5,267 matches
-
a morții subite; * frecvența este destul de rară în angina stabilă și crescută în angina instabilă. De obicei, pacientul știe ce efort determină declanșarea crizelor anginoase și își modulează activitatea în funcție de aceasta; * condiții de apariție: la efort, în angina de efort; nocturnă sau în repaus, în angina spontană, după mese copioase, stres, fumat excesiv, expunere la frig, vânt, ceață, etc. condiții de dispariție a durerii: angina de efort se reduce sau dispare în repaus, odată cu încetarea efortului; în angina stabilă durerea se
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
durerii anginoase. * Durerea în infarctul miocardic localizare frecvent precordial, cu sediul asemănător anginei pectorale și iradiere caracteristică; intensitate atroce, șocogenă; durată peste 30 de minute, până la câteva ore sau până la instalarea efectului medicamentos; condiții de apariție după stres, eforturi mari, nocturn, frecvent în repaus; condiții de dispariție: nu dispare la nitroglicerină, ci doar la administrarea de opiacee; semne de acompaniament: paloare, transpirații, agitație psihomotorie dată de senzația morții iminente, anxietate extremă, tulburări de ritm, grețuri și vărsături (mai ales în infarctul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
umedă, cianoza, etc. dispneea de repaus cu ortopnee este o formă mai gravă de insuficiență cardiacă stângă, debitul cardiac neputând fi asigurat nici în repaus. Bolnavul adoptă o poziție șezândă cu capul la 45°, și prezentă polipnee inspiratorie; dispneea paroxistică nocturnă reprezintă o formă acută de insuficiență cardiacă stângă, care poate să apară în infarct miocardic acut. * Palpitațiile Palpitațiile reprezintă perceperea de către pacient a bătăilor cardiace datorită modificării forței și/sau frecvenței lor. Palpitațiile pot fi resimțite de pacient ca bătăi
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
Arheologic Național din Istambul se află o sculptură în piatră arătând și pe Hygieia (Hygia) hrănind șarpele, simbol al prevederii, sau culegându-i veninul vindecător. Asklepios — fiul lui Apollo — este zeul medicinei. Experiența sa tămăduitoare s-a rafinat în discreția nocturnă și reflexele astrelor, până la a trezi morții din somn. Zeus l-a sacrificat prin lumina concentrată și-n viteza fulgerului. Considerat semizeu, Asklepios a avut o educație complexă, în care magistrul său, centaurul Hiron i-a dezvăluit secretele taumaturgiei, ale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
să fie sigură de el: Focul vine din gelozie... așa se nasc marile iubiri: dacă bărbatul crede că nu i se dă destulă atenție... dacă însă este convins că-l ai numai pe el, dorința se mai domolește..." Pannychis (petrecere nocturnă) se străduiește să recucerească pe un iubit plecat la război pe care, între timp, l-a înșelat cu alți bărbați. Drosis (picătură de rouă) se simte subminată de filosoful Aristainetos care l-a sfătuit pe amantul acesteia, Klinias, să renunțe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
O aură mitică plutește peste lucruri și ființe, dând strălucire și fosforescență sensurilor cuvintelor, care se deschid spre lumea nevăzută a ființei și pe care poetul știe să le capteze în materialitatea sonoră a stanțelor: „Șoptite săbii, recele nețărm!/ Memoria nocturnă pietate./ Stinse surâsuri somnu-i învelesc,/ Îmbălsămat pentru singurătate.// Pe cine am pierdut aici cândva?.../ Genuni tăcerea!... Lacrimă, luceafăr/ Gândului meu și azi neprihănit,/ În infinitul alb, adie teafăr.// Miresme de vestminte netrupești!/ Ninsoarea, revelată castitate,/ Nupții sub imnul necuvântător/ Intrărilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
