64,416 matches
-
iar asta să o fi ajutat mai mult decît indicațiile regizorale. Prezența lui Marian Moraru în Grumio, servitorul lui Petruchio este un cîștig pentru spectacol prin rigoare, farmec, prin trucurile folosite inteligent și eficient în economia montării. Din păcate, restul personajelor pălesc (și în primul rînd Bianca, interpretată de Anca Sigartău) și nu știu dacă neapărat în favoarea protagoniștilor. Jocul celor mai mulți actori este mediocru, forțat, șablonard. Distribuția ne pare în aceste condiții mai degrabă o alegere a Smart-ului și mai puțin a
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
neapărat în favoarea protagoniștilor. Jocul celor mai mulți actori este mediocru, forțat, șablonard. Distribuția ne pare în aceste condiții mai degrabă o alegere a Smart-ului și mai puțin a regizorului, care valorifică puțin trupa Teatrului Bulandra. Un aer sărăcăcios și neinspirat este imprimat personajelor și prin costumele (în special cele ale Biancăi) din materiale nescenice și într-o cromatică care nu rimează cu nimic în contextul dat. Înclin să cred că regizorul Mihai Măniuțiu traversează o perioadă artistică și estetică de redefinire a personalității
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
nu fie amare și nici să nu pară prea fade." (28) Kawabata nu folosește nici artificii de construcție speciale. Cele nouă capitole au fiecare titluri oarecum poetice, pot fi citite autonom ca poeme în proză. Perspectiva se schimbă alternativ dinspre personajul masculin (Oki sau Tichiro) înspre cel feminin (Otoko sau Keiko), totul la persoana a treia pe un fundal de analiză psihologică nesofisticată. Trăirile personajelor n-au nimic senzațional, iar autorul nu se ferește pe alocuri de sentimentalism, dar nu unul
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
titluri oarecum poetice, pot fi citite autonom ca poeme în proză. Perspectiva se schimbă alternativ dinspre personajul masculin (Oki sau Tichiro) înspre cel feminin (Otoko sau Keiko), totul la persoana a treia pe un fundal de analiză psihologică nesofisticată. Trăirile personajelor n-au nimic senzațional, iar autorul nu se ferește pe alocuri de sentimentalism, dar nu unul dulceag, ci unul autentic, așa cum apare el în viața de zi cu zi, neascuns, iar excentricitățile, atunci cînd apar, sînt rezultatul firesc al mediului
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
În 1671, regele și suita vin în vizită la țară, la palatul Prințului de Condé. Trei zile și trei nopți de serbări fastuoase, de ospețe pantagruelice, de intrigi de curte, de povești de alcov, de aventuri de capă și spadă... Personajul principal, Vatel - Depardieu, cu truculența lui inconfundabilă - e maestrul de ceremonii și maestrul bucătar al întregii povești; un om pasionat de ceea ce face, un artist cu suflet de samurai: cînd inventatorul cremei Chantilly realizează că îl pîndește dezonoarea, pentru că peștele
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
de asta; am văzut, la Cannes, un film mișcător despre un cerșetor londonez; se poate face, la fel de bine, un film despre o cerșetoare româncă la Paris. Ceea ce supără este faptul că filmul lui Haneke e conceput ca "o panoplie de personaje simbolice"... Iar în această panoplie de personaje simbolice, România furnizează cerșetorii Europei! Din această Românie nu mai pot veni, să zicem, un intelectual sofisticat, un pictor extraordinar, un poet genial, un milionar adevărat - pentru că ar fi priviți ca niște girafe
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
film mișcător despre un cerșetor londonez; se poate face, la fel de bine, un film despre o cerșetoare româncă la Paris. Ceea ce supără este faptul că filmul lui Haneke e conceput ca "o panoplie de personaje simbolice"... Iar în această panoplie de personaje simbolice, România furnizează cerșetorii Europei! Din această Românie nu mai pot veni, să zicem, un intelectual sofisticat, un pictor extraordinar, un poet genial, un milionar adevărat - pentru că ar fi priviți ca niște girafe, și pentru că această Românie trebuie să corespundă
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
trebuie să corespundă, neapărat, unui "dicționar al ideilor primite". Ceea ce supără e ștergerea nuanțelor, identificarea României cu o imagine restrictivă, unilaterală, exclusivă și neadevărată! (e de prisos să mai spun că și într-un film franțuzesc de anul trecut exista personajul cerșetoarei care vorbea românește; doar că pe aceea o chema Petruța, și se vedea că e "rromă"). În diversitatea ei, selecția franceză a inclus și filme de public (Vatel, Harry...), și filme care suferă de un handicap tipic filmelor europene
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
