7,806 matches
-
ochi. Îl iubea, pur și simplu îl iubea. Trebuia să mă grăbesc, soarele apusese, Elsa mă aștepta la cină, băusem cel puțin o jumătate de pahar din unul din teribilele aperitive ale lui Gae, speram să-i dispară efectul în timpul plimbării de întoarcere spre casă. Dar, sprijinit cu cotul de tejghea ținând zece mii de lire în mână, mă gândesc că aș renunța bucuros la locul meu în tabăra celor sănătoși pentru a fi privit, cel puțin o dată în viață, așa cum sărmana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ei ar căuta un loc nou în brațele mele. Poate este exact invers de cum cred, poate a avut o dezamăgire în călătoria pe care a făcut-o. — Te-au dat afară? — Nu, de ce, par una care a fost trimisă la plimbare? Iau pâinea și încep s-o tai. Ea se află în spatele meu, somptuoasă ca întodeauna, femeia care umple locul cu prezența ei. Dar pare mai retrasă, neobișnuit de rezervată, aplecată deasupra cratiței, deasupra tocăniței de miel de care are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mă bucur, cu gâtul în flăcări. — Strânge-mă în brațe. O îmbrățișez și caut liniște cu nasul ascuns în părul ei. Ce o să mă fac cu ea? Vântul alungă departe de tot ceea ce credeam că vreau. Sunt un mizerabil la plimbare prin viață. Beau un whisky, vântul se potolește și îmi îngăduie să ajung până la divan, să mă așez. Elsa se ghemuiește la capătul celălalt, își pune o pernă la spate. Discul s-a terminat, dar ea l-a pus din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și află la adăpost, departe de iubirea ei cariată. Erai chiar tu cea pe care o iubeam? Sau mai degrabă o iubire pe care i-am pretins-o sorții, pe care o mai pretind încă?O să merg din nou la plimbare prin lume, și nu are importanță dacă dorul îmi va face inima să tremure ca un dinte într-o gingie zbârcită. Cu toții avem un trecut uitat care dansează în spatele nostru. Acum te privesc și știu ce mă înveți. Mă înveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
spaniol de provincie din podișul Castiliei (după cum reiese din unele indicii), un tânăr de familie bună, Augusto Pérez, absolvent de Drept, rămas singur după decesul mamei sale, care-l crescuse în cultul tatălui prematur stins, descoperă întâmplător, într-una din plimbările sale rutiniere, dragostea prin iluzia unei și apoi, printr-o reacție în lanț, a mai multor îndrăgostiri succesive. Gestul pur cavaleresc și dezinteresat de a-și salva persoana iubită răscumpărându-i fără nicio condiție ipoteca de care îi era grevată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
N-a putut prin urmare niciodată să-și petreacă noaptea în altă parte. Și prima persoană pe care o zărea la trezire era mama. Și la masă, din ce nu mânca el, nu mânca nici dânsa. Ieșeau deseori împreună la plimbare și mergeau așa, tăcuți, sub bolta cerului, ea gândindu-se la răposatul ei, iar el gândind la ce apuca să-i treacă mai întâi pe sub ochi. Și ea îi spunea tot aceleași lucruri, lucruri de toate zilele, foarte vechi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sfătuiești să fac? Dacă te-ar fi cunoscut mama... Dar stai, ai să vezi când o să dormi în poala Eugeniei, sub mâna ei caldă și dulce. Și-acum ce ne rămâne de făcut, Orfeule?“ Prânzul din ziua aceea fu melancolic, plimbarea melancolică, melancolică partida de șah și melancolic somnul de peste noapte. VI „Trebuie să iau o hotărâre - își spunea Augusto, plimbându-se prin fața casei cu numărul 58 de pe bulevardul Alameda -; lucrurile nu mai pot continua așa.“ În clipa aceea se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
niciodată... Ce brute!“ Și ajungând acasă, se încuie la ea în cameră și izbucni în plâns. Și trebui să se culce, doborâtă de febră. Mauricio rămase câteva clipe ca buimăcit; își reveni însă curând, își aprinse o țigaretă, ieși la plimbare și-i făcu un compliment primei tinere distinse care trecu pe lângă el. Și-n seara aceea vorbea cu un prieten despre don Juan Tenorio. — Tipul ăsta nu reușește să mă convingă - spunea Mauricio -; nu-i decât teatru. — Tu spui asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Ah, Domingo - răspunse Augusto cu glas fantomatic -, n-am ce face: simt o groază nebună să mă culc!... Păi nu vă culcați. — Nu, nu, trebuie neapărat; nu mă pot ține pe picioare. Eu cred că domnișorul