5,280 matches
-
broască, bulgăroi, grecotei, smintit, stârpitură, fonf, flecar, găgăuță, gușat, bâlbâit. Injuriile sunt indiciul unui lirism maxim întors de la extatic la grindinos: Vezi colo pe urâciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget... Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască... Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi Să ajung-a fi stăpână și pe țară și pe noi! Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură, Tot ce-i
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
armatelor moldovene și muntene la Socola, lângă Iași, iar a doua, cel al fondării Manufacturii de Arme din București. Aceste două medalii vorbesc de la sine despre atenția pe care Al.I.Cuza a acordat-o constituirii unui corp comun de oaste în Principate și dotarea acestuia cu tehnică necesară încă înainte de a se recunoaște în mod oficial Unirea de către Puterile Garanțe. Medalia fuzionării armatelor la Socola are și meritul de a fi consemnat în metal acest act de importanță vitală pentru
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
a fost primit cu cinste de acesta și, fiind slăbit, a fost tratat foarte omenește. Dar fiindcă în mijlocul lor nu putea să producă roade, s-a pregătit să plece; din porunca sultanului, a fost însoțit de o escortă înarmată până la oastea creștinilor, care pe atunci asediau Damietta. 11. Pregătindu-se să treacă marea în compania fericitului Petru Cattani, expert în drept și maestru în lege, fericitul Francisc a lăsat doi vicari: fratele Matei din Narni și fratele Grigore din Napoli. A
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
care epuizează nuanțele trufiei și ale grandorii: falnic, gigantic, imnător, un uragan de glasuri ce clocotea prin lume, trufaș, semeț, ușor... Cele opt părți ale poemului au o desfășurare epică prin alternanță. După visul nesăbuit al craiului leșesc urmează prezentarea oștilor, cu insistență asupra simbolismului genealogiei („Toporski veteranul ce poartă barbă albă”, „Zeiusko neîmpăcatul”, „Biela cel nalt”, Gorow și Zablatovski...). Strălucirea personalității este completată de strălucirea armurii. Alecsandri exagerează aceste semne exterioare ale trufiei pentru a pune, prin contrast, În valoare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu 3 ceasuri către zi, și au căzut multe case și biserici, și turnul cel mare de la Catedrala Sucevei, de ziceau oamenii Turnul Nebuisei” (Letopisețul Moldovei). “Fost-au și 3 semne mari în zilele Ducăi Vodă, când au purces cu oastea la Beciu, că s-au arătat o stea pe cer cu coadă, de s-au văzut multe zile. Mâncat-au și lupii oamenii. Fost-au și cutremur mare. Căzut-au atunci și turnul cel mare de la Cetatea Sucevei, ce-i
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
de asemenea caracteristice vremii: năzuința spre un stat unitar centralizat, puternic și independent: «Cine-și face zid de pace turnuri de frăție duce viața fără greață ’ntr-așa bogăție. Că-i mai bună depreună viața cea frățească decât arma ce destramă oastea vitejească». Tot astfel se procedează și atunci când este vorba de alte scrieri religioase, În special de predicile lui Antim Ivireanul. De asemenea atunci când se analizează scrierile cronicarilor sau ale lui Dimitrie Cantemir. (Ă). Tezele de istoria literaturii vechi sunt mai
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de a ști», despre care vorbea Gorki. De asemenea, În proza și poezia noastră Întâlnim foarte mulți bătrâni sau eroi ce se comportă ca niște bătrâni. Cu ocazia campaniei electorale, poeții noștri au făcut să se perinde prin fața noastră o oaste Întreagă de bătrâni, fie pentru a ne spune cum au fost alegerile altădată, fie pentru a vota. În aceasta nu ar fi nimic rău. Nu vârsta Înaintată o reproșăm personajelor, ci o anumită comportare bătrânească, o anumită lâncezeală, lipsă de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
zadar vom căuta în Moldova lui Ștefan cel Mare orașe care să ofere, măcar, iluzia siguranței din interiorul fortificațiilor ridicate pe cheltuiala locuitorilor, în zadar vom căuta comunități cu adevărat autonome, privilegiate, capabile să bată monedă proprie, să ridice propria oaste, să încheie alianțe, să ofere sau să primească, independent de politica centrală, ajutor de la vecini - așa cum făceau brașovenii, de pildă. Aceste repere ale urbanismului occidental nu numai că nu au făcut parte din realitățile moldovenești ale secolelor XIV-XV, dar sunt
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
