fost ultima amintire despre clopoțel. Din când în când mi-l închipuiam totuși, cu o secretă plăcere, participând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care nu mai mira pe nimeni. Am observat însă într-o zi că dispăruse; tot atât de neobservată, discretă, ca și viața lui, a fost și dispariția. Îmi amintesc de supărarea mea, pe care o supraestimam ca pe o nenorocire. Dar și nenorocirile se uită cu timpul. Odată, am visat că mi l-a trimis cineva, printr-o persoană mascată. Asta a fost ultima amintire despre clopoțel. Din când în când mi-l închipuiam totuși, cu o secretă plăcere, participând la slujbe, parastasuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vag, "în genere", fiind foarte potrivită în arta noastră. Noaptea oamenii devin mai transparenți. Prin urmare, o invit, ceremonios. Ia loc, aprinde o țigară cu gesturi căutate, "făcute". Este o femeie uzată prematur. Se simte o frumusețe alterată, probabil, de nenorocirea de-a avea o unică idee. Este și asta o formulă de ratare. Unii nu au nici o idee și se simt minunat. O singură idee este ucigașă. Fumează cu patimă. În spital fumatul este interzis. Dar aici este "un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mașină zburătăcesc, în direcții întretăiate, o mulțime de coțofene. Niciodată nu au fost atâtea coțofene în părțile noastre. Sunt păsări hoațe, li s-a dus numele și în opere clasice, sunt "un soi rău" al neamului păsăresc. Anunță pagube și nenorociri. Sunt nefaste. Aduc ghinion. S-au înmulțit teribil de mult în anii tranziției. Și totuși, mistificare rafinată, au un nume științific grațios: "Pica-pica". Nume de fată delicată. Sunt periculoase și au obiceiuri urâte: fură, sunt agresive, este notorie pasiunea acestor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
L-ar putea salva pe Grivei igieniștii? Ei ar putea opri acțiunea, masacrul, fiind oameni, savanți cu perspectivă socială largă? Nu cred. Sunt atât de săraci... Vaccinurile pe care le produc igieniștii sunt, într-adevăr, mijloacele supreme ale opririi unor nenorociri catastrofale, dar sunt mult prea scumpe pentru a fi accesibile oricui. Grivei este un oarecare... unul dintre acești sărăntoci, introdus prin destin în proletariat. Nu prea are șanse lumea canină, de vreme ce s-a pus pe dânsa lumea președinților, de vreme ce trag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-se rotițele, șuruburile, spărgându-se sticla și carcasa ieșindu-i din mașinărie, toate organele, cum se întâmplă în tragicele accidente rutiere, în zilele noastre... Nu am putut țipa; am rămas stupefiat; abia târziu am urlat disperat, cum urlă câinii la nenorociri... Am salvat doar cadranul, care fusese aruncat mai încolo de locul nenorocirii, într-o tufa de flori galbene, urâcioase. Am trăit atunci una din cele mai mari dureri sufletești ale copilăriei. Starea mea de bruscă melancolie s-a atenuat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
toate organele, cum se întâmplă în tragicele accidente rutiere, în zilele noastre... Nu am putut țipa; am rămas stupefiat; abia târziu am urlat disperat, cum urlă câinii la nenorociri... Am salvat doar cadranul, care fusese aruncat mai încolo de locul nenorocirii, într-o tufa de flori galbene, urâcioase. Am trăit atunci una din cele mai mari dureri sufletești ale copilăriei. Starea mea de bruscă melancolie s-a atenuat cu greu, zile întregi am trăit într-un automatism ciudat. Ceea ce mi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ale copilăriei. Starea mea de bruscă melancolie s-a atenuat cu greu, zile întregi am trăit într-un automatism ciudat. Ceea ce mi s-a părut de necrezut a fost convingerea că evenimentul fusese o trădare, că nimeni nu a oprit nenorocirea; că Dumnezeu a fost înșelat, degradat, că și El are puteri limitate, că nu-i un stăpân absolut al lumii, că, dimpotrivă, trăiește în singurătate, mi-a fost milă de El. Cum de era atât de slab Dumnezeu? Nu puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-i vorba aici de o figură de stil, ci de 6 simplă și cinstită constatare. * A fost o întâmplare banală, cu ocazia unei excursii a unui grup de pacienți cronici, suferind de diferite afecțiuni psihice. Suferințe grave, de felul acelor nenorociri care deteriorează și sufletul, și trupul. Mai mult, oameni bătrâni, cu grave neputințe, care de ani mulți, zeci de ani, au văzut lumea doar din pervazul aceleiași ferestre, același peisaj. Erau bolnavii secției de psihiatrie Bârnova, secție a marelui spital
