60,135 matches
-
ai musafiri. Ai grijă să pregătești toate după cuviință. Fiți pe pace. Totul are să fie ca la carte! Nici n-o să simțiți că ați înfruntat asemenea urgie. Atunci, pe diseară, Costachele băiete! Pe diseară, Hlibocene! Odată cu ultimul cuvânt, Hliboceanu a pornit grăbit să-i ajungă pe cărăușii dispăruți în valurile viscolului. Uite că ai cârcotit degeaba, Puicuță - a vorbit Ion Cotman. Tare aș fi râs să te văd oprit în mijlocul viforniței ca să-l aștepți, iar el...el să-i facă ochi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
va trebui să te ajute pe rând și ceilalți la rupt troienele, că de unul singur nu se poate. Cam așa trebuie să facem ca să ajungem cu bine la Crâșma din drum pe potopul ista - a încheiat Hliboceanu vorba. Au pornit la drum în noua formație. Pentru cei din coada șirului, felinarul lui Mitruță nu lumina mai tare ca un muc de țigară și acela ascuns în căușul palmelor... Mitruță, ajutat la nevoie de cei din spate, rupea nămeții zăporâți de-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca să se dumirească. Dintre trâmbele de omăt răscolit au apărut ca prin vis întâi boii și apoi sania, dar fără Hliboceanu... „S-o fi oprit și el... ca omul, pentru vreo nevoie... Vine el îndată” - a gândit Iordache și a pornit să-și ajungă sania. Din când în când, privea în urmă însă, să vadă dacă nu cumva a apărut Hliboceanu... A făcut-o o dată... a făcut-o de două ori... de zece ori... însă nici vorbă să-l vadă. Până la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
care nu se aștepta, a licărit o scânteie... Aceasta i-a dat speranță și puteri să înainteze. A mai privit o dată în jur, doar-doar va apărea Hliboceanu de undeva. Cine știe? Țipenie însă. Doar urletul vântului stăpânea totul. Descumpănit, a pornit în directia țăndării de lumină... Pășea cu îndârjire. Luminița din depărtare părea însă că nu mai este atât de aproape cum i s-a năzărit la început... Mergea gâfâind, luptându-se cu vântul și cu nămeții pentru fiecare pas... Ion
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să vedem ce s-o întâmplat? Alecule, vino încoace și spune despre ce îi vorba! - a strigat Mitruță. Alecu Slobodă, cam speriat, a povestit ce știa. Eu zic să mai așteptăm puțin și dacă lucrurile nu se lămureac atunci să pornim în căutarea lor - a propus Cotman. Au rămas pe loc cu urechea ciulită și privirea încordată, pentru a prinde cel mai neînsemnat zvon sau a zări cea mai palidă umbră... Ia ascultați! Parcă se aude un strigăt - a dat alarma
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
țăăă!...oaneee!” Și din nou mai aproape parcă: „...truțăăă!...Ioaneee! ... iți-văăă!” Aista-i glasul lui Iordache - a dedus Mitruță. Ceva nu-i la locul lui. Eu zic ca lângă boi să rămână Amnar, Puicuță și Gavril Sloi, iar noi să pornim înaintea lui Iordache. Acoperiți boii cu țolurile și... după mine! - a hotărât Ion Cotman. Au pornit în direcția de unde venea strigătul. La o bucată de drum, Cotman s-a oprit și s-a bătut cu palma peste frunte: Ptiu! Că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a dedus Mitruță. Ceva nu-i la locul lui. Eu zic ca lângă boi să rămână Amnar, Puicuță și Gavril Sloi, iar noi să pornim înaintea lui Iordache. Acoperiți boii cu țolurile și... după mine! - a hotărât Ion Cotman. Au pornit în direcția de unde venea strigătul. La o bucată de drum, Cotman s-a oprit și s-a bătut cu palma peste frunte: Ptiu! Că prost mai sunt! N-am luat felinarul! Și ne trebuie ca aerul. Alecule! Tu ești mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și s-a bătut cu palma peste frunte: Ptiu! Că prost mai sunt! N-am luat felinarul! Și ne trebuie ca aerul. Alecule! Tu ești mai tânăr. Fuguța după felinar! Când s-a văzut cu felinarul în mână, Cotman a pornit-o înainte. Din când în când, ridica felinarul și, clătinându-l dintr-o parte în alta, întreba cu glas înalt: Iordacheee! Ne vezi? Unde ești? În cele din urmă, glasul lui Iordache a străbătut până la ei cu claritate: Așteptați măăă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o rupt dintr-o dată... Apoi nu l-am mai auzit și nici nu l-am mai văzut. M-am oprit să-l aștept, dar nici după o bucată bună de vreme n-o mai venit. Dacă am văzut