21,807 matches
-
adnotate, și la sfârșit, spre marea lui surprindere, un volum descoperit și de el recent, o antologie cu poemele lui Rupert Brooke. Căuta, Împreună cu Tom D’Invilliers, printre stelele de la Princeton pe cineva care să poată deveni Întemeietorul Marii Tradiții Poetice Americane. Populația studențească Însăși era mult mai interesantă În anul respectiv decât fusese tot Princetonul filistin de acum doi ani. Lucrurile se Învioraseră surprinzător, deși prin sacrificarea unei bune părți din farmecul spontan al anului de Început. În vechiul Princeton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
până crapă - te rog nu lua ad litteram această informație, este în mare parte metaforică. La fel și partea cu prietena, pentru că ce femeie s-ar uita la mine când duhnește Bucureștiul de eroi? Dar nu toate minciunile sunt licențe poetice!!! Vreau să te întreb la ce te gândeși tu seara înainte să adormi. Vreau să te întreb la ce te gândești tu de fapt când spui toate inepțiile alea la televizor. Vreau să te întreb cum ai aruncat tu halterele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și șapte de ani a stat la închisoare pentru ideile sale. Bataille, dimpotrivă, stă pe curul lui la Bibliothèque Nationale. De Sade, a cărui voință de eliberare socială și morală e cunoscută, voia să pună sub semnul întrebării un idol poetic pentru a constrânge gândirea să se revolte împotriva propriilor ei îngrădiri. În schimb, voința de eliberare morală și socială a lui Bataille e foarte îndoielnică. De exemplu, ce mă deosebește pe mine de Sade e faptul că eu nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
departe de orice știință, încă impregnate de mitologie sau chiar de teologia moștenită de la cei mai vechi presocratici. Pentru Epicur, care n-o spune în acești termeni, Platon gândește ca un Anaximandru sau ca un Xenofon, mai apropiați de o poetică decăt de o dialectică a evenimentelor... Propunerea fizică epicuriană oferă o globalitate conceptuală compactă: nu există loc pentru îndoială, interogație, inexplicabil sau neexplicat, din care s-ar putea hrăni religiosul, fantasma sau miturile. Nicio zonă de umbră genealogică a zeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
despre fiecare oră petrecută în această mănăstire păgână - din care creștinii se inspiră, mi se pare, în mai multe privințe? Philodemos din Gadara este și autorul unor epigrame care ne informează asupra naturii acestui epicurism în carne și oase. Exercițiul poetic versificat are constrângerile sale, desigur, iar unii își imaginează numărul de picioare metrice ca fiind mai constrângător decât ideea. Poetica filosofului dovedește însă că fondul și forma trebuie să se echilibreze. Nici vorbă ca unul dintre cele două elemente să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mult din maximele lui Epicur: să disprețuiești bogăția, să-ți moderezi dorințele, să renunți la ficțiunile sociale, să vizezi calmul interior, să-ți reduci nevoile la elementar, să frecventezi o Venus care să nu te înstrăineze de tine însuți. Autobiografia poetică a lui Catul, în sfârșit, este presărată cu locuri comune epicuriene ale momentului. Filosofia iese din cadrul ei, invadează poezia elegiacă și contaminează viața cotidiană. Epicurismul ascetic al Magistrului atenian cunoaște o nouă viață sub trăsăturile unui epicurism hedonist roman. Philodemos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dovedește că ar crede în ea și că i-ar închina un cult asemenea unui credincios în drum spre templu, atras de fumigațiile credincioșilor și de incantațiile preotului. Filosoful recurge la o alegorie cu atât mai legitimă cu cât registrul poetic o pemite fără subînțeles. Faptul că Cezar își explică succesele prin Venus Genitrix și descendența lui în linie dreaptă din Enea - trebuia neapărat s-o facă... - nu transformă textul lucrețian într-un manifest politic sau într-o pledoarie pentru puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
particulelor invizibile plecând de la o manifestare vizibilă, a goli cerul de ocupanții săi nelegitimi numai prin forța demonstrației și a rațiunii, a risipi temerile și angoasele numai prin puterea argumentației, toate acestea presupun calitățile unui filosof de format mare: sublimul poetic al unui René Char, gândirea extrem de bogată și barocă a unui Gilles Deleuze și cunoștințele științifice ale unui Einstein reunite în aceeași lucrare! Să ne imaginăm teoria relativității povestită de pana unui filosof înmuiată în geniul unui poet... Performanța nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu natura, râsetele sub frunzișul copacilor, bucuria și dansul; muzica vocală și instrumentală triumfă, proprietatea se dezvoltă odată cu prosperitatea pe mări, încheierea primelor tratate permite contractele, dreptul, așadar întrajutorarea și alianțele, tot atâtea logici hedoniste în perspectivă. Inventarea scrisului, narațiunile poetice, rafinamentele vieții în anasamblul lor, scrie poetul îIV, 1446), pictura, sculptura, inteligența activată și perfecțiunea atinsă în progresul uman. Oare Rousseau scrie altceva atunci când schițează tabloul stării naturale înainte de a-și formula rechizitoriul împotriva civilizației? Epicurismul încearcă să regăsească această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de vară, cunoaște pe Tudor Vianu, cu care are să se împrietenească pe viață. 