din jocuri) au ieșit între timp din uz, păstrîndu-se în memoria culturală grație unor atestări literare; un exemplu e grecismul a exoflisi "a defosa; a renunța la cărțile considerate inutile" - folosit și cu sensul figurat "a se debarasa de..." de personajele lui Caragiale, în D-ale carnavalului (Mița: "Bate-mi în ușe cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel..."; Iordache: "îl exoflisesc acuma, să vezi..."). Sursa directă a unei bune părți din "terminologia de specialitate" modernă a fost apoi franceza (a defosa
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
Acceptați această clasificare? M.M.: Deloc. În Olanda așa ceva nu s-a întîmplat. Și dacă în Germania a existat această tendință, ea este de modă veche. Nu accept această etichetă fiindcă de fapt este vorba de literatură pur și simplu... Iar personajele cărților mele sunt de facto înrudite cu Anna Karenina și Madame Bovary, deci figuri feminine create de autori bărbați. Deci, dacă luăm drept criteriu cantitatea, literatura universală este mai degrabă produsul creativității masculine. Dar eu cred că fiecare scriitor - fie
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
plece la oraș, unde îi așteaptă o altfel de viață, cu obiceiuri și "conforturi" pe care nu le înțeleg și nici nu le doresc. Însă drama lor nu este pur și simplu una a strămutării, căci Rasputin nu construiește un personaj colectiv al țăranilor care-și pierd matca firească, ci mai degrabă o dramă ontică, a rostului nostru pe pămînt, a semnificației morții, a împlinirii destinului sau dimpotrivă, a arbitrarului existențial. Tulburați de alegerea pe care trebuie să o facă - a
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
existenței și al făpturii omenești. Rezultatul este aproape o rugăciune laică, sublim scrisă, pe măsură tradusă de Mircea Aurel Buiciuc. Despărțirea de Matiora e construită din materia grea a descriptivului, epicul e într-o permanentă surdină, dialogul parcă murmurat, căci personajele trăiesc plutind în starea de teamă și deopotrivă duioșie pe care le-o provoacă această treptată și inexorabilă apropiere de clipa finală a despărțirii. Matiora este de fapt personajul central, iar la agonia ei sînt spectatori disperați și neputincioși toți
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
descriptivului, epicul e într-o permanentă surdină, dialogul parcă murmurat, căci personajele trăiesc plutind în starea de teamă și deopotrivă duioșie pe care le-o provoacă această treptată și inexorabilă apropiere de clipa finală a despărțirii. Matiora este de fapt personajul central, iar la agonia ei sînt spectatori disperați și neputincioși toți locuitorii satului. Fiecare trăiește tensionata așteptare a finalului în felul său, unii au credința că o pot lua de la capăt altundeva și prin urmare evadează din acest spațiu îndoliat
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
trăiește tensionata așteptare a finalului în felul său, unii au credința că o pot lua de la capăt altundeva și prin urmare evadează din acest spațiu îndoliat devenit sufocant, alții acceptă aproape senini să moară împreună cu el. Cele mai interesante sînt personajele care ezită să aleagă pentru că își dau seama că nu pot alege decît odată ce au înțeles rostul celor întîmplate, un rost mai adînc și mai important decît cel al imediatului. Daria e, fără îndoială, eroina care întruchipează o identitate dubitativă
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
cu godardianul Cu sufletul la gură, Trainspotting - capodopera șocantă din ultimul deceniu al sfârșitului de secol și mileniu - fascinanta tocmai prin ritmul alternativ al unghiurilor în care operatorul Brian Tufano redă culmile și abisurile, frenezia și apatia, exaltarea și disperarea personajelor vizate de această explorare a universului drogomanilor. Sub incidența privirii operatorului Darius Khondji (și el cu o carte de vizită impresionantă), doar personajul lui Robert Carlyle mai amintește de o anumită tușă personală, funcția sa fiind chiar... "testamentară". Boyle ar
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
al unghiurilor în care operatorul Brian Tufano redă culmile și abisurile, frenezia și apatia, exaltarea și disperarea personajelor vizate de această explorare a universului drogomanilor. Sub incidența privirii operatorului Darius Khondji (și el cu o carte de vizită impresionantă), doar personajul lui Robert Carlyle mai amintește de o anumită tușă personală, funcția sa fiind chiar... "testamentară". Boyle ar fi trebuit să inducă aceeași tensiune și episodului dur care-i opune pe epigonii hippies cultivatorilor de cannabis de pe insula thailandeză unde ajunge
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
spulberă încă înainte de a se fi construit. Până și trimiterile la Apocalypse Now existente în roman sunt denaturate rezultând câteva secvențe în care eroul lui DiCaprio aflat în efort de compoziție se visează un fel de Rambo acționând ca un personaj din jocurile video, ce continuă să-l obsedeze și la care va reveni în final. După însă o suită de oribile atrocități, comise în numele restabilirii secretului insulei preafericiților! Crime de-a dreptul gratuite la care-l obligă dependența de grup
