7,476 matches
-
fost un succes senzațional, care a ținut afișul timp de trei ani, În timp ce the High Bid s-a jucat doar de cinci ori, la matineu. Alte două piese comandate cam În aceeași perioadă nu au ajuns nici măcar până În acest stadiu. Povara cumulată a tuturor acestor dezamăgiri s-a dovedit a fi prea mare pentru el. În starea de depresie neagră menționată deja, a făcut primul foc de tabără În grădina de la Lamb House, alimentându-l cu scrisori, sub ochii slujitorilor Îngroziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dorință, spune Burgess repede și cele două femei murmură la unison, aprobându-l. — Mă bucur să aud, spune Harry. Am motive să cred că, plin de generozitate, unchiul Henry mi-a lăsat mie Lamb House și mi-ați lua o povară uriașă de pe suflet dacă aș ști că vă puteți Îngriji de proprietate până hotărăsc ce să fac cu ea. Nu pot locui acolo - atâta vreme cât războiul continuă, activitatea mea se va desfășura În Europa, după care am să mă Întorc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
parte puturos, în parte ambițios, dar oricum slab, sub medie. Ei gem, de parcă ar fi nevoiți să care pietre de moară a căror greutate a fost calculată pedagogic, de parcă perioada de școală s-ar consuma într-o colonie penitenciară, de parcă povara învățatului le-ar strica somnul cel mai dulce; la mine, însă, spaimele din pauză din curtea școlii nu au devenit niciodată coșmaruri capabile să-mi tulbure somnul. Când eram copil, când nu purtam încă șapcă roșie de gimnaziast și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
părea că am motive să fiu mândru, tot mereu cu nasul pe sus, fiindcă eram elev al unei prestigioase instituții de învățământ, căreia părinții trebuiau să-i plătească banii strânși cu trudă pentru taxele școlare în valoare de nu știu cât; o povară lunară de care fiul afla numai prin sugestii discrete. Prăvălia de coloniale a cărei ușă laterală dădea în holul îngust ce ducea la ușa locuinței noastre și de care se ocupa singură mama mea Helene Graß - tatăl, Wilhelm, căruia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
hrană bine-venită, cu citarea surselor pentru suplimentele literare întotdeauna flămânde. Aș fi putut fi categorisit drept un tânăr nazist și, astfel împovărat, aș fi purtat stigmatul de om care a mers cu turma. Judecători s-ar fi găsit negreșit. Dar povara, eticheta și stigmatul le pot furniza eu însumi. Ca membru în Tineretul Hitlerist, am fost, desigur, un tânăr nazist. Credincios până la capăt. Nu tocmai din cale-afară de fanatic, dar cu privirea ațintită neabătut în mod reflex asupra drapelului despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu toate astea, timp de decenii întregi am refuzat să recunosc cuvântul și litera dublă. Ceea ce acceptasem în mândria stupidă a anilor mei tineri am vrut să trec sub tăcere după război, dintr-o rușine ce creștea în urma mea. Dar povara a rămas și nimeni n-a putut s-o ușureze. E adevărat că în timpul instrucției mele ca tunar-tanchist, care m-a tâmpit de-a lungul toamnei și al iernii, nu s-a auzit nimic despre acele crime de război care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dinafară, colosul cu două turnuri rămăsese în picioare, atunci când orașul strâns în jurul măreției lui era o suprafață transformată-n în ruine. Sigur e numai faptul că primăvara, ajutat de sora lui Philipp, pentru care poate că începeam să devin o povară, am găsit de lucru într-o gospodărie țărănească, în regiunea Rinului Inferior, raionul Bergheim/Erft. Trebuie să fi fost primăvara. Pot să mă văd mergând împiedicat, după ce am învățat să fac asta de voie, de nevoie, în spatele plugului sau ducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ai clinicii să danseze în numita Löwenburg din Grafenberg un foxtrot pe melodia Rosamunde, lui Oskar îi era permis le spună tuturor acestor lucruri pe nume și aștearnă fidel pe hârtie ceea ce eu pusesem deoparte și reprimasem ca pe o povară de la o săptămână la alta: călăi care acum, o jumătate de secol mai târziu, îmi bat din nou la ușă și