6,847 matches
-
vomite. Însă în loc de vomă, din gură au început să -i țâșnească bucăți de discuri. La început câteva, apoi zeci, tot mai multe zeci de bucăți, până s-a format un morman întreg de plăci sparte, cu sânge și bucăți de plămâni pe ele. Din alt compartiment apare Fernic, care imediat sare în spatele său și începe să -i dea niște palme sănătoase, pentru că începuse să se înece : — Trezește-te și trage aer, Cristi ! Trezește-te, tâmpitule, hai ! țipă Ionel cu toată puterea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dragul meu Cristian. Tu vei avea muzica. Dar nici muzica nu mai suna ca altădată. Spectacolele sale nu se ridică nici la jumătate din efervescența și magia zilelor de glorie. Depresia lui continuă, dar și trupul tot mai slăbit, și plămânii din ce în ce mai obosiți își pun amprenta pe prestațiile sale. Crizele de tuse sunt tot mai dese și mai accentuate. Pauzele la fel, nu mai poate rezista ore întregi ca altădată, este mereu nevoit să se întrerupă și să-și ascundă boala
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
faci un amărât de control ? De ce ? Sunt bine, Pițule, ți-am spus de o mie și-o mie de ori. Ce nu-nțelegi ? — Și-atunci, dacă ești așa de bine, de ce ți-e frică de un control mai amănunțit la plămâni ? O să iasă rezultate bune și cu asta basta, dar să știi cu siguranță că ești bine. Dacă nu am nimic, de ce să ocup timpul unui doctor degeaba ? Și pentru ce, mă rog ? Pentru temerile tale și ale mamei ? Eu nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Eu nu mă simt bolnav, ci doar slăbit uneori, și asta-i de înțeles. — Tu și dacă ai fi pe moarte ai spune că te simți ca la douăzeci de ani, Cristi ! Gândește- te că dacă totuși ai ceva la plămâni, în timp se poate agrava. Gândește-te, pentru numele lui Dumnezeu, puțin și la tine ! Dar nu și nu. Nu voia să audă de niciun doctor. Toată viața se ferise de ei ca de draci. Numai ideea de a sta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o sentință sigură la moarte. Numai să ajungă în holul unei case de sănătate și să simtă mirosul de boală și de medicamente, și cu siguranță doar asta i-ar fi înmuiat picioarele. Sigur că știa de sensibilitățile sale cu plămânii, dar odată ce ar fi recunoscut această problemă și s-ar fi dus să facă și cele mai simple analize, gândul că un specialist i-ar putea sugera să nu mai cânte îl teroriza. Faptul că își putea pierde singu- rul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ritmul suav al tangoului era tot ceea ce el a avut de fapt în această lume și prin el a dat tot ceea ce a putut. Însă Dumnezeu părea preocupat cu treburi mult mai impor- tante și mai grave ale secolului decât plămânii și gâtul lui Cristian Vasile. Un alt acces infernal de tuse venea până se îneca și începea uneori chiar să scuipe sânge. Între timp, tot mai puțini prieteni, tot mai puține râsete, doar înstrăinare și mâhniri. Alte decepții în dragoste
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se repune pe picioare. Liniștea, aerul curat și rece de munte, dar și tratamentele recomandate de câțiva doctori cu care a stat de vorbă au părut să -i priască, dar a refuzat în continuare cu îndârjire o investigație amănunțită la plămâni, din ce în ce mai sensibili și mai fragili. Ușor, ușor și-a reluat și repetițiile. Nu forța nota, de teamă să nu dea înapoi. Își lucra glasul cu cea mai mare atenție și se îngrijea cum nu o făcuse niciodată ; renunțase de tot
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai toată ziua, se trata cu zeci și zeci de infuzii de plante, lucra lent, ca un începător, pe exerciții și melodii simple, ca și cum ar fi reînvățat muzica de la capăt. Obișnuia să facă plimbări lungi prin pădure, ca să-și curețe plămânii obosiți de viața trepidantă de altădată. Când își dădea seama că se află departe de orice contact uman, începea să cânte de unul singur tangouri care odată ridicau sălile în picioare. Doar animalele, păsările, copacii și cerul erau acum audiența
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu-ți îngheață oasele și vezi doar câțiva morți. Aici, unde sângele curge atât de mult, ca o cascadă, și unde în urmă rămân oase și gloanțe, vocea mea contează. Știi bine că glasul mi-e tot mai slăbit. Și plămânii îmi obosesc după o melodie de parcă aș fi cântat nopți întregi. Măcar atât cât mai pot să aduc lumină cu cântecul meu, să o pot face unde merită cu adevărat, căci nu știu dacă vreo dată corpul meu mă va