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
cursivitate care pare simplă, dar este totuși subtil controlată și complicată prin jocul evident, dar nu mai puțin rafinat, al structurării pasajelor-paragrafe. O iarnă la Stockholm relatează drama omului contemporan, măcinat de singurătatea pe care o găsește între semenii săi. Personajul principal, care narează întreaga poveste, este o femeie dezamăgită în dragoste, înșelată, într-un fel sau altul, de toți bărbații pe care îi întîlnește, copleșită de sentimentul respingerii, măcinată de suferința pe care i-o provoacă înțelegerea faptului că nu
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
iese pe dos în viața eroinei: iubiții o mint sau o părăsesc, tatăl nu o înțelege, mama o asuprește cu propriile ei frustrări nerezolvate, fiica o ignoră. O tragedie pe toată linia, foarte aproape de melodramă, dar totuși necontaminată de ea. Personajul Agnetei Pleijel e o făptură demnă și obosită de dezamăgiri, dezorientată de insuccese. Demnitatea este cea care o împiedică să se lamenteze, oboseala și dezamăgirea sunt cele care o opresc să se sinucidă. Pe undeva acestei femei îi lipsește energia
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
tinerețe naiv fericită. Într-un fel ciudat și inițial greu de înțeles, ea devine geloasă pe cea care a fost odată, și pe care soțul infidel a iubit-o cîndva cu adevărat, dar și îndurerată pentru fetița prea puțin iubită. Personajul din O iarnă la Stockholm trăiește simultan, datorită acestor proiecții facilitate de vise în diverse vîrste, trecutul și prezentul. Pentru ea timpul nu curge inexorabil înainte, ci se contorsionează în reflecție, introspecție și auto-descoperire. Dar o descoperire care nu aduce
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
tinereți, femeia se rătăcește de sine, de cea care locuiește prezentul. Fără să vrea, eroina caută această alienare de sine aflată dincolo de utopia unei regăsiri absolute: pictorul de care se simte cel mai apropiată este Rembrandt, și cînd un alt personaj îi cere să justifice opțiunea, răspunsul ei se transformă într-o mini-filozofie impresionantă a timpului ca topos al vremelniciei, dar și al veșniciei: "...pictorul adună timp. El știe că timpul e trecător. Mai știe că distruge obiecte, dezagregă materie, ucide
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
și al aburilor ieșind din plămînii oamenilor, este o metaforă superbă pentru un sine captiv în propria sa multiplicitate. Impresia mea, la lectura acestui roman, este că viziunea asupra ființei pe care am expus-o mai sus stă la temelia personajelor și a întîmplărilor prin care trec. Interesant este că viziunea cu pricina e cumva ascunsă, aflată în subsidiarul textului, deductibilă din fragmentele de filozofie personală care presară narațiunea. Aici găsesc subtilitatea Agnetei Pleijel, o scriitoare care se bucură, aflăm din
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
aceea a abatelui Faria, care cu o coadă de lingură a reușit să sape, în decursul a zece ani, un tunel prin zidul de piatră al temniței lui. Totul este ca la sfârșit Gheorghe Grigurcu să nu constate, ca și personajul lui Alexandre Dumas, că a calculat greșit direcția de înaintare... De ce nu este ovaționat un erou al revizuirii Indiferent cât de mult ne incomodează prin atitudinea lui de trouble-fête, se cuvine să recunoaștem că Gheorghe Grigurcu s-a angajat într-
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
este al avidității. Servitorul Stepan (Orban Atilla) se întreabă, redundant și desigur fără rost, dacă i-a murit patriotismul, iubirea pentru Rusia, ca și cum ar vrea să-și verifice autenticitatea propriei existențe. Contractul matrimonial justifică un negoț ca oricare altul, unde personajele sunt manipulate, joacă și sunt jucați pe rînd de dragul bunei orînduiri lumești. Acestea fac din Căsătoria o piesă foarte modernă, o farsă crudă prin stereotipiile comportamentului, apropiind personajele de mecanisme delabrate în confruntarea lor cu automatismele celorlalți. O bună ocazie
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
autenticitatea propriei existențe. Contractul matrimonial justifică un negoț ca oricare altul, unde personajele sunt manipulate, joacă și sunt jucați pe rînd de dragul bunei orînduiri lumești. Acestea fac din Căsătoria o piesă foarte modernă, o farsă crudă prin stereotipiile comportamentului, apropiind personajele de mecanisme delabrate în confruntarea lor cu automatismele celorlalți. O bună ocazie pentru regizorul Mona Chirilă, lector la Departamentul de Teatru al Facultății de Litere - avînd un bogat palmares artistic în teatrul de marionete, dar premiată și pentru producții experimentale
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]