5,469 matches
-
intrați în această odaie, avem prunci de țâță și se sperie de arme". Oricât de războinici și feroce ar fi un husar maghiar în timp de revoluție, în fața unei mame, ce-și apără copiii, se simte înduioșat. Husarii trecură în odaia părintelui, își făcură formalitățile, iar în acest timp tânărul scăpă. Acel tânăr era Ion Popescu, care după 40 de ani săruta mâna preotesei care i-a salvat viața, iar preoteasa era... bunica mea și Anica, pe care avea de gând
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
nu mai sunt obstacole ostile, elemente neospitaliere în acest loc în care rândunelele își fac cuiburile în crăpăturile crenelurilor. În interior domnesc curățenia, protecția, căldura, abundența, bogăția, hrana, ordinea și regularitatea, sănătatea și pofta de mâncare, munca și pietatea. În odăi tapiseriile apărau de frig; scrinurile gemeau de rufărie, buțile cu vin se îngrămădeau în pivnițe, iar sipetele de stejar trosneau de greutatea sacilor cu arginți"378*. Nașterea lui Iulian prilejuiește o sărbătoare care ține trei zile și care sporește această
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
drum sunt mii de oameni. Sute într-o casă, dar ce case! Toate sunt distruse, fără acoperiș, uși și ferestre, casele evreilor omorâți, căci pe fiecare zid erau scrise cu cărbune numele celor uciși. Am încăput vreo 30 într-o odaie, împreună cu farmacistul Garai. A fost cea mai groaznică noapte de până acum”. Dar acesta e doar începutul, începutul jurnalului și începutul deportării, deși chiar și din fragmentul citat mai sus se poate face un film artistic sau scrie un roman
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și în ea poți fi atât de fericit” și, vai, „viața nu e așa cum ne-o dorim”. Iată un pasaj despre „intimitatea” în timp de război, „dragoste”/poftă combinată cu „puterea”, ambele pe măsura vremurilor în care are loc acțiunea: „Odaia noastră era nelocuită, dar aveam totuși o mulțime de stăpâni. Noi eram chiriașii tuturor. Lângă noi era o rusoaică blondă, destul de frumoasă, bărbatul ei era în război. Dar ea se consola cu un soldat german. Față de el cu toții aveam un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
tăceam, numai să nu-l supărăm pe d-nul ofițer german (așa cum îi plăcea să-i zicem). Dar cu două zile înainte de plecare a sosit bărbatul rusoaicei și d-nul Max s-a consolat cu sora ei, care locuia în odaia cealaltă”. Un fragment extraordinar, care, dacă l-am descifra din punct de vedere simbolic sau filmic..., dar nu cred că face să fim atât de inteligenți. în jurnal intervin de două ori pauze de cinci luni! Dar însemnările din aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
acesta, și îmi vine perfect pe idee. Emil Brumaru spunea că a stat la o gazdă gospodăroasă care i-a influențat poezia: să observați, vă rog, în primele cărți pe care le-am evocat mai devreme, că spațiile lirice sunt odaia, dulapul, magazia, bucătăria de vară, o ploaie densă ca la Bacovia, care ecranează realul. Există niște spații, teoretic măcar, foarte bine ordonate un dulap, o magazie, o odaie. În ultima poezie pe care ați citit-o există această poetică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cărți pe care le-am evocat mai devreme, că spațiile lirice sunt odaia, dulapul, magazia, bucătăria de vară, o ploaie densă ca la Bacovia, care ecranează realul. Există niște spații, teoretic măcar, foarte bine ordonate un dulap, o magazie, o odaie. În ultima poezie pe care ați citit-o există această poetică a departe-ului, foarte specifică primelor cărți ale lui Emil Brumaru. A.V. Apropos de cuvântul "minuscul", pe care l-a pronunțat domnul Brumaru mai înainte, există și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
E.B. Da, dar singurătatea, cum să spun, ți-o creezi, o urăști, dar ții foarte mult la ea. Cine îți intră în singurătate... Pe mine, la ora actuală, mă enervează, e foarte greu să pătrundă cineva în camera mea, în odăile pline de cărți, sub pat sunt cărți, peste tot e plin de cărți, n-are omul unde să stea. Și, motivând chestia asta, spun, "domnule, ne întâlnim la cafenea." Dar singurătatea este..., nu știu... Îmi aduc aminte cum am citit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