1913 Prietenul Simion Bayer, cu care stă în gazdă la București, îl "incendiază la flacăra versurilor". De atunci, din clasa a opta, datează și primele sale exerciții poetice. "Am început să scriu în vederea unui singur cititor - are să relateze mai târziu unui anchetator literar - Tudor Vianu, însă un Tudor Vianu adolescent și mai aparent genial, elev în clasa șaptea liceală și tânăr maestru. Ne vedeam pe atunci destul de des
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Lovinescu, căruia i se recomandă sub numele "Popescu". Câștigat de la prima lectură, criticul îi face o prezentare călduroasă în "Sbu-rătorul", din 8 decembrie, într-un articol intitulat Un poet nou. În revista lui E. Lovinescu, Dan Barbilian își deschide cariera poetică sub pseudonimul Ion Barbu. 1921 Își ia în primăvară licența în matematici. La sfârșitul verii, ca urmare a unei recomandări făcute de profesorul G. Țițeica, este trimis cu o bursă în Germania, în vederea pregătirii unei teze de doctorat în micul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
producțiunii mele, scrisă sub obsesia unei clarități iraționale, deși la bază stă o experiență personală: aș putea zice: o poezie ocazională. Uvedenrode sugerează la început un Olimp translucid și germanic, apoi o evadare în vis, totul tratat rapsodic conform canoanelor poetice ce mi le-am trasat, cu acea sonoritate imanentă de care-ți vorbeam. Preferințe literare În poezie, prefer pe Ion Vinea, Al. Philippide, la care voi adăuga, chiar dacă ar fi să-i fac în necaz, pe Aderca, liricul, autorul poeziei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
al schimbărilor ei la față (de la prima versiune, de a cărei definitivă pierdere ar fi timp să te consolezi, până la ultimele retușări, formă destinată pentru volum): o încercare, mereu reluată, de a mă ridica la modul intelectual al Lirei. Faptul poetic inițial: cununa înflorită și Lira. La această puritate aeriană, în care poeții englezi se așează, pare-se, toți, urmând un singur instinct, al Cântului, vream să invit poezia noastră. În certitudinea liberă a lirismului omogen, instruind de lucrurile esențiale, delectând
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
oare poeți tradiționaliști, care să continue drumul clasicilor noștri, fără să se abată de la evoluțiile culturale de azi? - Unul singur, Ion Pillat. Iubirea lui pentru formele noastre câmpenești și modul larg, încrezător de a le cânta (abia înnorat de o poetică melancolie, pentru cele ce nu se mai întorc), sunt așa de cuceritoare că, deși angajat într-o experiență poetică opusă, nu mă pot feri, când le recitesc, de emoția unor versuri ca acestea: " Văd uniforma veche de ofițer la modă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
singur, Ion Pillat. Iubirea lui pentru formele noastre câmpenești și modul larg, încrezător de a le cânta (abia înnorat de o poetică melancolie, pentru cele ce nu se mai întorc), sunt așa de cuceritoare că, deși angajat într-o experiență poetică opusă, nu mă pot feri, când le recitesc, de emoția unor versuri ca acestea: " Văd uniforma veche de ofițer la modă, De când era el junker, de mult, sub Ghica-Vodă Când mai mergeau boierii în butcă la Brașov". Pentru tradiționalismul mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să fi început să se dărâme această parte din Soarele Consolator. Dar numai ca o dreaptă încercare a închinătorilor Feței înșelătoare. Cei vrednici de harul inalienabil al poeziei vor învia în și mai înalte lumini. - Ce credeți despre noile curente poetice: expresionism, futurism, dadaism etc.? - Vrei să zici: vechile curente, mă îndreaptă d-l I. Bar-bu. În măsura în care au însemnat o revenire la imaginativ și romantic - tot binele. În măsura în care au însemnat obraznică insurecție, confuziune pederastă, reclamă dezmățată - tot răul. Poezia e contrariul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
englez, observă undeva că simbolurile viitoarelor noastre sentimente pot foarte bine preexista acestor stări și atunci ele rămân, pentru conștiințele mai puțin devinatorii, ermetice. Astfel, cei vechi nu înscriseseră sentimentul fragilității și vremelniciei între valorile emoționale. Asocierea acestor sentimente corpului poetic e opera mai târzie a creștinismului. Închipuiți-vă, dumneavoastră, la Roma, chiar în Roma decadenții, unul dintre acei "grămătici", din acei oameni de litere ai epocii, în fața unor anumite pasagii din Shakespeare, unde acesta de exemplu ne dă această imagine