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ai de ce să te îngrijorezi, mamă. Nu mă forțez mai mult decât pot, ba din contră, am reînceput să-mi descopăr curajul de a ridica anumite note, pe care le credeam pierdute. Am învățat să cânt cu sufletul, nu cu plămânii, nu din cap sau din burtă, ci din inimă. Aici nu e vreun concurs, nu contează dacă ești cel mai bun sau ultimul muzicant din lume, care abia-și poate ține arcușul în mână. Aici contează doar să fii alături de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-se singur în brațe și jelind sau apucându-se puternic de păr și aproape smulgându-l. Durerea era atât de mare, încât nici nu se mai putea ridica și nici nu putea respira bine, înecându-se printre suspine și sughițuri. Plămânii îl strângeau ca un lanț. Inima îi bătea haotic. Toți mușchii îi tremurau și nu era capabil să scoată pe gură un cuvânt, doar urlete. Urlete fără sens care se pierdeau printre copacii dărâmați, scoși cu totul din rădăcini și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Dar nu era decât realitatea vie. Prietenii de chefuri, de localuri, nu-l mai căutau și nici angajamentele. Nici chiar pentru plăci nu mai era solicitat. Glasul generos începuse să se stingă, urmarea alcoolului, a supărărilor, a nopților albe, a plămânilor răvășiți. Și apoi a venit abisul. S-a dus la fund. Când într-o zi l-am zărit pe stradă, îmbrăcat modest, sărăcăcios, nu-mi venea să cred ochilor. Era mizeria personificată. Calea Victoriei, pe care o avusese cândva la picioare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-ți întoarcă stomacul pe dos și mirosul putred de băutură ieftină să nu se impreg- neze în haine. Tot timpul era mult fum, înecăcios, căruia abia îi putea face față. Transpira din ce în ce mai des și lua pauze pentru a-și clăti plămânii, iar atunci unii începeau să-l huiduie, să-l scuipe sau să-l înjure. Odată și-a luat și-o roșie în ceafă, din partea unui nemulțumit căruia nu-i conveneau recreațiile sale. Atunci Cristi s-a oprit, s-a întors
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu a crezut că va supraviețui. Primul diagnostic, când în sfârșit a acceptat o radioscopie pulmonară, a fost TBC pulmonar bilateral. După puțin timp, la Moreni, va fi supus unui dublu pneumotorax, unde i se vor secționa bridele care împiedică plămânii să colabeze sub presiunea aerului din cavitatea toracică, iar apoi este dus înapoi la Sinaia, unde ani de zile va trăi la pat, îngrijit de familie, cu eforturi materiale uriașe, dar și de câțiva doctori renumiți, care își vor oferi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-o atât de copilăresc când erau tineri. Ei se mută pentru o perioadă la Piatra Neamț, la teatrul de stat, unde Cristi va lucra ca regizor, iar Rada ca sufleor, iar tot aici se vor și căsători. Tot mai bolnav de plămâni, în căutarea unui loc propice din punctul de vedere al climatului, se vor muta la Predeal o scurtă perioadă, apoi se vor stabili către sfârși- tul vieții în Sibiu, unde, în iunie 1974, Cristi se va stinge. Aici se încheie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Aș mai aminti uriașul aranjament artistic de butași, un fel de împletitură a energiilor latente ale viei, pe terasa unde am ieșit să contemplu împrejurimile, și plimbarea extrem de plăcută prin pădurea din apropiere. Un aer proaspăt, de ploaie, îmi străpunge plămânii. Copaci mari, cu scoarța scorojită, doborâți de furtună peste drumeag. Micul lac acoperit cu lintiță. Pădure franceză bătrână, de care mai văzusem până atunci doar în filmele cu cavaleri după romanele lui Walter Scott sau în ecranizările inspirate din Alexandre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vârf impresiilor ce ni s-au acumulat, ca o stalactită, din ziua în care am ajuns la Kaliningrad. Între oroare și kitsch, o gamă largă de emoții, întrerupte circumstanțial de traversarea țărilor baltice, unde am resimțit din nou, respirând liber, plămânii Europei. În rest, un spațiu în care groaza bine administrată a totalitarismului a fost înlocuită de o explozie a arbitrarului, de haosul noii „ordini”, pseudodemocratice. Ghinionul lui Zoran Anchevski, care și-a uitat pașaportul la hotelul din Minsk, nu ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Arany. Fondatorul orășelului Boczkay voevod din veac XVII. ceteră scripcă acela aceia bunic bunică tată bătrân mamă bătrână dubit dubălărie mătușă moșneag pe brînci Ioane al meu! aesta aiasta zice (cântă) icea (aici) chizeș nouă (haine) maiu orătenie rânză rărunchiu plămâni a vărui a murui faur haizaș deșințat măi! 28 Aug. Vazcău. Munteni în straie albe, cu înfățișare de Moldoveni. Populație curat românească. 