6,787 matches
-
vina lui Sebastian. Și nici nu puteam face nimic pentru Bill. Îmi pare rău, am spus pe o voce mai rezonabilă, sunt încă puțin încordată. Mi-a aruncat o privire scurtă, a închis în cele din urmă ușa și a ocolit mașina până la locul lui, legănându-se pe picioarele sale lungi. Nu ai pentru ce să îți ceri scuze, zise calm, nimeni nu s-a distrat. Săracul. Sper să-și revină. A băgat cheia în contact, dar nu a pornit mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și Sebastian mi-a arătat pe unde se poate sări gardul mic spre Grădinile Kensington. Mi-am scos pantofii și am mers desculță prin iarbă, simțindu-mă mai mult ca niciodată ca un personaj dintr-un film. În tăcere, am ocolit Albert Memorial și am pornit prin parc. Luna palidă răspândea puțină lumină, la fel și luminile de pe stradă, risipite de-a lungul aleilor principale, albe și ireal de frumoase. În față, Serpentina licărea, o panglică argintie cu poduri delicate arcuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Taxiul mergea în josul străzii Exhibition, cu muzee zărindu-se de-o parte și de alta. Pentru Dumnezeu, am șoptit supărată. Știi deja care este treaba acolo sus! Nu te poți abține pentru zece minute? Nu. Degetele lui lungi alunecau precis, ocolind singurul obstacol, și m-au penetrat. Mi-am arcuit spatele și m-am agățat de el. — Vrei să mă opresc? mi-a șoptit în ureche. Am închis ochii, de oboseală, dar și din cu totul alt motiv. —Nenorocitule, am mormăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Probabil că el era obișnuit cu priveliștea, dar dacă aș fi avut eu un birou ca acesta aș fi petrecut prima săptămână aici nefăcând nimic altceva decât să stau lângă fereastră, privindu-i pe trecătorii. —Sam, draga mea! a spus, ocolind biroul pentru a mă săruta pe obraz. Cu ce te pot ajuta? Era într-o dispoziție mult mai bună decât de obicei; m-aș fi așteptat exact la contrariu în timpul orelor de muncă și mă întrebam de ce se străduiește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ea peste mine - știu doar că mă doare rău nasul, strivit de dușumea; și mai știu că plâng amarnic, plâng de ciudă: de ce m-a acoperit mama cu ea, ca pe un copil? Când mă ridic, Încă miorlăind, trebuie să ocolesc cioburile unei vaze de sticlă, spartă. Prin ușa salonului, deschisă, văd - văd că nu văd; de-atâta praf pe lume. - Trebui’ să plecați, doamnă, să vă duceț’, spune Moș Iacob, ținând cuvincios lipită de piept pălăria (s-a Îmbrăcat Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ești cu mine - când Îi dau eu una cu cuțitul...Și uite că Schilodul, auzind de cuțit și de mine, care dau cu el În el, scuipă din gură paiul pe care-l tot sugea, Începe să fluiere numai așa, ocolește stiva, dispare. Mama Însă tot nu vrea să se urnească; că ea vrea Înapoi, la oameni, În râpă. E rândul meu să mă supăr, s-o apuc strâns de mână și s-a trag după mine - aș duce-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vrea mâncată. Că ea e orfană și vrea acasă, la mamițica ei. Și la surioara ei cea dragă! - Și la abricoasele tale!, zic. Ea face pe neștiutoarea: - Ce-i cu abricoasele? N-am chef de discuții cu copiii mici. O ocolesc și o iau Încolo, unde-o fi. Merg ce merg și dau Într-un luminiș. Nu-i mare, dar numai bun pentru noi: iarba-i cât calul, dac-aș fi călare; florile cât vrabia spicului - dac-am fi de Anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
gazdele? Dar mama? Mama, unde-i? Străbat ograda prin troscotul gros și gras, răcorit de umbra lungită a asfințitului; trec pe lângă o căruță fără cai, cu hulubele puse pe umeri, aducând a tunurile gemene de sub sălcii de la noi, de la Mana; ocolesc un stog de fân dolofan și bineparfumirositor. Și mă opresc. Drept În fața mea: poarta larg deschisă, iar În uliță: drapelul. Nici În copilărie, cu atât mai puțin În adolescență (ca să nu mai vorbesc de maturitate) nu m-am Împăcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
chiar În clipa În care femeia s-a Întors cu spatele. Nora simte, știe, mă știe. Se răsucește Încet, Încet, ar putea ține ochii Închiși, când ajunge În dreptul meu se oprește din rotit. M-a prins... Dar nu vine numaidecât. Ocolește pe la ceaune, apoi Înconjură pe departe, În cele din urmă trece pe lângă mine și-mi șoptește: - Ia-te după mine. Pun strachina În troscot și aștept. Nora dă roată curții numai pe sub garduri, pe la umbră - așa iese În uliță. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