cer să fie primiți. Memoria se sprijină pe amintiri care, la rândul lor, umblă după alte amintiri. În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu poate fi arătat. Fără să simt, clocit în sîngele meu fierbinte, secretul se îngreunează. Dar mantia sa poate să-mi ascundă infirmitățile și asta îmi dă putere. Falsul îmi pilește colțurile și umbrele devin blînde. Încerc să-mi ușurez povara spovedindu-mă oricui dar pentru toți adevărul e neinteresant și, poate, însăși spovedania mai minte. Secretului meu i se adaugă secretul general. Prima minciună se naște odată cu întîlnirea dintre doi oameni. Prima minciună: „Te iubesc!“. De la salutul condescendent, un „te
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Deși... ...Sătul de adunat și risipit bogății și sentimente, sfîrșesc prin a fi obsedat de moarte și de Dumnezeu. Mai presus, altceva, nu se poate. După ce m-am murdărit lovindu-mă de lume, mă zbat cumva să mă eliberez de povară. Să mă prindă moartea uscat, nu cum, deja, am început să putrezesc. Sînt mișcat, V.-din spital-de afecțiunea cu care sora îmi schimbă compresele ude și-mi șterge sudoarea. Îi este milă și e fericită. Cum fericit e și cel
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cum spunea butada, după ce a curățat grajdurile lui Augias, Hercule n-a fost silit să le umple la loc. V. tînăr, ce să cauți printre ceilalți? Cu toții se plîng de griji și așteaptă o minunată societate ca să-i absolve de povara lor. Ei nu au nevoie de mărturisirea iminentei lupte, ci de promisiuni de siguranță. Deși țipă cu putere. Strigătul e de ajutor. Să-i apere cineva. Așa se-nvîrte lumea, să alergăm năuci căutînd o credință, clădind sicrie în care așteptăm
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
patetic? Că toți ne dăm seama că vom muri. Chiar mă întrebam, cu cîteva momente înainte, de ce se tem toți de cel ce strigă adevărul? Doar el nu schimbă pe nimeni, nu cade nici o lege. Ne liniștește doar ca o povară de care ne scuturăm. Ne iartă și ne lasă mai departe, mai liberi în minciună. Acum știu. Pentru că adevărul e banal. E neinteresant. Prea mult în jur și înăuntrul nostru ca să ne pese de el. Ceea ce-ai spus tu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
e umilința.” Zilele trec și disperarea se transformă. Se înmoaie și se schimbă încet în amărăciune. Îmi dau seama că oricît de adînci mi-ar fi rănile, am fost clădit astfel încît ele să se închidă. Sîngerările mele se opresc. Povara de neînlăturat, stînca ce mă strivește, nu dispare ci, se preschimbă straniu într-o imensă cruce. E grosolan cioplită, murdară de pămînt și sînge închegat dar e a mea. De ea îmi lipesc spatele și-i simt răceala aspră. Numai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-n focul meu de timp înstrăinată Pe o coajă de durere mă va veghea un sfânt Și-n trupul lui de stele să fiu înmormântată. Vai, să nu pleci iubite pe un nor Căci calul tău de vise e o povară Ce îți transformă dragostea în dor Să mă auzi din miezul durerilor de seară. COROLA DE LUCEFERI ȘI STELELE DE VISE Cum gem culorile pe pânzele de vis Pe tremurul suav al sălciilor tale. În norii timpului e un poet
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vie. Materia de ceruri se pleacă în cuvânt Și simt în mine moartea ce mă știe Ca pe o noapte de doruri visătoare, Și-mi plânge-n suflet roua de dureri; Despart din trupuri stele căzătoare Și port destinul albastrelor poveri, Iar viața mea e plină de legende Ce le-au creat preabunii ergumeți Prin baruri înserate-n albele blesteme Sfărmând cuvintele-n pocaluri de drumeți. Ei n-au știut de ce se lasă noapte, De ce privirile sunt albele chemări, De ce văzduhul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
acestui ținut În care doar moartea a vrut să lovească Prin cerul de ardere a delirului vânt. Orice veți spune voiesc ca să știți Căci am rămas o lumină de stele Și aș vrea ca-ntr-o clipă voi să fiți Povara adevărului din durerile mele. Orice veți spune peste timpuri Când doar suflarea va trebui să vorbească, Frica de moarte va pluti înspre nimfuri Disecând neliniștea și vrând să oprească Un cântec înserat în infinituri. Orice ar fi, eu am rămas