29 Aug. Bèliu. Între păduri. Români, sumane albe, cu flori negre și roșii chenar. Nu te lăți, broască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dorința sălbatică de-a ne afirma, neavând ale posibilități la îndemână și neștiind cât va dura sistemul comunist, în care ne-am născut, am crescut și ne-am format și care făcea parte din ființa noastră ca aerul respirat în plămâni. Publicasem versuri în revista "Flacăra", dar și experimente de creativitate ale elevilor cu care lucram la școala din Bogdan Vodă (cred că am fost un precursor timpuriu în România a ceea ce se practică azi în universități sub numele de "scriere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să fie... Ș-am stat și eu, am lucrat la... „Mihail Sturdza” vreo șapte-opt ani, cam așa ceva, după aia starea de... sănătății lui nevastă-mea s-o agravat, o fost operată la cap, s-o ridicat tumora la cap, de la plămân și, fiind și eu bolnav, cu inima, având tensiune și asta, mi-am făcut dosar de pensionare, pe caz de boală. Nu mai rețin în ce an, 2003, 2004, nu mai rețin și... cam asta-i: în momentul de față
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
tipul cu pipa. O să-i ducem la secția 3 și o să-i punem la păstrare. La secția 3 Cole și cu mine am avut o celulă numai pentru noi. Eu m-am Întins pe banchetă. Simțeam o durere puternică În plămîni. Răul de la lipsa drogului diferă de la un om la altul. Unii suferă mai ales de stări de vomă și diaree. Genul astmatic, cu toracele strîmt și adînc, e expus unor crize violente de strănut, curgeri abundente din ochi și din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
vorbise și de frigurile tifoide ale Adinei. Acum dânsa cu copiii și Niculescu-Dorobanțu erau la Adjud, Pilații, la Miorcani; d-na Costinescu fusese foarte amărâtă, bărbatul ei suferind, Adina greu bolnavă, fiul ei Emil transportat în Moldova grav rănit în plămâni, Nicu, asemenea, cu piciorul frânt de un glonț. Din fericire, toți au scăpat și d. Costinescu s-a bucurat de victorie. viața la băi. mihăești. govora Acum ne gândeam să ieșim din București, din căldura și [din] atmosfera enervantă în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Milord sau Milordachi, cum îl dezmierdau copiii, copil nebunatic și el, care alerga, sălta, făcea roți în jurul meu, scormolea 152 fiecare tufă, strănuta, iar alerga, iar făcea roți și tot așa la nesfârșire, de credeai că are zece părechi de plămâni și o sută de picioare. Dar momentul cel mai mișcător era când deodată rămânea el trăsnit ca de fulger cu ochii holbați, ațintiți în pământ, cu-n picior în aer, cum îl apuca vremea, cu coada dreaptă, întinsă, a cărei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
imaculata Iungfrau; mâne, poimâne se vor sui poate și pe Mont Blanc. Avea dreptate Tartarin să nu mai creadă în primejdiile urcărilor pe munții Șvițerei. Astăzi nu ai nevoie să fii barbat în toată puterea cuvântului, cu inima sănătoasă și plămânii teferi în piept, să ai picior zdravăn de munte, cap nesupus amețelei, ochi care să nu se orbească de albeața omătului. Astăzi îți trebuie numai un bilet de drum-de-fier, iar inima, plămânii, picioarele și chiar capul sunt de prisos. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în toată puterea cuvântului, cu inima sănătoasă și plămânii teferi în piept, să ai picior zdravăn de munte, cap nesupus amețelei, ochi care să nu se orbească de albeața omătului. Astăzi îți trebuie numai un bilet de drum-de-fier, iar inima, plămânii, picioarele și chiar capul sunt de prisos. Cum ar zice Guillaume Tell, dacă s-ar scula din mormânt și ar vedea țara lui astfel schimonosită, sulemenită ca o mahalagioaică în zi de duminică, prefăcută într-un teatru de feerii, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]