liliac, cu băieții. Tufele din țintirim. Am văzut că mama Își scosese baticul și sufla așa, În față, ca atunci când vrei să alungi țânțarii; ori musculițele. Dar nu erau țânțari, la soare - era altceva: mirosul. Am șters-o acasă, am ocolit biserica pe lângă mormântul lui Petrică, frate-meu: când s-a-ntors mama, eu eram, cuminte, -n calidor. I-au adunat și pe ceilalți. I-au Îngropat dincolo de gardul țintirimului, Într-o parte din imaș - dar Îngrădită și partea lor. Din prima zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aruncam lui Sapșa șleapca, nu pățeam nimica? ; că, dacă nu se-ntâmpla-ntâmplarea cu Nogaiul și cu Naganul, Întâmplarea istorică m-ar fi nebăgat În seamă? ; că, dacă nu strigam, ca un bou: «Trăiască Gutenberg!», istoria m-ar fi cruțat?, ocolit? - Nu? - Nu! Numai eu credeam că sunt un nimic, un ins, acolo, pierdut În masele de inși... Istoria ceea altceva credea, iar prin Sapșa mă și condamnase - doar spusese, limpede: «Nu contează că n-ai spus că aș fi jidan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
antisemit - fiindcă toți Românii sunt antisemiți și burjui reacționari» - punct! Logică? Probe? Să fim serioși, cine s-o tragă pe ea, curva-curvelor, la răspundere? ; cine s-o cheme la judecată? Ca și marii criminali din vremea noastră, ea știe să ocolească tribunalele... Nu poți pune mâna pe ea, s-o bagi la Nürnberg... Hătu-i mama ei de... De... Vasăzică mă ridică de-acasă, mă duc la ei, la Orhei, mă condamnă... Ei, pentru ce mă condamnă: pentru antisemitism? ; pentru deținere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
răspunsul lui: - Hă! Răspuns pe măsură: Moș Iacob Îl Împroșca, Îl Împușca, Îl detuna; scurt, pătrunzător - dar... rotund la capăt, bont (n-avea el nevoie de ascuțiș, ca să străbată aerul dintre ograda lui și calidorul nostru desigur: după ce mai Întâi ocolise de trei ori pământul). Îl păstrez aici, la inimă... Chiar dacă nu era văzut În acel moment - bătrânul putea fi În casă, după casă, În sarai, În beci, În grădină, nu conta: mă auzea chemân-du-l, Îl auzeam răspunzându-mi. Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-n patru... Au și trecut trei minute de cînd s-a dus În bucătărie. Am simțit dintr-odată că mă indispun și mi-am mai aprins o țigară. În timp ce-o aprindeam, m-am ridicat de la locul meu, am ocolit masa și am rămas În picioare lîngă fereastră... Ochiurile de geam, luate În parte, erau mici, dar cadrul din aluminiu nu obstrucționa cîtuși de puțin priveliștea. Dincolo de drumul acoperit cu lespezi din beton, lat de vreo zece metri, se Înălța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
zărit iar pe urmăritor. Era, după cum mă și așteptam de altfel, tînărul Tashiro. Imediat dispăru Într-un punct mort al oglinzii, dar reapăru, curînd după aceea, lîngă geam. I-am deschis portiera și i-am făcut semn cu degetul să ocolească mașina și să se așeze lîngă mine. Geamul păru să se frîngă de la curentul provocat de tren, iar hîrtiile din poală Îmi zburară. Se trînti În scaun, gata parcă să se prăbușească, și mă izbi Îndată un miros Înțepător, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dau seama de diferența de motive care i-a determinat pe cei doi să solicite investigația... punctul slab al fratelui nu trebuia neapărat să-i dăuneze ei. Bineînțeles că ambii erau o pradă bună și ce rost avea să o ocolesc? Nu voiam să mă creadă prea fraier. Chiar dacă ajung să-i acuz eu pe ei, asta tot n-o să-mi aducă cine știe ce cîștig În bani... Șeful era neschimbat. Bombănea ceva și semăna cu un balon umplut cu apă. — Așa deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Te rog, pleacă repede de-aici. — Dar am băut. — Ce mai contează? Dacă ăștia se pun acum pe un scandal de toată frumusețea, o să-ți pară rău. Chiar În clipa aceea, vreo șapte-opt bărbați, care o tăiaseră de-a curmezișul ocolind focul, ca și cînd voiau să o ia printre microbuze, Își schimbară brusc direcția și Înconjurară focul. N-am Înțeles cine a lovit primul, dar deodată se iscă o adevărată harababură printre siluetele acelea Întunecate. Două fete au țîșnit spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-mi prinse