și a poeziei sale, atunci când percep al său killer instinct de creator, energia lui, tăria lui, vibrațiile sale. Poetul autentic este un prădător față de sine însuși. Când scriu poezie port cu mine și lumea întreagă (încochiliată), și cea mai ascunsă odaie a sângelui meu. Poetul cu killer instinct trebuie să fi avut măcar cognitiv experiența morții ori a nebuniei. Apoi mai cred că poetul trebuie să fie o bestie. O dihanie. Tăria lui să fie o namilă. Cu jumătățile de măsură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Editura Humanitas, București, 1993, p. 11. 195 "Nu uita, scrie Franklin, că timpul înseamnă bani: acela care ar putea să câștige zece șilingi într-o zi, și care vreme de jumătate de zi se plimbă sau lenevește la el în odaie, când ar fi putut să nu cheltuiască decât șase pence pentru plăcerea sa, trebuie să pună la socoteală că a cheltuit, sau mai curând a aruncat pe apa sâmbetei cinci șilingi în plus. Nu uita că forța generatoare și fertilitatea
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Constantin Țoiu Ducându-mă la Brașov pe ziua de 5 august 2004, m-am întâlnit cu bunul meu coleg de bancă de la Liceul Dr. Ioan Meșota, Gelu Gologan, în casa lui părintească de pe str. 15 noiembrie. într-una din odăile ei, transformată în sanctuar al bibliotecii părintești și al amintirilor de școală, am răsfoit împreună albumul cu fotografiile tuturor colegilor de clasă, clasa opta, ultima, înainte de bacalaureat. Autorul serialului - un fotomontaj -, fusese însuși Gelu, care ne pozase unul câte unul
12 septembrie 1942 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12538_a_13863]
-
de asemenea, ca și F. care nu spune nimic, dar a cărei rochie de doliu, ostentativă, m-a scos din sărite. Acasă T. și M. cu sora ei.(...) Privesc lucrurile din jur, pereții cu tapet decolorat, și-mi spun că odăile astea o așteaptă pe A. Lenea mea trebuie salvată și nu știu cum voi face asta" (p. 94). E stupefiantă mina de mare cuceritor a unui bărbat încurcat între iubitele lui tocmai la moartea mamei. Ca scenă de ficțiune ar merge, ca
Jurnalul ca impostură by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12584_a_13909]
-
întunecă. - Dar ce să fac cu ea? - strigă grădinarul cel tînăr. - Oare ce-ai mai putea face acum cu ea? - rîse împărăteasa și o porni în grabă spre palat. Se duse direct la poetul curții. Maestrul Vang ședea îngîndurat în odaia lui, lucra de zile întregi la poemul a cărui temă era miracolul. - însă niciodată să nu uiți un lucru, maestre Vang! - tăbărî asupra lui împărăteasa. Bătrînul ridică mirat din sprîncene. Oare care ar putea fi acel aspect pe care l-
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
umbriți de un ficus uriaș, mi-l reamintesc pe profesor, ventripotent, foarte în largul său, povestitor de cel mai mare farmec, evocându-ne amurgurile unei șederi în Olanda, pe străzi de orășel, privind prin geamurile neperdeluite ce se întâmpla în odăile șirului de case ca în tot atâtea pânze de epocă. Venise mai pe urmă vorba de un regretabil incident intervenit între dânsul și Dan Botta, traducător, în termeni evident personali, din Shakespeare. Ca membru în comisia de recepție ( tradusese, la
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
păcatele lumii/ și te-ntorci cu poruncile-acasă", sau, după o imagine construită în filigran ("uneori timpul vine în vizită doar/ se așează și tăifăsuiește/ atinge meniscul cănii de ceai/ rupe o frunză îngălbenită din seră/ și privește prin ea întreaga odaie/ ca și cum din întîmplare/ ceasurile merg mai departe"), deziluzia: "aș vrea să-ți spun ceva prietene/ despre medicamentele de întreținere/ pare ciudat ca tocmai eu să vorbesc despre asta/ mai ales atunci cînd aceste pastile/ se iau între mese" ș.a.m.
Culise și ironii by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16610_a_17935]
-
care a evoluat eroul său, descriindu-i locuințele: "Casa din str. Roman 103 era cu toată fațada la trotuar, exiguă, lipită de casele vecine, poate cu o curte în spate, tipică locuință-prăvălie. Casa din str. Bacău-Piatra, avea în schimb douăsprezece odăi, salon spațios, salonaș. Din vînzarea moșiei de zestre, Dimitrie Vasiliu cumpără o casă în str. Regina Maria nr. 10, cu 6-7 odăi, cerdacuri mari, două marchize, pivniță adîncă, boltită". Sau: "La Iași locuiește mai întîi în cartierul Palatului Administrativ, pe
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
casele vecine, poate cu o curte în spate, tipică locuință-prăvălie. Casa din str. Bacău-Piatra, avea în schimb douăsprezece odăi, salon spațios, salonaș. Din vînzarea moșiei de zestre, Dimitrie Vasiliu cumpără o casă în str. Regina Maria nr. 10, cu 6-7 odăi, cerdacuri mari, două marchize, pivniță adîncă, boltită". Sau: "La Iași locuiește mai întîi în cartierul Palatului Administrativ, pe o hudiță înclinată, în trepte, într-un interior cu pereți afumați, pat de lemn și masă ovală, cu un singur picior, acoperită
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
