14,398 matches
-
noastre orgolioase de atotputernicie asupra forțelor proprii: Sic transit gloria mundi.) Tu poți să Întârzii, dar timpul nu va Întârzia. (Când lucrurile nu sunt făcute la timpul lor, apare inevitabil regretul constatării faptului că totul a devenit prea târziu: „Timpul pierdut nu se mai Întoarce”; „Cine nu Învață la tinerețe va plânge la bătrânețe”; Cine n-aleargă la tinerețe nu odihnește la bătrânețe”. Așadar: „Nu lăsa pe mâine ce poți face azi”.) „Fiecare zi este o existență În miniatură.” (J.L. Averbury
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
omologată, iar haosul să fie tehnic abolit, noua putere reală încă mai îngăduie un teren destul de vag pe care falsa putere de modă veche să poată proclama bunătatea interiorizării ca evaziune nobilă, dispreț al bunurilor posedate și consolare pentru cele pierdute. Elevii intră perfect în jocul impus lor de către autorități. Cei mai mulți dintre ei probabil că au dezvoltat subiectele așa cum își imaginau că doreau autoritățile; cu alte cuvinte, și-au dat silința să expună eforturile pe care trebuie să le depună, ca
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
lui Dumnezeu; dar astăzi acest acord este încă și mai grav. De ce? Pentru că poporul italian de atunci era „solidar” - în sensul pe care îl dau acestui cuvânt structuraliștii - cu Biserica. Iar aceasta, pentru a se bucura din nou de dragostea pierdută a poporului, își putea permite luxul „cinic” de a trece peste rușinea Fascismului. Dar astăzi poporul nu mai este solidar cu Biserica: lumea rurală, după circa paisprezece mii de ani de existență, s-a sfârșit aproape dintr-odată. Acordul, încă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
1996). Dincolo de orice argument, pro sau contra, sectele reprezintă o „problemă de actualitate” (Vernette, 1996). Dintr-o perspectivă practică s-a emis ideea de a găsi criterii de identificare a unei secte periculoase și a modalităților de recuperare a celor pierduți (Vernette, 1996, pp. 115 și urm., pp. 142-151). În contextul dezbaterilor aprinse nu s-a omis să se caute alte soluții, câteva s-au și găsit. În viziunea unora soluția, care s-ar impune ar fi crearea unei mari religii
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Ca și În cazul dovezilor criminalistice, procedura trebuie să fie destul de coerentă, astfel Încât probele prezentate În fața „tribunalului” - adică raportul de studiu - să fie aceleași cu dovezile adunate de la locul „crimei”, În timpul colectării datelor. Și invers, nici o dovadă inițială nu trebuie pierdută, din neatenție sau greșeală, deoarece toate probele trebuie să primească atenția cuvenită pentru considerarea „faptelor” unui caz. Dacă sunt Îndeplinite aceste obiective, va fi rezolvată și problema metodologică a validității de construct, mărind astfel calitatea studiului ca ansamblu. Imaginați-vă
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
Cei ce se pregătesc să întreprindă sporirea fațadei templului literar cu o altă culoare, cei ce-și imaginează că înfășurând ciocolată poeziei naționale într-o poleiala de culoarea lanurilor sau a cerului ne vor mântui literatura vor avea decepția timpului pierdut...” Semnează versuri Dimitrie Stelaru, Geo Dumitrescu, Elenă Diaconu, Mihnea Gheorghiu, Ben Corlaciu ș.a., iar proza, Dinu Pillat, Emil Ivănescu, N. Smeureanu; lui Marin Preda i se reține o bucată după răspunsul la „Poștă redacției”. Critică literară dau Marin Sârbulescu și
ALBATROS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285219_a_286548]
-
