5,414 matches
-
Încercarea de a nu muri, Chișinău, 1980; Goniți pasărea de cenușă, Chișinău, 1982; Întoarcerea dramaticului Eu, Chișinău, 1983; Scrieri alese, I-II, pref. Valeriu Senic, Chișinău, 1985; Ciclul italian sau Criza de timp, Chișinău, 1987; Piramida singurătății: introspecții, Chișinău, 2000; Ninge la o margine de existență, Chișinău, 2002; Decebal, Chișinău, 2003; Momentul inimii, Chișinău, 2003. Traduceri: P. Erșov, Căluțul năzdrăvan, Chișinău, 1971; Byron, Peregrinările lui Ciaild Harold, Chișinău, 1979; Poeți letoni, Chișinău, 1983; M. Dudin, Versuri, Chișinău, 1984. Repere bibliografice: Raisa
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
a spus un gardian: „Luați cinci oameni!”. „Dar suntem patru.” Și ne-a culcat Între porți, pe zeghe... Și ne cerea ca noi să aducem cinci, pentru că a ieșit o coloană de 30 de milițieni. Altădată, era 25 decembrie, ploua, ningea și noi turnam umbrelele la Cazinou, la hoteluri, și greșise un muncitor, că n-a băgat cimentul, și am returnat. Săracu’ dormise cu lada de ciment... Și, Într-una din zile, pe faleză erau niște ciulini și gardienii trăgeau cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-mea a făcut ce-a făcut și a obținut autorizația să participe la proces... A fost o tragedie, pentru că părinții n-au avut voie... I-am văzut numai În ziua de 6 decembrie, a fost o zi În care a nins pentru prima dată... Noi de-acolo n-am ieșit, nici măcar la aer... În celulă am stat singur-singurel... În cadrul procesului, ei urmăreau să facă cu noi o organizație Împotriva statului, ca să aibă motivele arestării... Era vorba despre articolul din Codul Penal
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mâncau oile cât mâncau, d’acolea dădea foc, ca să poată să are... Și toată ziua, o mie sau două mii de oameni căra cu brațul, duceai În capătul ăsta, duceai În capatul ăla... A fost un chin... Nu te lăsa chiar dacă ningea, chiar dacă era urât afară, că trebuia să-ți dea de muncă. Și canalele le curățai cu mâna, că n-aveai hârleț sau sapă, și restul tot făceai cu mâna... smulgeai de-acolo ca să se facă canale, că dădea apă, irigații
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
m-au pus de gardă: ziua, la postul din fundul cazărmii, care era lîngă linia ferată (de unde am văzut cum trec spre Ungaria marfare cu tancuri și tunuri rusești), noaptea, de la 1 la 3, mai în interior, lîngă un depozit. Ningea și bătea vîntul. Atîrnat de un fir, becul prins în vîrful stîlpului lipit de gard proiecta umbre lungi, suspecte, pînă aproape de mine. În vecini hămăiau întruna cîinii. M-a cuprins o spaimă înnebunitoare... Peste două zile, la meditația de după-amiază
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
le trimit liceului pentru expoziția, ce se va Înfiripa. 485 Până la urmă, sărbătorirea Centenarului a avut loc tot În noiembrie, la 13, 14 și 15, iar timpul a fost splendid, putându-se umbla În haină, căci era cald și nu ninsese. În aceste condiții favorabile, profesorul a putut face deplasarea la Fălticeni. 899 Am găsit și prima scrisoare a Agathei, pe care am să v-o trimit În copie. Ea a făcut Începutul colaborării noastre. Mulțumiri călduroase și bune sentimente de la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de elan spre vremurile de mult apuse pentru mine, dar nu știu dacă și când aș putea face o astfel de incursiune În trecut, care totdeauna doare. La București se pare că a sosit primăvara, deși acum patru zile a nins peste copacii Îmbobociți. Eu voi face tot posibilul să caut parte din revista „șezătoarea” În pod. Sper să n-o fi furat nimeni, pentru că mi s-a mai spart o dată boxa, furându-mi-se un aparat de radio și câteva
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
reflectau în marmura sclipitoare. Era durdulie, am mai spus. Tânără și frumoasă, dar cam dolofană. Ciudat. Mergeam în urma ei și-i priveam atent gâtul, brațele, picioarele. Nu știu de ce, dar îi asemănam corpolența cu un strat gros de zăpadă... după ce ningea liniștit toată noaptea. Mă simt foarte confuz în preajma femeilor tinere și frumoase, dar grase. Poate pentru că mă preocupă regimul lor alimentar. Când văd o femeie corpolentă, automat mi-o imaginez cu nasul în farfurie, hăpăind tot și ștergând cu pâine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ele și m-am întors. Eram convins că Umbra o să o caute. I-am întins Colonelului ghetele și l-am rugat să i le dea Umbrei când o va întâlni. — Biata de ea umblă doar în teniși, am zis. Dacă ninge mai mult, va avea și ea nevoie de ghete. Nu o pot lăsa să se îmbolnăvească. În Paznic nu am încredere. V-aș ruga pe dumneavoastră să i le dați. Stai liniștit, o să i le dau, zise Colonelul luând ghetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