așa, am pornit să-l caut... Am mers cât am mers și l-am tot strigat, dar n-am primit nici un răspuns... Atunci m-am întors cu chip să vă ajung. Am alergat cât am alergat, dar de la o vreme nici nu mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe Hliboceanu părea că așteaptă un răspuns. Dar în loc de răspuns a simțit cum mâinile lui Hliboceanu au devenit moi. Fără vlagă. „Ce-i cu tine, băiete? Ai leșinat din nou? Mai ai oleacă de răbdare, că ajungem la căldurică - a pornit să vorbească Cotman, lipindu-i involuntar urechea de piept. Tocmai când i-a dibuit slabele bătăi ale inimii s-a auzit glasul lui Mitruță, din capul șirului de sănii: Se zărește lumina felinarului din poarta Crâșmei din drum! Cotman a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Hliboceanu. Liniștea nu le era la îndemână. Se vedea bine acest lucru. Se foiau pe scaune fără rost sau cătau în bagdadie cu privirea uitată...Până la urmă, Cotman s-a ridicat. Privind în jur fără să caute ceva anume, a pornit a vorbi: Oameni buni, știți bine că Hliboceanu a fost lovit în cap cu un baltag... Să-i mulțumim lui Dumnezeu că n-a murit. Cine a făcut această nelegiuire nu știm, dar știm pentru ce... Privirile celor din jur
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe toate ca la carte. Boii tăi sunt puși la adăpost și au tot ce le trebuie - l-a asigurat Mitruță. Bucuroși că Hliboceanu arăta mai bine și a reușit să articuleze câteva cuvinte, cei doi au ieșit. Costache a pornit în urma lor și i-a întrebat, vrând să le audă părerea privind starea lui Hliboceanu: Îi mai bine? Da’ ce crezi tu? Hliboceanu se lasă doborât cu una cu două? Lui nici o haită de lupchi nu are ce să-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că după cum ai spus o rămas fără căciulă bietul de el. Stai să caut și niște mănuși și colțuni de lână, că îi iarnă grea nu șagă... Cu trăistuța dată de Dochița sub braț și cu baltagul în mână, a pornit să înfrune nămeții și noaptea care se lăsa... Luni, în zorii zilei, cărăușii s-au întâlnit în Poiană, cum le-a fost vorba. Lipsește careva? - a întrebat Mitruță. Din unu în unu, numărați! - a intervenit Puicuță, cu figura lui hâtră
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
din loc, că ne stă norocul. Pe drumul din pădure au mers întocmai cum au hotărât. La o vreme, Mitruță a ajuns lângă Cotman. Cu nerăbdarea pe care o purta în el de vineri seară, l-a întrebat: De când am pornit la drum stau cu inima la gură ca să aflu cum te-o primit Dochița. Păi nu-i dracul atât de negru după cum îi zugrăvit... La început o plâns, da’ după aceea m-o ascultat liniștită... Dacă îi așa, atunci îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și pe urmă cu ceilalți cărăuși... Până la urmă...adio cărăușie! Iar tu cine știe unde mai ajungi?... Aaah! - a răsunat ca un vaiet glasul sugrumat al Măriuței, căreia îi curgeau deja lacrimile pe obraz... Nu a mai zăbovit o clipă și a pornit spre ușă. Stai, Măriuță! Stai să vorbim ca doi oameni cu mintea întreagă. Nu poți ieși de aici cu lacrimi pe obraz. Ce-ar zice Costache de te-ar vedea așa? Stai, să te liniștești. Uită gândul că ne-am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sau să ne lase doar în întuneric? Lasă-te jos, să așteptăm mișcarea următoare... În minuta ce a urmat, o nouă plesnitură a retezat lumina felinarului lui Cotman, lăsat pe sanie. Pregătește pușca și nu te mișca! Lotrii au să pornească după sănii, crezând că noi le urmăm fără abatere... Mitruță a ridicat cocoșul puștii, ca la vânătoare, gata să tragă în orice clipă... Din spate se auzea icnet de om care aleargă din greu... Mitruță și Cotman s-au făcut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Gheorghe! Veniți cu o funie încoace, că avem de legat niște dobitoace! - a strigat Cotman, cu mare îndârjire. Uite-te la ei! N-au știut că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Nici chiar de două ori! - a pornit să-i blagoslovească Puicuță, în timp ce, împreună cuceilalți doi, îi legau fedeleș pe tâlhari. Pe chipurile acestora se putea distinge și frica, dar și șiretenia. Se vedea cât de colo că pândeau o mișcare greșită a cărăușilor... Unde-i pistolul? - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