până la Mircea Dinescu, Adrian Popescu ș.a. Alcătuiește o Antologie a poeților tineri (1982) și este, la rândul său, prezent în mai multe antologii de poeți români contemporani, tradus în limbile italiană, franceză, turcă, greacă. SCRIERI: Câmpia eternă, București, 1968; Cel pierdut, București, 1969; Edenul de piatră, București, 1970; Drumul sufletului, București, 1970; Joc în patru, București, 1970; Gloria lacrimei, București, 1971; Cumplita apoteoză, București, 1973; Stâlpi, București, 1974; Poeme, București, 1975; Cântarea României, București, 1977; Poemele câmpiei, București, 1978; Un poet
ALBOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285227_a_286556]
-
unei familii franceze și al unui anturaj francez. Continuam să văd români, rude, cîțiva intelectuali din emigrație, participam la reuniunile redacției periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicațiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu mă interesau. Legătura afectivă cu țara pierdută era păstrată de mine vie mai ales datorită studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra. Cum a evoluat cariera dumneavoastră În Franța? Mi-am dat demisia din uzinele Renault după ce am găsit un alt post de traducător la o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
schimba o vorbă și la care să pot face o vizită -, pentru aceia exilul a Însemnat o rană a sufletului, care s-a vindecat, desigur, mai greu sau mai ușor, după caz, dar care a Întreținut multă vreme imaginea țării pierdute. Fie pîinea cît de rea.... Celebrul vers „fie pîinea cît de rea, tot mai bine În țara ta” este inexact și Înșelător. Cei care s-au străduit să scape de pîinea rea din România comunistă o făcuseră din disperare și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
tăcute la Potsdam și Nürnberg cu privire la deportări. Pentru aliații din Vest problema nu era ușor de abordat. La acel moment, orice tip de negociere părea un efort lipsit de sens, mai ales că obiectul negocierii era o Europă de Est pierdută deja și care nu prezenta foarte multă importanță, cel puțin pentru Vest. Ca o crudă ironie, În momentul În care se luau deciziile la Nürnberg, URSS trimitea deja etnici germani să muncească ca sclavi În URSS. Deși nu se știe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
colecția proprie, „Semn”, scoate de sub tipar, în condiții grafice de excepție și în tiraje aproape confidențiale, peste o duzină de plachete de versuri. Grafician și pictor, fin caligraf, L. este convins de capacitatea artei de a restitui în contemporaneitate sincretismul pierdut al începuturilor omenirii. La nivelul poeticității ca atare, indecizia formelor și a culorilor sporește impresia de irealitate. Sugestiile alchimice („în fiecare clipă/ se împlinește o nuntă/ între tăria consoanelor/ și unduirea născândă din vocale/ focul și apa”) interferează cu cele
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
și posibilele lor modele bio-tehno- științifice ale postmodernității, de la cele mentale/ logice la cele mediatice”. SCRIERI: Ficțiuni (volum colectiv), București, 1992 ; Întâmplări din orășelul nostru, pref. Ovid S. Crohmălniceanu, București, 1993; Alexandru, pref. Mircea Martin, București, 1998; În căutarea comunismului pierdut (în colaborare), Pitești, 2000; Noțiuni pentru studiul textualității virtuale, București, 2002; Videologia, Iași, 2003. Antologii: Literatura memorialistică. Radu Petrescu, Ion D. Sârbu, N. Steinhardt, îngr. și pref. edit., București, 1996. Repere bibliografice: Andrei Grigor, Colectivismul literar, L, 1992, 43; Alina
MANOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
expresive, criteriul de selecție privind faptul că nu au fost editate anterior. Astfel, în numărul 1/1970 Al. Oprea dă la iveală trei poeme inedite de Ionel Teodoreanu (o poezie de reverie, confesiuni și angoase, configurând un drum către paradisul pierdut al copilăriei). În numărul 2/1970 Perpessicius scoate la lumină trei poeme de Mihail Sadoveanu, parte dintr-o Cântare a Cântărilor scrisă spre sfârșitul vieții. În numărul 3/1971 sunt inserate patru poeme ale lui Dan Botta, din prima perioadă
MANUSCRIPTUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
în maghiară din proza și dramaturgia română clasică și contemporană. De remarcat este versiunea din 1949 a comediei O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, preluată în mai toate edițiile maghiare din operele dramaturgului. Traduceri: I.L. Caragiale, Elveszett levél [O scrisoare pierdută], București, 1949, Ket sorsjegy [Două loturi], București, 1949; Eusebiu Cămilar, Fergeteg [Negura], I-II, București, 1949-1950; Ioan Slavici, A hajnal tündere [Zână Zorilor], București, 1953; Vladimir Colin, Mesék [Basme], București, 1956, A üvegszarvas [Basmele Omului], București, 1960; Eugen Barbu, A
MÉHES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288079_a_289408]
-
la care mă refer. „Marele salt Înainte” din China, colectivizarea din Rusia și sedentarizarea forțată din Tanzania, Mozambic și Etiopia se numără printre cele mai mari tragedii umane ale secolului al XX-lea atât din punctul de vedere al vieților pierdute, cât și al vieților iremediabil distruse. Mai puțin dramatică, dar la un nivel mult mai comun, istoria dezvoltării lumii a treia este presărată cu ruinele marilor proiecte agricole și a orașelor noi (precum Brasília sau Chandigarh), care și-au dezamăgit
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
1980,1; Ion Maxim, Petru Ilieșu, „Forum studențesc”, 1980, 1; Daniel Vighi, „Autoportret cu foxterrier”, „Forum studențesc”, 1981, 6; Marcel Corniș-Pop, „Camera de mercur”, O, 1982, 25; Ion Arieșanu, „Camera de mercur”, O, 1982, 34; Ion Bogdan Lefter, Melancolia adolescenței pierdute, RL, 1982, 38; Ioan Holban, Epica poemului, CRC, 1985, 44; Berca, Dicț. scriit. bănățeni, 72-74; Eugen Bunaru, Bagheta magică a poeziei, O, 1999, 3; Dieter Schlesak, „Rumänien. Post scriptum”, „Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik”, 2000, 1. F.C.P.
ILIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
45; Cornel Ungureanu, Iluminare și hierofanie, O, 1990, 46; Cicerone Poghirc, „Les Clefs du crépuscule”, „Lupta”, 1991, 157; Cornel Mihai Ionescu, Hermeneutică și nostalgie, VR, 1991, 2; Alex. Ștefănescu, Transplant, RL, 1991, 8; Ioan Holban, Cum se poate înlocui Țara pierdută?, CRC, 1991, 26; Florin Manolescu, Arhetipul exilului, LCF, 1991, 33; Ovidiu Pecican, O alternativă tradiționalistă, CNT, 1991, 36; Ion Vlad, Simbolurile cunoașterii și ale existenței, TR, 1992, 3; Cornel Ungureanu, Vintilă Horia în imperiul libertății, O, 1992, 9; Ovidiu Pecican
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
editat postum, e mai puțin un pariu intelectual și mai mult un jurnal care devine român. Carte testamentara, românul încearcă să ofere imaginile esențiale ale Scriitorului - ale insului arhetipal care creeaza. Nimic despre viața particulară a lui Andrei Lillin, soțul pierdut devenit personaj, nimic despre viața privată a Iuliei, care ar putea să o reprezinte pe Alexandra, Autoarea, dar nimic dincolo de acest optativ, și el ținut sub supravegherea unei inteligente intratabile. Locțiitorii, mediatorii ar merita încrederea. I. îi investește cu toata
INDRIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287550_a_288879]
-
zii, norul vremii e în de-/clin!...” Rod al dezamăgirilor postrevoluționare ale unui spirit idealist și exaltat care, după ce a înfruntat represiunea brutală a autorităților comuniste în zilele lui decembrie ’89 la Timișoara, s-a regăsit „singur între români”, România pierdută (1995) reia tradiția eseistică interbelică a grupului de scriitori și filosofi de la revista „Criterion” printr-o constatare a cărei amărăciune lasă în urmă până și cele mai dureroase afirmații ale lui Emil Cioran: România nu se mai poate „schimba la