somnului - sau mistică - aluzie la embrionul ce Își așteaptă renașterea În sânul pământului); orientarea după mersul soarelui nu este cu siguranță Întâmplătoare și pare a fi anterioară concepțiilor care, În Egiptul antic, pun lumea de dincolo În relație cu călătoria nocturnă a zeului solar. Dar chiar și din afara mormintelor ne-au parvenit elemente care fac să se Întrevadă zei și culte caracteristice. Este vorba despre reprezentările edificiilor templiere și, În epoca istorică, despre imaginile legate În mod regulat de anumite figuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cult, acum mormântul și locul pentru ofrande nu mai coincid. Mormântul este săpat În muntele vestic, Într-o vale destul de ascunsă, astfel Încât defunctul, pătrunzând În Întunericul hipogeului său, imită de fapt parcursul soarelui la apus: iar pe pereții posibilului parcurs nocturn sunt scrise texte care par a fi fost compuse chiar În această epocă și care reiau un motiv apărut deja În Textele Piramidelor și Într-un capitol anume din Textele Sarcofagelor (motivul „Îndrumătorului de Dincolo”). Însă aici, această temă este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Textele Piramidelor și Într-un capitol anume din Textele Sarcofagelor (motivul „Îndrumătorului de Dincolo”). Însă aici, această temă este Împărțită În douăsprezece secțiuni, la fel ca orele nopții, și se povestește despre Întâlnirile și Întâmplările care au loc În călătoria nocturnă a soarelui, până În ceasul al doisprezecelea, când lumina triumfă din nou1. Mormântul regal dobândește astfel o valoare cosmică, iar destinul osiric se unește cu cel solar Într-o nouă concepție teologică. Decorarea mormântului presupune texte prezentate grafic, ca și cum acestea ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sărbătoare, caracterizată de o atmosferă de libertate fără limite. Erau aloele, sărbătoarea de iarnă a treieratului care Îi cinstea Împreună pe Demetraxe "Demetra", Coraxe "Cora" și Dionysosxe "Dionysos". Credincioșii mergeau În procesiune până la Eleusis, unde femeile celebrau o secretă ceremonie nocturnă În cursul căreia trăgeau după ele falusuri, se dedau la acte obscene și pregăteau mese acoperite de tot felul de mâncăruri și turte În formă de organe genitale. Caracterul transgresiv al lui Dionysos Întâlnește aici dimensiunea feminină, iar sărbătoarea devine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
auspiciului și de documentul ei principal, „ficatul de la Piacenza”. Fațeta exterioară, convexă, a ficatului este divizată În două părți, desemnate ca usils și tivs, „a soarelui” și „a lunii”, pentru semnalarea unei prime opoziții/corespondențe Între cerul diurn și cerul nocturn; o altă opoziție/corespondență există Între pul și metlõmq, „În văzduh” și „În pământ”, așezată pe fațeta concavă pentru calificarea intervenției divinității „de prag” leqam, „intermediară” Între cer și pământ; În afară de acestea, incisura umbilicalis, În apropiere de vescica fellea, o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
51, nota 128), iar reprezentările ei figurate sunt răspândite În Sicilia și În Massalia, colonie a orașului Foceea. În Grecia continentală, cultul ei este documentat În diferite localități Încă de la sfârșitul secolelor VI-V Î.Hr.: Pindar amintește riturile ei nocturne celebrate de către tinerele din patria sa (III, Pythica, 77-79), Euripide evocă formele tipice entuziasto-orgiastice alături de orgiile bahice, arătând profundele analogii structurale și originile comune Între corurile lui Dionysosxe "Dionysos" și riturile Mamei (Bacantele, 55-59, 72-82). Întemeierea Metroon-ului atenian, devenit arhivă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tipic iraniană, care i se datorează lui Zoroastruxe "Zoroastru" Însuși și care a fost determinată de concepția dualistă marcată de ideea răspândită peste tot a conflictului dintre Bine și Rău. Opoziția iraniană așa-druj - noțiuni corelate cu cerul diurn și cerul nocturn (Kellens, 1989c, p. 77; 1991a, pp. 44 sqq.) - este, În orice caz, mai radicală și mai sistematică decât cea vedică •ta-druh, care nu a fost bazată pe un dualism etic. Valoarea specifică pe care aceasta a dobândit-o În Iran