observației susținută de eleganța stilului și, bineînțeles, de un deosebit simț al descrierii fac din Li-i-i-ina!, de pildă, un text apropiat cumva de tendințele nouveau-roman: “Fără nici un rost deschise ochii mari și-și trecu, fără să miște capul, privirea prin odaie. Regăsi, fără nici o surpriză, toate obiectele cunoscute, cu un plus de precizie, dezolantă față de imaginea mai suplă, mai vie, care le așteptase în ea. Până și umbrele se solidificaseră parcă. Pendula arunca pe tapetul înflorat o pată tot atât de fermă, de
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
reveniți la suprafață, Ștefan Aug. Doinaș și Ion Caraion, cultivau perspective ample, cosmice, ori cel puțin cu largi ecouri comunitare, insinuînd un soi de echivalență între amplitudinea „deschiderii” tematice și semnificația (valoarea) poeziei. Or, M. Ivănescu dă de înțeles că odaia recluziunii poate fi și ea un receptacol al lumii, că trăirile părelnic anodine, disparate, evanescente se pot încărca de tensiuni universale. S-a petrecut o minirevoluție în poetica postbelică, avînd puține preludii (Bacovia), însă ale cărei urmări, după toate probabilitățile
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
printr-însa filtrată capătă un aspect funebral, dar cu aceeași sugestie a perpetuării vieții sublimate, a „veșniciei” dincolo de pragul mundan al vremii „căzute pe brînci în nămeți”: „îngropați în zăpadă - de afară nu se mai aude acum/ nici un sunet - în odăi lumina e albă și moartă./ și vremea, căzută pe brînci în nămeți, nu mai are putere/ să treacă, prin perdeaua mereu rostogolită pe loc, pînă/ la ferestrele noastre. - deci, în afară de timp./ însă înăuntrul unei veșnicii cum ne închipuim moartea” (dar
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
brînci în nămeți, nu mai are putere/ să treacă, prin perdeaua mereu rostogolită pe loc, pînă/ la ferestrele noastre. - deci, în afară de timp./ însă înăuntrul unei veșnicii cum ne închipuim moartea” (dar dacă nici moartea nu mai există?). Lumina moartă-n odăi se transformă în zăpadă și acoperindu-ne cu „albul ei mortuar”, cu „nemișcarea ei moale”, cu „livida ei febră”, ne închide într-o piramidă sui generis... Un alt conservant: textele. Autor erudit, M. Ivănescu își proiectează trăirile pe un ecran
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
de societate.// Cîine, iubitule, prima cunoștință a omului!/ Purici nu prinde, nu necesită baie,/ are lasere în măruntaie, diode,/ orice piesă se schimbă - atenție la/ contrafacere - marca e imprimata pe limbă/ sub eticheta nouă deci/ nu-l udă ploaia, încălzește odaia,/ vară funcționează că ventilator,/ iarnă ouă dacă stăpînii vor.// Aspiră praful, scoate dopul din sticlă,/ istovește musca, strănuta ioni negativi,/ găsește cheia pierdută și se vinde în rate,/ a ghici viitorul poate iar printr-un/ sistem etajat și subtil se
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
voluptate sadic-caritabilă a mixturii de materii, autorul extrage din asemenea eteroclite învecinări efectul unei libertăți secunde - surogat de copilărie, "nel mezzo del cămin de nostră vită": "Ce poți găsi la jumatatea vieții - fier chinuit/ mercur ucis se zbătuseră cîndva în odaia unde/ nu susura aurul și nu medita argintul/ doar mari topoare de tablă/ salutau țeapăn domnia, uralele stinse/ în dreptul chipiilor fără creier./ Dacă tot urcasem puteam să cutreier./ cu mult regret pe-al ruginii apret". (ibidem). Ori într-o manieră
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
iunie 1992. 158. Stoinu Ștefania, fiica lui Stoinu Gheorghe și Elena, născută la 8 iulie 1959 în localitatea Jilava, județul Ilfov, România, cu domiciliul actual în Austria, 8200 Gleisdorf, Neugasse 43, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Jilava, str. Odăi nr. 53, județul Ilfov. 159. Striffler Magdalena-Marta, fiica lui Chereches Ioan și Marta-Magdalena, născută la 10 ianuarie 1958 în localitatea Arad, județul Arad, România, cu domiciliul actual în Germania, 84032 Landshut, Weilerstr. 40, cu ultimul domiciliu din România în localitatea
HOTĂRÂRE nr. 2.245 din 9 decembrie 2004 privind aprobarea renunţării la cet��ţenia română unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/164219_a_165548]
-
născut la 7 august 1996. 179. Vasile Carmen, fiica lui Vasile Alexandru și ��tefania, născută la 6 martie 1982 în București, România, cu domiciliul actual în Austria, 8200 Gleisdorf, Neugasse 43, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Jilava, str. Odăi nr. 53, județul Ilfov. 180. Vasilescu Ion, fiul lui Vasilescu Paul și Morărescu Georgeta, născut la 3 ianuarie 1950 în București, România, cu domiciliul actual în Germania, 61350 Bad Homburg v.d. Hohe, Konigsteinerstr. 2, cu ultimul domiciliu din România în
HOTĂRÂRE nr. 2.245 din 9 decembrie 2004 privind aprobarea renunţării la cet��ţenia română unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/164219_a_165548]