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de bună conduită și, mai cu seamă, de bună alcătuire intelectuală și afectivă. Cazul de la Tanacu este ilustrativ; dar nu unicul. El are reverberații sociale. Dacă așa se prezintă un "psihiatru" impostor, un amator, cum este făptașul principal al acestei nenorociri, cum se prezintă un psihiatru calificat neînzestrat cu dar duhovnicesc? Se prezintă, bineînțeles, mai puțin criminal. El ar fi recurs la altă gândire, aceea medicală, și la alte metode de terapie științifică. În eventualitatea că un psihiatru profesionist este și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vijelios lupta cu prestigiul până atunci neîntinat al unui om în care crezuseră atâția... În trei-patru ani mișcarea naționalistă ar fi câștigat neîndoielnic bătălia politică începută timid mai înainte și consumată cu energie abia după 1922 - și astfel multe dintre nenorocirile de mai târziu ar fi putut fi înlăturate - și cine știe ce direcție ar fi luat astfel toate evenimentele politice din Sud-Estul Europei, dacă nu chiar din întregul răsărit al Continentului. E îndeobște cunoscut - și deci știu și eu - că un om
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ei au sfârșit prin a fi învinși. Dacă, în 1938, Corneliu Codreanu ar fi dat o contralovitură la lovitura de stat a lui Carol al II-lea, soarta lui, a Mișcării Legionare și a țării ar fi fost alta. Din nenorocire însă el era un creștin atât de pătruns de doctrina creștină a sacrificiului, încât n-a ezitat nicio clipă să primească martiriul, în convingerea că sacrificiul pentru o credință nu e niciodată zadarnic. Dar câte sute de ani i-au
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
în 1943 trimis cu ordin special pe front și mort într-o recunoaștere. Om sobru, energic și o minte foarte pătrunzătoare, făcuse o impresie foarte bună în cercurile politice și ar fi fost, probabil, un bun Ministru de Externe. Din nenorocire se pripășise la Berlin și un vechi agent al Siguranței (fost chiar agent pentru supravegherea lui Nae Ionescu), Terianu, care își îngăduia să poarte cămașa verde, fără ca nimeni să-l cunoască și deci să-l poată împiedica. Și câți dintre
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
și repet și aici, Sima ar fi trebuit să-l însoțească pe generalul Antonescu la Berlin, în orice condiții. Medrea era însă cu totul încrezător în viitoarea desfășurare a evenimentelor și ne-am despărțit spunându-i: „Vei vedea că, din nenorocire, voi avea dreptate”. Încercând să pareze această manevră, Horia Sima a organizat și a anunțat pentru Duminică 19 Ianuarie, conferințele fruntașilor legionari în toate capitalele de județe, în legătură cu superioritatea spirituală a național-socialismului german și a fascismului italian față de regimurile capitaliste-demo-liberale
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
accentuată, și asasinatele de la 27 Noiembrie i-au slujit drept „nobil” pretext pentru punerea în aplicare a planurilor sale. Provocând tulburările din Ianuarie 1941, prin lovitura de stat, el este vinovat de toate întâmplările rușinoase de atunci și de toate nenorocirile ce s-au abătut după aceea asupra țării, într-un regim de dictatură sprijinită numai pe baionete și pe Serviciul Secret, fără nicio apropiere de vreuna dintre categoriile sociale (ca să nu vorbim de clase), afară bine înțeles de aceea a
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
în permanență. S-ar fi putut evita de la început camuflarea adevăratelor motive ale neînțelegerilor cu generalul Antonescu și totodată s-ar fi menținut atmosfera de incontestabilă simpatie din rândurile mulțimii, calomniile clicii antonesciene ne mai putând găsi pretextele necesare. Din nenorocire însă și „opinia publică” românească este extrem de superficială și primește tot ce i se spune, așa cum i se spune, [279] fără a încerca să cerceteze dacă fondul este exact și fără a voi să înțeleagă motivele care de cele mai multe ori
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]