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mortificase, râzând de primele mele jocuri de acest fel), că pot la rigoare simula poezia în așa măsură încît... mărturisesc că în primele mele socoteli nu intră un atât de semeț triumf!... să scrie o carte despre mine! Cariera mea poetică sfârșise logic la cartea lui Vianu despre mine. Orice vers mai mult e o pierdere de vreme. Cea mai bună pagină ce-am scris este, cum ți-am spus, Veghea lui Roderick Usher. Nu din cauza perversităților de acolo, dar în vederea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
schimnicești. La apariția domnului Arghezi gazetarii afirmau un eveniment literar comparabil apariției unice a lui Eminescu. Și această impostură a putut prinde! Poetica rezumată de versul imposibil din Cuvinte potrivite: " Faci cu acul fir de perle" (Dor Dur) e o poetică măruntă și manufacturieră, cu care sunetul adânc eminescian n-are nimic de-a face. Eminescu domina naiva lui contemporaneitate, altfel decât Arghezi, pe a domniei-sale. Ochii lui întîrziaseră pe floarea lui Novalis, albastră. Întrebările cunoașterii, înțelegerea muzicală a lumii dădeau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Puțin) Un păcat de facilitate umbrește poezia domnului Arghezi. Lucrurile sale urmează unghiul de cea mai mare pantă, al lenei de a chibzui; sau se întorc după o logică nevrednică, de paradox. Totuși, o concepție de împrumut stă la baza poeticei sale. 1880 ar fi anul ce i-am putea însemna, anul prejudecăților impresioniste. Poezia lui Mallarmé a putut specula în jurul pleinairismului, și Après-midi d'un faune rămâne la un nivel liric foarte ridicat. Dar poezia lui Mallarmé era servită de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Idees!1) idei manifestate mai mult prin cercul lor de absență, decât prin substanța lor. Repulsivul sincronism, această idee, atârnă de la o vreme tangibil și gros ca un cablu, insolubil întocmai ca el, în marea vibrată a calității. * Așadar, invențiunea poetică maximă apare mentalității acesteia de croitor, a fi: gândirea numai cu o lună întîrziere a ceea ce Parisul sau Münchenul au încetat de a mai gândi. * Fenomenul este numit sincronism (deși nici un matematician nu știe astăzi, după Einstein, ce poate fi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
El nu se referă decât la un aspect secundar al recentului proces de limpezire și concentrare realizat de poezie: recâștigarea prin cel mai recules act de amintire a unui sens pierdut de frumusețe. Glorie a îndelungatei dorinți, Idei! (Fr.) Invențiunea poetică, astfel înțeleasă, se așează imediat lângă marea experiență proustiană. Între învierea prin reminiscență activă a misteriosului Combray și preocuparea liricei înalte: ridicarea unui helenism neistoric, altfel adevărat (prezent în gândirea geometrică a lui Eudox și Apolonius, ajuns la expresiune în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ebraice și slăbănoage Danaide. Lirismul cel nou se limpezește de apele, mai luminate, ale unei melodice arhitectonice: modul dorian (al lirei), echivalentul simplicității cântării bisericești. * Pentru "Sburătorul", această lecție de discriminare. Domnul E. Lovinescu n-are nevoie de lecții de poetică. Sincronismul și participarea lui îi umplu cu prisosință neantul zilelor. Atât numai că, în caligrafierea sincronică ori tardivă a ideilor, nu pune toată acuratețea așteptată de la d-sa. Nu întîlnim nicăieri în Evoluția poeziei lirice, alături de reproducerea criticei aduse semănătorismului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
greutatea e numai să le găsim adevăratul rost. De ce n-ar fi Poezia rostul, domeniul acestor forțe obscure, precreștine? Lumea cârmuită de cetele îngerești e sigur mai dreaptă și mai sfântă decât lumea Fabulei. Dar cea din urmă e mai poetică decât cea dintâi. În tinerețe am aruncat discuției cuvântul de lirism absolut. Mulți l-au întîmpinat cu potrivnicie. Astăzi pare sigur că dreptatea a stat de partea celora, nu a mea. Poezia e încă valoare relativă. E vălul de aparențe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
convoiului lui Dionysos, în care Silene și Pan au locuri de cinste. Urarea mea, dar numai urarea, vă însoțește. Dacă, la vârsta mea, aș mai putea cânta, m-aș alătura bucuros, dar și cu un oarecare scepticism. Aș considera exercițiul poetic (și poetic naturist), ca o minunată himeră, mai mult pentru a slobozi din scorburile inimii poporul de joimărițe ori mumi ale pădurii, în chip de inofensive și strălucite baloane de săpun. Dar, m-aș pregăti pe această cale, de alt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]