aripi. Îmi trecu supărarea. Parcă eram sub un duș cald și simțeam nevoia să mă eliberez de șoc, să mă relaxez, să rîd ca un idiot. Cred că am și rîs puțin. Cu privirile ațintite asupra fetei, am ocolit casa și am Înhățat receptorul. Am telefonat la Întreprinderea Dainen și am cerut legătura cu funcționarul Tashiro. — Domnul Tashiro? Vreau să-ți mulțumesc pentru ziua de ieri... CÎnd i-am spus cine sînt, a avut un moment de ezitare Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și-a amintit că i-am spus că-i vine bine negrul ? Și-a Înclinat capul Într-o parte. Mi l-am mișcat și eu de la stînga la dreapta, făcîndu-i semn cu mîna liberă că telefonul este pentru mine. A ocolit masa și s-a așezat În fața mea. În punctul cel mai apropiat, distanța dintre noi nu depășea cincisprezece-șaisprezece centimetri. Părul lung lăsa impresia unor valuri ciudate și subțiri, și groase. Curba umerilor, perfectă, mi-ar fi Încăput În căușul mîinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
baia publică din capăt... mijlocul labirintului. Strada Îndrăgită de bătrînii ce-și fumau, liniștiți, țigările În fața băii publice, așteptînd să le vină rîndul... strada pe care, după ora trei, femeile pășeau grăbite cu prosoape și săpun În mînă... Și drumul ocolit de la marginea stîncii pe unde mergeau și veneau camionetele Încărcate cu combustibil... unde, Îmi amintesc că odată zăcea la margine de șanț o grămadă mare de minere și rame de placarde. Mutîndu-mi greutatea de pe un picior pe altul, Încercam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
etic. Confruntat în propria mea familie cu situații dramatice, de care literatura nu duce lipsă, am decis să urmez calea nuanțelor, ironice adesea și nu de puține ori, în contrapunct, chiar crude, de nu cinice, cu speranța intactă că voi ocoli confruntările fără apel și fără întoarcere. În începutul cărții îl citați pe Robert Musil, autorul Omului fără însușiri. V-a influențat în vreun fel acest scriitor în scrierea Asediului Vienei? Citatul din Musil e un fel de „certificat de autentificare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
schimb de cuvinte, aproape obligatorii în astfel de situații, Iuliana plecă la bucătărie, dezlipindu-și cu greu privirea de pe chipul mamei sale. Eugen își freca palmele, semn de stânjeneală ori de nehotărâre, cum destul de rar i se întâmpla. Doamna Luiza îi ocolea privirea și își oprea cu greu Tainicele cărări ale iubirii câte un oftat după fiecare replică exprimată ori ascultată. La fel de stingheri, amândoi și-au ocolit privirile preț de câteva secunde. - Domnule doctor, inima nu-mi dă pace și..., vă rog
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
semn de stânjeneală ori de nehotărâre, cum destul de rar i se întâmpla. Doamna Luiza îi ocolea privirea și își oprea cu greu Tainicele cărări ale iubirii câte un oftat după fiecare replică exprimată ori ascultată. La fel de stingheri, amândoi și-au ocolit privirile preț de câteva secunde. - Domnule doctor, inima nu-mi dă pace și..., vă rog să-mi spuneți cum este? Unde este băiatul meu? rupse ea tăcerea, fixând covorul pe care nu se vedea nicio scamă. Nu înțeleg ce doriți
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
El a cercetat foarte atent problema gazelor de șist și a avut... - Mami! o întrerupse Iuliana, privind-o speriată și chiar cu teamă. Te rog mult! Nu este cazul să..., să aducem vorba despre asta, insistă ea cu grijă să ocolească privirea întrebătoare a doctorului Tomescu. - Poate că este mai bine să ocoliți unele amănunte, doamna Dobrescu, interveni el, foarte atent la schimbul de Tainicele cărări ale iubirii priviri dintre mamă și fiică. Vă rog, doamnă! Vă rog să vorbiți numai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Mami! o întrerupse Iuliana, privind-o speriată și chiar cu teamă. Te rog mult! Nu este cazul să..., să aducem vorba despre asta, insistă ea cu grijă să ocolească privirea întrebătoare a doctorului Tomescu. - Poate că este mai bine să ocoliți unele amănunte, doamna Dobrescu, interveni el, foarte atent la schimbul de Tainicele cărări ale iubirii priviri dintre mamă și fiică. Vă rog, doamnă! Vă rog să vorbiți numai despre accident! - Păi..., cum să spun, domnule doctor? Ce să spun despre
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]