albă de nea. Priveliștea era minunată. Turnul cu ceas se înălța, negru, peste lumea albă. Sub el, râul curgea ca o bandă întunecată. Mi-am pus paltonul și mănușile și am luat-o pe străzile pustii. Probabil că începuse să ningă după ce-am adormit și s-a oprit înainte de a mă trezi. Fără nici un sunet. Fără nici un avertisment. Zăpada afânată era neatinsă. Nici urmă de picior de om. Râul înghețase aproape de mal și se așternuse și acolo zăpadă. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu seamă în diminețile cu zăpadă. De ce-ai ieșit din casă? — M-am dus să văd animalele. Multe-au mai murit! Opt sau nouă, sau poate chiar mai multe. — De-acum încolo or să tot moară, mai ales cât ninge. — De ce nu rezistă la zăpadă? Mi-am îndepărtat prosopul de pe față ca să-l privesc pe Colonel. — Sunt slabe și neputincioase. Le termină frigul. Întotdeauna s-a întâmplat așa. — Și nu se va stinge specia lor? Bătrânul clătină din cap. — Trăiesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Numărul animalelor care pot trăi în acest oraș e limitat de hrană. N-are de unde să crească mai multă iarbă decât există deja. Și nici copaci. — De ce nu migrează? În pădure sunt copaci. Dacă o iau spre sud, acolo nu ninge. După părerea mea n-ar trebui să se cramponeze de acest loc. — Nu-ți pot explica, dar știu că nu pot părăsi Orașul. Îi aparțin. Sunt captivele lui. Ca și tine, ca și mine. Instinctul le spune asta. Poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întrebare. Mi-am șters pleoapele cu prosopul și am deschis ochii. Îi vedeam silueta ca prin ceață. — O să ți se lămurească multe lucruri peste iarnă, continuă Colonelul. Fie că-ți place, fie că nu. N-ai încotro. Va continua să ningă și vor tot muri animale. Nimeni nu poate schimba cursul lucrurilor. După-amiezele o să vezi ridicându-se fumul de la incinerarea lor. Toată iarna n-o să ai în fața ochilor decât fum cenușiu și zăpadă albă. 21 În țara aspră a minunilor Brățări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un moment dat m-a întrebat: — Nu vrei să cânți ceva? — Ce să cânt? — Orice. Cântec să fie. Nu-mi place să cânt dacă mă mai aude cineva. Hai, cântă ceva! Ca să nu mă mai sâcâie, i-am cântat Vatra. „Ninge toată seara Grozavă vatră! Hai să facem focul Și să stăm de vorbă. Pe vremuri Se făcea focul în vatră.“ Nu știam cuvintele mai departe, așa că am improvizat. Toată lumea se adunase în jurul focului. La un moment dat, cineva a bătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
parte de aceeași suferință. Apoi mor și ei. De ce trebuie să sufere atâta? — Asta le e soarta. Așa le-a fost scris, spuse bătrânul. E rândul tău. N-ai cum să câștigi dacă nu-mi iei Nebunul. După ce-a nins neîntrerupt trei zile, cerul s-a înseninat brusc. Razele soarelui își trimiteau lumina sclipitoare peste orașul înghețat. Se auzeau grămăjoare de zăpadă căzând de pe crengile copacilor. Ca să evit lumina aceea puternică, am tras perdelele și m-am închis în casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ei nici o rază de soare, înăbușindu-l cu totul. Era rece afară. Crengile golașe ale copacilor arătau ca niște cârje ce voiau parcă să sprijine bolta cerească. Sunetul înghețat al apei răsuna ca un ecou. Mirosea a zăpadă. — N-o să ningă azi, îmi spuse Colonelul. Aceștia nu sunt nori de ninsoare. Am deschis fereastra și am mai privit o dată cerul. Nu mi-am dat seama cum trebuie să arate niște nori aducători de zăpadă. Paznicul stătea în fața sobei lui mari de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu va trece mult și pământul va fi iar acoperit de un strat gros de zăpadă. Fulgii tari prevesteau zăpadă mare de obicei. Bătrânii nu se sinchiseau de ninsoare. Cred că nici nu și-au dat seama că începuse să ningă. Nici unul nu a ridicat privirile spre cer, nici