a fost magistral formulată, încă din secolul trecut, de P. P. Panaitescu: „comunitatea orășenească este o comunitate autonomă, privilegiată și închisă, având nu numai drepturile de azi ale municipalităților, ci și drepturi politice (...) precum vama și fiscul propriu, justiție proprie, oaste și monedă proprie”. Schimbările care au avut loc în perioada modernă au fost generate exclusiv de „naționalizarea” drepturilor politice și de procesele de industrializare și sistematizare. Nu putem să nu constatăm faptul că, în general, urbanizarea Europei medievale s-a
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
jumătate a secolului al XVIII-lea, din dorința de a intensifica exploatarea masivului de sare, domnia a acordat șavgăilor ce lucrau la ocnă numeroase privilegii - „locuri de casă, de hrană, de imaș, scutiri de toate birurile, scutirea de recrutare la oaste și, după apariția târgului, monopolul vânzării vinului, cărnii și pâinii în târg”. Toate acestea au generat o viguroasă creștere demografică - în anul 1774, după criteriul numărului total de locuitori, orașul Târgu Ocna era, după Iași, al doilea ca mărime din
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
jurat și care vor urmări ca eu să le respect. Pentru mine nu fac excepție decît pămînturile care-mi aparțin [...]. Mai fac excepție și cazurile în care voi construi sau voi asedia un castel; cazurile cînd voi fi chemat la oastea regelui sau a episcopilor noștri; sau cînd voi face cavalcade [...]". Traducere după C. Pfister, Études sur le règne de Robert le Pieux (996-1031), Paris,1885, p. 170-171. (Biblioteca de la École des Hautes Études, Științe Filologice și Istorice, fasc. 64). Este
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
bătrînul Figuera le-a descris în cronica lui. în sfîrșit, cel ce se pasionează de acest subiect va vedea negreșit pe bolta înstelată balene urmărite de ambarcațiuni, așa cum noroadele din Orient, nutrite îndelung cu gînduri războinice, vedeau în nori niște oști încleștate în lupte. Tot astfel, am căutat eu Leviatanul pe cerul de la miazănoapte, în jurul Polului, printre miile de stele rotitoare și strălucitoare, ce mi l-au vădit prima oară. Iar sub scînteietoarele ceruri antarctice m-am urcat la bordul corabiei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
apă, spre a și-l feri de lăncile oamenilor de pe Pequod! în razele piezișe ale acelei după-amiezi, umbrele proiectate de cele trei ambarcațiuni pe fața apei trebuie să fi fost destul de lungi și de late ca să acopere o jumătate din oastea lui Xerxes. Cine-ar putea spune cît de îngrozitoare i se vor fi părut balenei rănite aceste enorme fantome care pluteau deasupra capului ei?! Ă Atenție, băieți! Se mișcă! exclamă Starbuck, în clipa cînd cele trei saule zvîcniră brusc în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
toamnă. Aidoma unei armate în marș ce se apropie de un defileu neprietenos din munți, iuțindu-și pasul, pentru a lăsa cît mai grabnic în urmă primejdioasa trecătoare și a se desfășura iarăși pe cîmpie, într-o relativă siguranță - uriașa oaste a balenelor înainta repede prin strîmtoare, strîngîndu-și treptat poalele semicercului și înotînd în centrul lui solid, dar în aceeași formație. Cu toate pînzele sus, Pequod le urmărea; harponiștii își cumpăneau armele, scoțînd chiote puternice din ambarcațiunile lor, încă atîrnate în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în centrul lui solid, dar în aceeași formație. Cu toate pînzele sus, Pequod le urmărea; harponiștii își cumpăneau armele, scoțînd chiote puternice din ambarcațiunile lor, încă atîrnate în grue. Ei erau siguri că, dacă vîntul va continua să bată, uriașa oaste fugărită prin strîmtoarea Sund își va pierde nu puțini dintre ostașii ei, înainte de a se desfășura din nou pe mările Orientului. Și cine-ar fi putut spune dacă, în acea caravană imensă, nu înota însăși Moby Dick, aidoma elefantului alb
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în rînduri mai strînse, pe orbite din ce în ce mai apropiate. Da, lunga acalmie luase sfîrșit. în curînd se auzi un vuiet surd, care înainta spre noi și, deodată, aidoma tumultuoaselor sloiuri ce se rostogolesc pe marele fluviu Hudson la venirea primăverii, întreaga oaste a cașaloților se năpusti spre centrul ei, parcă pentru a se strînge într-un singur munte. Starbuck și Queequeg își schimbară numaidecît locurile, Starbuck așezîndu-se la pupa. Ă La rame, la rame! șopti el ațîțat, apucînd cîrma. Trageți vîrtos la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Fantoma“ îl acuza pe acesta că ar fi omorît-o. Parsons voia să-l șantajeze astfel pe fostul locatar al casei. Legendă biblică, potrivit căreia Iudita, o văduvă frumoasa și bogată din orașul iudeu Betulia, și-a salvat orașul asediat de oștile lui Nabucodonosor, conduse de Holofern, amăgindu-l pe acesta, pentru a-i tăia apoi capul. „Saula de maimuță“ se întîlnește pe orice balenieră, dar numai pe Pequod se întîmpla ca maimuța și cel ce-o ținea să fie legați laolaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