trebuie să facă o plimbare după cină. Ați mâncat mult prea mult. Augusto încercă să se ridice în picioare. — Vezi, Domingo, vezi? Nu pot sta în picioare. Sigur, după ce v-ați îndopat stomacul atâta ... — Dimpotrivă, cu lest stai mai lesne în picioare. Adevărul e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cum am mâncat eu în seara asta, din disperare, o face pentru că nu există. Eu nu exist... — Aoleo, aoleo, terminați cu prostiile, beți-vă cafeaua și un păhărel, ca să să-mpingeți și să așezați tot, și hai să facem o plimbare. O să vă-nsoțesc eu. Nu, nu pot sta în picioare, vezi? — E drept. Vino să mă sprijin de tine. Vreau ca peste noapte să dormi în camera mea, pe o saltea pe care o s-o punem pentru tine, ca să mă veghezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Pfeffer îmbarcat într-un vagon de vite care mergea spre est, spre Auschwitz. El își amintește niște brațe puternice care l-au ridicat de pe un schif. Pe spatele pozei pe care Pfeffer o ținea în camera lui era scris Prima plimbare cu barca a lui Werner, 1932, de Rusalii. Eu am văzut același brațe, pline de răni și sângerând, lovite cu nepăsare, dar nu fără intenție de patul puștii unui gardian, în timp ce Pfeffer îl ținea întins ca să i se tatueze numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ocazia să îl văd din această perspectivă avantajoasă. Am pus harta la loc în buzunar, m-am ridicat și am traversat canalul. Nu mă rătăcisem, bineînțeles. Trecusem pe lângă o jumătate de duzină de indicatoare care arătau drumul. Cum să descriu plimbarea prin casă? Trecutul meu era pretutindeni și nicăieri. Intra ca pietrișul între șipcile podelei, tocit și lucios de milioanele de pași. Strălucea spre mine din harta pe care urmăream înaintarea aliaților care ajunseseră prea târziu pentru mama și tata, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
bucure trupul, să o pătrundă cu precizie și ardoare și cu un fel de atenție profundă. Uneori, În timpul vreunei certe meschine, Îi spunea: Ai răbdare Yael, o să treacă. Încă puțin și o să-nceapă adevărata noastră viață. Uneori ieșeau Împreună la plimbare, pe străduțele goale din nordul orașului, Într-o seară de vineri, iar el Îi vorbea, cu o pasiune abia stăpânită, despre unirea trupului și a luminii În mistica antică. Asta trezea În ea bucurie și tandrețe, făcând-o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dezbrăca paltonul și va explica o dată pentru totdeauna ce dictează rațiunea și care este direcția istoriei? Sau dimpotrivă, va Încerca să-l convingă pe prim-ministru să se Înfășoare și el În palton și să i se alăture la o plimbare nocturnă și la o discuție de suflet Îndelungată pe străzile Întunecate, pustii, luminate ici și colo de câte un felinar ud, Învăluit În ceață și Întuneric? Ierusalimul e un oraș auster și ascetic pe timp de iarnă. Dar nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bărbieri - dar de ce să se bărbierească, mai degrabă să-și lase să crească o barbă mare și sălbatică -, și se va așeza să citească și să cugete. Iar la Întoarcerea de la clinică, În fiecare seară, va mai consacra o orădouă plimbării, rătăcind prin diferite colțuri ale orașului. Va ajunge să cunoască Ierusalimul. Îi va descoperi treptat comorile ascunse. Va explora fiecare alee, fiecare curte dosnică, fiecare cotlon, va afla ce se ascunde În spatele fiecărui zid de piatră. Nu va mai accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
au văzut venind spre ei cu pași mici și energici pe prim-ministrul Ben Gurion, care locuia În perioada aceea nu departe de ei, la intersecția străzilor Ben Maimon și Usișkin, și care obișnuia să-și Înceapă ziua cu o plimbare rapidă. Baruch Nomberg și-a ridicat pălăria și a spus: Sunteți atât de bun să-mi acordați câteva clipe din timpul dumneavoastră, domnule? Ben Gurion s-a oprit și a exclamat: —Lupatin! Ce cauți la Ierusalim? Cine apără Galileea? Baruch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mult timp și să nu te Împiedice să-l educi pe acest tânăr fermecător să-și iubească țara cu credință și să devină un apărător al patriei și al poporului său. Restul e irelevant. Și cu asta și-a reluat plimbarea, urmat de un bărbat foarte bine făcut, a cărui datorie era probabil să-l apere de pisălogi. Baruch a strigat: —Gingis Han! Și a adăugat: —Uită-te și tu, Efraim, În mâinile cui a hotărât Providența să pună mântuirea Israelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