unul nu s-a oprit din săpat, nici unul n-a scos o vorbă. Până și canadiana aceea a rămas în copac, în bătaia vântului. Erau acum șase bătrâni. Groapa ajunsese până la talie. Unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din groapă, iar ultimul îl căra cu roaba. În timp ce priveam groapa, mi-am pus o serie de întrebări. Ceva nu mi se părea tocmai în ordine. În primul rând, era prea mare pentru a arunca gunoi în ea. Începuse să ningă. Deci era clar că o făceau cu un scop anume. Dacă mai continua ninsoarea, până dimineață groapa se astupa de tot. Și-ar fi putut da și ei seama dacă s-ar fi uitat la norii grei. Dealul de nord
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aveam o țintă precisă? Trebuie să o întindem în maximum trei zile. Mai mult nu rezist eu. Aerul de-aici e absolut îngrozitor. Irespirabil de-a dreptul și nu mai pot de frig. Cum e vremea afară? — E frig și ninge tare, am zis băgându-mi mâinile în buzunare. Temperatura scade și mai mult noaptea. E îngrozitor. Cu cât ninge mai mult, cu atât mor mai multe animale, ceea ce înseamnă că Paznicul are de lucru, nu glumă. O vom întinde cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aici e absolut îngrozitor. Irespirabil de-a dreptul și nu mai pot de frig. Cum e vremea afară? — E frig și ninge tare, am zis băgându-mi mâinile în buzunare. Temperatura scade și mai mult noaptea. E îngrozitor. Cu cât ninge mai mult, cu atât mor mai multe animale, ceea ce înseamnă că Paznicul are de lucru, nu glumă. O vom întinde cât e el ocupat cu incinerarea în crângul cu meri. Îi iei cheile de pe perete, descui aici și fugim amândoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
grijă! Și pentru tine e o perioadă foarte importantă. Dacă pățești acum ceva, îți revii foarte greu. — Am înțeles. O să fiu atent. După cum îmi imaginasem, groapa era acoperită de zăpadă. Bătrânii dispăruseră, uneltele lor de asemenea. Dacă va continua să ningă în felul acesta, până în dimineața următoare groapa nici nu se va mai distinge. Am stat și am privit îndelung zăpada viscolită. Apoi am coborât dealul. Ningea tare și bătea vântul cumplit. Abia vedeam la câțiva pași înainte. Mi-am băgat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
era acoperită de zăpadă. Bătrânii dispăruseră, uneltele lor de asemenea. Dacă va continua să ningă în felul acesta, până în dimineața următoare groapa nici nu se va mai distinge. Am stat și am privit îndelung zăpada viscolită. Apoi am coborât dealul. Ningea tare și bătea vântul cumplit. Abia vedeam la câțiva pași înainte. Mi-am băgat ochelarii în buzunar și mi-am tras fularul până sub ochi. Se auzeau doar păsările și scârțâitul zăpezii sub pașii mei. Mă întrebam ce simțeau păsările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
închis ochii și am ciulit urechile. — Azi dimineață niște bătrâni au săpat o groapă sub geamul meu. O groapă mare. M-au trezit loviturile de cazmale și multă vreme am avut senzația că îmi săpau direct în cap. Apoi a nins și groapa s-a umplut de zăpadă. — Înainte de asta? — Am fost împreună în pădure, la termocentrală. L-am cunoscut pe paznic și-am vorbit cu el despre pădure. Mi-a arătat termocentrala, iar zgomotul produs de vânt a fost absolut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
grijă de armonică? A dat din cap fără să scoată o vorbă. A luat armonica de pe masă, a cântărit-o în mâini și a pus-o la loc. — Stai liniștit. O să am mare grijă de ea. Când am ieșit, mai ningea puțin. Încetase și viscolul. Norii cenușii și grei amenințau cu o nouă ninsoare, dar deocamdată era bine. Am traversat podul de vest și am luat-o spre nord. Am văzut fumul înălțându-se dincolo de Zid. Ca de obicei. La început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
eram recunoscător animalelor pentru conspirația tacită. Înaintam greu de tot. Zăpada dintre ținte înghețase și alunecam îngrozitor. De ce naiba nu m-am gândit la o săniuță sau la niște schiuri? Trebuie să fi existat așa ceva în orașul acela în care ningea atât de mult. Avea cu siguranță și Paznicul în magazia lui, dar nu se punea problema să mă întorc acum din drum. Ajunsesem deja până în fața podului de vest și ar fi însemnat să pierd foarte mult din prețiosul timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]