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
credincioșii săi Își sacrifică un ochi la izvorul sacru Isrutisxe "Isrutis", pentru a deveni asemănători lui În Înțelepciune (Gimbutas, 1974). Perechea Diëvas-Vëlinas este deci comparabilă cu cei doi zei suverani din panteonul vedic, Mitraxe "Mitra" și Varuña: unul solar, celălalt nocturn; binevoitor unul, celălalt amenințător, unul apărător al ordinii cosmice imutabile (să ne gândim la cultul lui Diëvas și la anotimpuri), celălalt expert În practici magice Înfricoșătoare și având o Înțelepciune Întunecată. Știm de la Simon Grunau că prusacii aveau un zeu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tabuistice. c) Letonul Mënes(i)s; lituanianul Menuo, prusacul Meninsxe "Menins"; letonul „Perk¿ns” (lituanianul Perk¿nasxe "Perku>nas"; prusacul Percunis, „tunet”) Mënes(i)s este divinizarea lunii (de gen masculin În limbile baltice) și are, prin urmare, o conotație nocturnă, care, conform opiniei unor cercetători, ar justifica apartenența sa la zona războinică („străbătând cu succes noaptea anului, așa cum străbate fiecare noapte În parte, zeul Lună este modelul eroului”; Haudry, 1987, p. 290). Este dificil de precizat care este valoarea acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Sunt remarcabile bogăția și expresivitatea care, timp de secole, au Înlocuit limbajul științific. Amintesc, În acest sens, afirmația filologului francez Henri Jacquier: „Puține limbi, dintre acelea care fuseseră odată strălucitoare, au fost constrânse de condițiile istorice să ducă o viață nocturnă atât de prelungită ca limba română. Dar aceasta știut să smulgă istoriei și un câștig: din perioada aceea limba cultă a ieșit la capăt cu savoare fără pereche.” Această capacitate de creație a poporului a generat și terminologia sa proprie
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
În agricultură teoriile lui despre transmisibilitatea genetică a caracteristicilor dobândite - ceea ce s-a și făcut, cu efecte dezastruoase 6. La aniversarea celor 70 de ani În decembrie 1949, imaginea lui Stalin, desenată cu proiectoare agățate În dirijabile, a iluminat cerul nocturn de deasupra Kremlinului. Poeții s-au Întrecut În omagii aduse Conducătorului - acest cuplet al letonului V. Lukss din 1951 este reprezentativ: Cu fir roșu ne-am țesut În inimi Numele tău, Stalin, frate și tătuc. Despotul era preamărit cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dintre anexele construite În grabă ale Universității din Paris. Căminele studențești din Nanterre adăposteau de ceva vreme o populație volatilă de studenți legitimi, radicali „clandestini” și, sporadic, vânzători și utilizatori de droguri. Chiria rămânea neplătită. și exista un considerabil trafic nocturn Între căminele de fete și cele de băieți, În ciuda interdicției oficiale 14. Administrația Universității din Nanterre ezitase să aplice regulamentul pentru a nu provoca tulburări, dar, În ianuarie 1968, a decis să excludă un intrus și l-a amenințat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
față de personalități și evenimente de interes public. În variantele sale mai inteligente, disprețul pentru gravitatea tradiției se inspira din valul de satiră politică declanșat cu aproape două decenii În urmă de tinerii britanici dezabuzați: revista teatrală Beyond the Fringe, emisiunea nocturnă That Was the Week That Was de la BBC și săptămânalul Private Eye. Exploatând creșterea publicului de televiziune și reculul constant al cenzurii de stat, Monty Python și epigonii săi Îmbinau abil farsa, remarcile porcoase și sarcasmul politic - un amestesc nemaivăzut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