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
și filosofi de la revista „Criterion” printr-o constatare a cărei amărăciune lasă în urmă până și cele mai dureroase afirmații ale lui Emil Cioran: România nu se mai poate „schimba la față”, nu se mai poate salva, pentru că este deja pierdută, naufragiată în neantul propriei neputințe de a accede la „marea istorie”. Asemenea unui clinician care, trecând în revistă simptomele unei boli necruțătoare, întârzie asupra consecințelor morbide ale acesteia cu o minuțiozitate care ar eșua în cinism dacă nu ar fi
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
se cheamă una pe alta și se succed într-un ritm aproape sufocant, reușind să creeze o senzație de vertij, de rău existențial dincolo de care nu mai poate urma decât Apocalipsa purificatoare. Revărsare de umoare neagră și furie autodistructivă, România pierdută întredeschide totuși, după parcurgerea tuturor bolgiilor infernului destinului românesc, poarta purgatoriului: „Și totuși, nu pot să cred că am epuizat răbdarea Creatorului care ne-a gândit români pe acest pământ.” Clasa nevrednică (1997) vădește înclinația autorului către eseul politic cu
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
înclinația autorului către eseul politic cu valențe filosofice, prefațat de altfel de nenumărate articole polemice semnate de I. în presa postdecembristă. În 1997, reîntors pentru scurt timp la literatură, autorul nu mai regăsește energia pasională și suflul creator din România pierdută: romanul Diamantul de gheață (1997) este un poem de dragoste palid, un fel de jurnal intim excesiv metaforizant, în care sinceritatea nu produce autenticitate, ci frizează mai degrabă indiscreția și lipsa de măsură. SCRIERI: Unde, ce, când..., Timișoara, 1990; Iisus
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
de dragoste palid, un fel de jurnal intim excesiv metaforizant, în care sinceritatea nu produce autenticitate, ci frizează mai degrabă indiscreția și lipsa de măsură. SCRIERI: Unde, ce, când..., Timișoara, 1990; Iisus s-a născut la Timișoara, Timișoara, 1994; România pierdută, București, 1995; Clasa nevrednică, București, 1997; Diamantul de gheață, București, 1997; Singur între români, București, 1997; Fata și Moartea. Egeea, București, 2001; Polul de putere, București, 2002. L.H.
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
amintește de Posada, de Dumbrava Roșie și de alte înfruntări conforme motivului „bătălie cu capcane”. Între timp Polițion, înspăimântat de insistențele erotice ale prințesei Gostelie, „s-au dus pre supt cumpăt” de la craiul indian Arix să îl caute pe veșnic pierdutul său prieten „gheneralu” Argu, ajuns vestit pentru izbânda împotriva turcilor. Încercând să revină la „timpul pierdut”, unde rămăseseră Argu și Militina, Polițion se îndrăgostește pe drum de o altă frumoasă, anume Asârie, „fată a unui popă” dintr-o „cetățuie a
ISTORIA LUI POLIŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287629_a_288958]
-
Saggi italo-romeno-ispanici, Romă, 1943; Thème de Jésus dans la poésie roumaine jusqu’à la fin du XIX-e siècle, Coimbra, 1950; Îl diplomatico e studioso americano E. Schuyler e i Romeni, Freiburg, 1954. Traduceri: I.L.Caragiale, Una lettera smarrita [O scrisoare pierdută], pref. Giulio Bertoni, Perugia-Veneția, 1929 (în colaborare cu A. Silveștri Giorgi). Repere bibliografice: Mariano Baffi, Un grande studioso scomparso: Claudio Isopescu, „Buletinul Bibliotecii Române” (Freiburg), 1955-1956, 1-10; Ion Popinceanu, Claudiu Isopescu, „Buletinul Bibliotecii Române” (Freiburg), 1955-1956, 11-16; Dicț. scriit. rom
ISOPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287625_a_288954]