zic (1888), cuprinde trei sute treizeci și trei de piese, între care se disting, printr-o realizare artistică superioară, cântecele de dragoste și dor, de jale, de cătănie și război. Ultimele sunt interesante și sub aspect social, ele vorbind adesea despre prinderea la oaste a tinerilor sau despre tratamentul inuman aplicat în armată. Colecția de folclor, cea dintâi la noi în care poeziile populare sunt tipărite în forma lor autentică, a fost primită elogios încă de la apariție. I. Bianu, G. I. Ionnescu-Gion, A. D. Xenopol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286065_a_287394]
-
fusese Legiunea expus? din cauza asasin? rîi lui Iorga, Sima l? a condamnat pe Boeru, �ntreb�nd totodat?: �Ce c? uta �n fond Boeru �n Legiune? � (Sima, Cazul Iorga? Madgearu, p.�75). La urma urmei, Legiunea a fost �ntotdeauna considerat? ca fiind o Oaste Puritan?! Era oare vorba de furie sau de invidie (din pricina succesului economic de dup? r? zboi al domnului Boeru?) Este sigur c? Boeru a prosperat (�n vreme ce șo? ia lui era �n �nchisoare!) , dar �ceea ce vine de haram, de haram se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
îl poate integra în programul său politic, de formare și de menținere a statului (medieval creștin). Pentru că imaginarul colectiv îi reflectă principiile de guvernare (consolidate după modelul basileic), el ajută casa domnitoare și statul medieval să adreseze eficient "chemările la oaste" sau mesajele politice, cu consecințe în diplomația regională și europeană, dar și în relațiile inter-etnice și sociale, culturale sau religioase. Fenomenul capătă o relevanță aparte, atestând valoarea sistemului de putere, precum și capacitatea comunității de a-l susține, dar și de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
unui teritoriu real. Totuși, întâiul descălecător, Traian, prezent mai târziu la Miron Costin (precum și în Letopisețul anonim al Moldovei), nu figurează la Grigore Ureche, în prima mare scriere istoriografică a "țării". Latinitatea răzbate doar prin manifestările lingvistice, consecință a trecerii oștilor "Râmului" peste pământul sciților, unde au iernat în numeroase rânduri. Mărturie pentru aceasta stau urmele materiale, "movili mari și mici și șanțuri pre Nistru, pre Prut, prin codri..." (Ureche 10). La primii cărturari, tema originii romane încă nu îl fixează
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
structurile unui ritual civilizator (înfruntarea dintre două forțe, victoria celei mai puternice, apoi contopirea lor), ci și topos-ul construcției unei lumi noi, având ca necesară piatră de temelie jertfa de sine a căpeteniei locale: Decebal. ... [Traian, n.n.] a ridicat oaste nenumărată ... și el însuși era oștean în oastea lui. A luat cu sine chiar și mai mulți, pentru colonizare cu soțiile gospodarilor ... ; a pornit pe față la luptă cu puteri neîntrecute împotriva dacilor. Iar Decebal, rege războinic, a trecut călărimea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
victoria celei mai puternice, apoi contopirea lor), ci și topos-ul construcției unei lumi noi, având ca necesară piatră de temelie jertfa de sine a căpeteniei locale: Decebal. ... [Traian, n.n.] a ridicat oaste nenumărată ... și el însuși era oștean în oastea lui. A luat cu sine chiar și mai mulți, pentru colonizare cu soțiile gospodarilor ... ; a pornit pe față la luptă cu puteri neîntrecute împotriva dacilor. Iar Decebal, rege războinic, a trecut călărimea lui peste Dunăre în Missia și a dat
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
diavolului. A transforma un chip voievodal într-un mit, a concentra o întreagă arie imaginară în jurul eroicului și a invoca permanent figura strămoșului cruciat denotă o grijă atentă la apelul mobilizator venit dinspre domn, ca principal agent al "ridicării la oaste" sub semnul istoriei mereu solicitante. Europa occidentală, după stăvilirea în secolul VIII a invaziei arabe în Peninsula Iberică, prin Carol de Martel și Charlemagne, a cunoscut pericolul islamic doar în timpul cruciadelor întreprinse, din ce în ce mai slab organizate în timp și mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sporadic, să descrie un model feminin (fie și matern): Și fiind mumă-sa în cetate, nu l-au lăsat să intre, și i-au dzis că pasirea în cuibul său nu piere. Ce să se ducă în sus, să strângă oaste, că izbânda va fi a lui. Și așe, pe cuvântul mâne-sa, s-au dus în sus și au strânsu oaste. (Neculce 11) Iată o istorisire cu un remarcabil ecou în imaginarul popular și în cel cult de mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]