este pusă în evidență în așa-numitul "scandal al Bacanalelor" despre care Titus Livius relatează în detaliu în capitolul VIII, volumul XXXIX, din cartea sa Istoria Romei de la fondarea orașului până în secolul al IX-lea înainte de Hristos. Bacanalele erau petreceri nocturne unde femeile, vrăjite de entuziasmul și de delirul mistic, se dedau la desfrâu și la dezmățuri sexuale, orgii care, evident, au stârnit imaginația artiștilor (în special a grecilor Euripide în tragedia sa Bacantele și sculptorul Scopas care a imortalizat prin
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
romani, aceste sărbători erau cunoscute sub numele de Bacanale. Închinate zeului Bachus, zeul vinului, ele aveau loc noaptea pe fondul unui zgomot asurzitor, într-o atmosferă de beție și orgie, cu jocuri și dansuri amețitoare. De cele mai multe ori, aceste manifestări nocturne erau organizate în luna februarie. Se consideră că în aceste serbări își au originea nu numai festivitățile din cadrul Carnavalului (lat. carne lavare renunțarea la carne), un veritabil ritual al catolicilor care marchează intrarea în postul Paștelui, dar, într-o anumită
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
un drept la insultă, sau mai exact, la o pseudo-lege penală a injuriei și a defăimării. Chiar și astăzi, acolo unde nu a căzut în desuetudine, ea are ca efect suspendarea regulilor de poliție care interzic îmbulzelile zgomotoase și gălăgia nocturnă". Cum spun catalanii: "Per carnaval, tot s'hi val" (pentru carnaval, totul este permis). Pe durata carnavalului, populația vechii Franțe avea obiceiul să imite justiția și să dea sentințe burlești, parodii ale celor emise de către judecătorii reprezentanți ai regelui. Tagma
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
fluviul, ploaia, marea), lumina (soarele, focul), fântâna, ochiul și orbirea, cunoașterea sunt polii simbolici ai acestui univers poetic. O poezie emblematică, Și parcă totul?, indică sensul unui exod universal, dinspre Sudul solar (dominat de vegetație, de culoarea verde) către Nordul nocturn (alb, acoperit de zăpezi). A. valorifică formule lirice dintre cele mai diverse: teme antice, stil clasicizant (obsedantul mit al argonauților, titlurile latine ale unor poeme), ritmul și universul folcloric (influențe blagiene, argheziene), aluzii la poezii ori tendințe, simboluri consacrat moderne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
locuri comune” (Campioni ai speranței, Nu vă aplecați în afară, Discurs asupra metodei). La început, odată cu descoperirea ingenuă a lumii, poeta își dorea „un suflet de bărbat”, adevărat Orfeu modern, dar erotica profundă, orgolioasă, descriind „caracatița sumbră a singurătății”, suferința nocturnă, extazul mistic și mai ales „înțelegerea - pedeapsă și uitare” indică o coborâre în sinele feminității: „Nu pot să-mi iert / Această îndrăzneală care mie / Îmi pare umilință. Trec și pierd / Iubirea ce-ar fi fost să fie.” Căci, nod dureros
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
care Baudelaire îl desemnează drept "pictorul vieții moderne", Constantin Guys, Emilian Lăzărescu ilustrează viața pariziană trepidantă, care constituia un model prestigios de decadență, cu scene de bal, dar și cu colțuri pariziene celebre precum în Rue de Montmartre, cu momente nocturne care răspândesc acea fosforescență a atracțiilor inavuabile ale marelui oraș. Conceput ca titlu pentru o întreagă serie de eseuri, baudelairianul pictor al vieții moderne sesizează locurile comune ale modernității transmutată printr-o alchimie specific artistică în mondenitate, făcând din suprafață
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]