citi. În plus, avea de-acum la dispoziție colecțiile de timbre și de monede antice, nouă costume de vară și șase de iarnă, În jur de douăzeci și cinci de cravate În diverse stiluri, cam demodate, și o frumusețe de baston pentru plimbare, sculptat și cu măciulie de argint. În clipa aceea Fima nu se Întreba ce va face cu toate astea, ci ce Înțelegea un om ca el din fabricarea și comercializarea cosmeticelor. Însă fiindcă limba ebraică nu tolerează asemenea construcții, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
stelele se Întreceau să-i atragă atenția. Ca și cum cea de-a Treia Stare ar fi fost evidentă și de la sine Înțeleasă. Îmbătat de aerul tare al nopții ierusalimitene, Fima uită tot ce promisese. În loc să se Întoarcă la prietenii săi după plimbare, preferă să renunțe la tradiția doliului și să ia o mică pauză. De ce să nu meargă, la urma urmei, să vadă singur comedia cu Jean Gabin, despre care auzise numai lucruri bune? Așteptă răbdător la coadă la casă cam douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ca să-i vizităm pe părinții mamei, pe mama ei și pe „pârlitul și nemâncatul“ care iubea supele mai presus de orice, pentru că îi aminteau de „ciorbele“ românești și, treptat-treptat, fără să fi băgat nimeni de seamă, s-a dus la plimbare, din familie și din lume. —La fiecare prânz, socru-meu își punea pălăria, își lua bastonul și părăsea casa ca să se întoarcă abia către seară, îmi povestea tante Trude, care își păstrase temperamentul și plăcerea de a povesti și după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
exprimare. Parcă nimerise în spatele unei perdele de voal care îi făcea silueta incertă și o despărțea de mine și de fratele meu. Trăia într-o lume separată, apropiată de cea a tatălui ei. Acesta plecase într-o bună zi „la plimbare“ din viața lui, fără să fi făcut mare vâlvă. Plimbările lui, trăsăturile lui de penel ajunseseră la un sfârșit, iar moartea nu făcuse decât să certifice absența lui, care acum era definitivă. — Țineți măcar cont de faptul că mortul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
făcea silueta incertă și o despărțea de mine și de fratele meu. Trăia într-o lume separată, apropiată de cea a tatălui ei. Acesta plecase într-o bună zi „la plimbare“ din viața lui, fără să fi făcut mare vâlvă. Plimbările lui, trăsăturile lui de penel ajunseseră la un sfârșit, iar moartea nu făcuse decât să certifice absența lui, care acum era definitivă. — Țineți măcar cont de faptul că mortul a fost tatăl meu. Și mama sta în sufragerie, în fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
puritate cum doar la sfârșitul vieții ei aveau să și-o recapete. Nu-i așa că-ți amintești, Rodolph, că tata nu se lăsa văzut de nimeni fără sacou, chiar și dimineața ieșea din camera de baie gata îmbrăcat ca pentru plimbare și obrajii îi miroseau a odicolon, un parfum pe care n-am să-l uit niciodată. Barba îi era proaspăt aranjată și îi dădea aerul acela sever și, în același timp, de domn sută la sută, care știe să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pereți povesteau despre viața de odinioară: despre zăpada înaltă de câțiva metri și despre plimbatul cu sania în spatele crupelor vălurite ale cailor de-a lungul caselor și pe aleile ale căror copaci parcă erau niște crăpături în aerul sticlos; despre plimbările cu trăsura la Șosea până la grădinile de vară, unde soarele se spărgea ca un glob printre copaci și cădea în cioburi luminoase peste întinderile de iarbă și pe drumuri; despre buchetele de primăvară care, înghesuite în găleți la Piața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
plăceau mișcările bruște sau exaltate, până și o bicicletă circula prea repede pentru ea și singura încercare - asta se întâmplase cu ani în urmă - de a sta pe schiuri se sfârșise cu o fractură la picior. Așa că se limita la plimbări, însoțită fie de tante Doro, fie de una din doamnele pe care le cunoscuse la hotel. Drumurile le purtau prin sat și sus, pe coline, până la pădurile de brazi. Mama savura priveliștea care se deschidea înspre vale și către crestele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]