au ajuns la crâșma din drum. Gata sunteți, oameni buni? - i-a întrebat Hliboceanu pe cărăușii rămași să-i aștepte. Ni s-o lungit urechile de când vă așteptăm - a răspuns Amnar. Eu zic să gustați întâi ceva și apoi să porniți la drum - a venit cu propunerea Costache. Au mâncat pe fugă și au ieșit din crâșmă gata să înjuge... Mă tem că ne-am grăbit fără folos, Vasile - s-a bătut cu palma peste frunte Cotman. Adică cum? Nu am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și și-a văzut de lulea... Când fumul plutea în jurul capului lui ca un nimb, a pus mâna pe ulcica cu vin, a gustat din ea cu măsură și, dregându-și mustața cu dosul palmei, cum îi era obiceiul, a pornit să vorbească, cu glas de taină: Pe când satul nostru se găsea într-o poiană a pădurii nesfârșite ce cuprindea locurile... Pe atunci erau multe năvăliri de neamuri vrăjmașe. Cine mai știe ce păgâni și din ce locuri veneau pe nepusă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
el, atunci n-o avut ce face altceva decât să-și îngroape fiica uneva în pădure... Bejenarii însă au fost nevoiți să fugă mai departe din fața urgiei! ... Cine mai știe după câtă vreme lucrurile s-au liniștit și fugarii au pornit înapoi, spre locurile lor, pentru că ca acasă la tine nu-i nicăieri!... Când au ajuns aici în pădurea de deasupra satului nostru, au început să caute locul unde au îngropat pe fata căpeteniei... Au căutat o zi, au căutat două
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se lipi de zid când femeia Înălță către el o privire aspră. Drept, cu măreția autoimpusă a omului scund, care nu-și permite să irosească nici un milimetru din statură, Napoleon Bonaparte Își strecură mâna dreaptă Între reverele tunicii și o porni precaut de-a lungul benzii negre care străjuia peretele. Nu putea păși apăsat, căci risca să alunece, iar un conducător, se știe, e compus din ordine, uniformă și pași de defilare. Pe măsură ce dalele se uscau, Începu Însă a stârni din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o strângi vreodată. Iar dacă-i punem la socoteală și pe cei cu dublă personalitate... interveni Adler, care luase un șervețel și Încerca să-și curețe mentorul. Nu aici, Alfie! scrâșni Sig-ul, Împingându-i brațul. Gata, mergem! Cei doi psihanaliști porniră spre ușă, Înfruntând râsetele În pumni care răsunau din toate părțile. Doar Carl Jung mai rămase o secundă, fixându-l pe Împărat cu o privire care ar fi putut dezmembra și o comodă Ludovic al XVI-lea - nu Însă și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bună pentru recunoașterea și rămânerea sa În Purgatoriu. Așa a ajuns Împăratul la etajul zece, cel rezervat VIP-urilor: printr-o pilă. La fel ca În timpul vieții, Napoleon avea o toleranță redusă la frustrare, fiind cunoscut faptul că odată a pornit un război Împotriva Prusiei doar pentru că Friedrich Wilhelm al III-lea Îi trimisese În glumă un sol mut, care nu avea nici măcar un bilețel asupra lui . Umilințele la care fusese supus apoi la venirea În Purgatoriu dezlănțuiseră În sufletul său
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
locul unui punct de jar, ridica brațul stâng pentru a-și privi rapid ceasul, după care elibera frâna. De data aceasta, pentru că strecurase În ritual un gest suplimentar - privirea În oglinda retrovizoare -, angrenajul mișcărilor s-a gripat și ea a pornit cu frâna de mână trasă. De aceea eram Încă la semafor, prinși ca două gângănii În același bob de chihlimbar. Era cald. Aerul condiționat din mașină se stricase chiar În acea dimineață. Mergeam cu geamurile deschise și orice oprire transforma
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
avut o după-amiază grea, pe o asemenea zăpușeală se poate Întâmpla să... Și, poate pentru că se rostise cuvântul „zăpușeală“, s-a Întâmplat ceva Într-adevăr neașteptat, care ne-a făcut pe toți să sărim doi metri În spate: aparatele au pornit brusc. În timp ce unitățile de climatizare au prins a sufla aer rece, pe ecranele televizoarelor au Început știrile meteo, cu un crainic anunțându-ne că la Roma era o vreme neașteptat de rece, cu unele intensificări locale ale vântului. Inexplicabilul este
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]