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
si simt că mi-e frig, Am clipe în care nu pot să-L mai strig, Mă văd rătăcită, adesea plângând, Stingheră și tristă pe margini de gând. Puterea se frânge, slăbește mereu, Aproape că zilnic resimt tot mai greu Povara de zile cum mă apasă, Ce lung mi se pare drumul spre-acasă. Aș vrea să-l scurtez, s-aprind o lumină, Pe suflet s-o pun urcând pe colină, Pe căi nevăzute să port aripi vii, S-arunc vălul negru
Fir de speran?? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83333_a_84658]
-
realizat ce norocoasă eram. Nu numai că fiica mea părea a fi un copil anormal de placid, dar eu îi aveam și pe mama și pe tata și, presupun, și pe Helen și pe Anna să mă ajute să port povara îngrijirii lui Kate. Mama și tata fuseseră cei care o duseseră la controale pe Kate cât timp eu mă comportasem ca o antihristă. Doamne-Dumnezeule, nici nu vă pot spune ce rușine mi-era acum. Cum de putusem să-mi neglijez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o luase din nou la trap. Mai urmau și alte acuze. Șirul lui de plângeri era o forță de neoprit. —Claire, erai absolut imposibilă. Am fost nevoit să-ți ascund așa de multe lucruri. Am fost nevoit să duc singur povara atâtor griji pentru că am simțit că tu n-ai fi fost în stare să faci față. —De ce nu m-ai pus la încercare? l-am întrebat întristată. Nici măcar nu s-a obosit să-mi răspundă. —Erai o adevărată pacoste. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care James a zis: —Ăăăă, mda, probabil că da, a oftat grăbit. Și-acum ce urma? Simțeam că-mi venea să vomit. Eram tristă și plină de regrete. Eram tristă pentru noi, amândoi. Eram tristă pentru James, care purtase singur povara atâtor griji. Eram tristă pentru mine fiindcă fusesem atât de greșit înțeleasă. Sau poate că mai corect era să fiu tristă pentru mine fiindcă înțelesesem greșit atât de multe lucruri. Eram tristă pentru Kate, victima inocentă. —Ai crezut că fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
obținusem toate astea, nu mai eram prea sigură de ce se făcuse atâta tamtam pe tema asta. De ce? Mi se oferise înapoi căsnicia, dar mai întâi trebuia să accept că eram o persoană imatură, dificilă și egoistă. Și că fusesem o povară pentru James. Iar asta mi se părea ceva foarte, foarte greu. Vreau să spun că eram conștientă că, probabil, ăsta era adevărul. Nu exista nici un alt motiv pentru care să mă fi părăsit James. Dar eu nici măcar nu eram sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și cum să Înțelegi ceva aflat Într-o necontenită cursă de viteză, nici nu vezi ce e), „trebuie să prezinte credibil ceea ce se Înfățișează Înaintea lui ca realitate americană. O realitate care stupefiază, inhibă, Înfurie, devenind pînă la urmă o povară pentru imaginația limitată a scriitorului (cursivele mele). Actualitatea ne depășește permanent talentul, civilizația lansînd asupra noastră imagini pe care orice romancier le-ar putea invidia”. Despre ce este vorba. „Este vorba de saturarea individului cu informații, reducerea vieții la noțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de stele bolta revarsă Noapte de toamnă pură frumoasă Șoapta fierbinte în tainic fior Plânsă de nouri pășește ușor Iar doare cumplit omul din mine Setos de firesc și prea plin de sine Se-așterne umbra de jalnic suspin Plânge povara pe umăr divin Inima poartă poem de nescris Dor printre stele pe aripi de vis Noapte senină tu sfetnic sfios Poartă-mi iubirea spre cer luminos Și-n liniștea nopții ruga îmi duce Obolul iubirii la poale de cruce
Ascunsa durere by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83270_a_84595]
-
Două mașini În spatele unui șir de pini. Bracken și Hinton cărau cutii. O canistră de benzină se bălăngănea, agățată de degetul mic al musculosului. Jack Își piti mașina și se ascunse după niște pini pitici. Bracken și Hinton Își aruncară povara de hîrtie Într-o groapă mare cu mangal. Se Întoarseră cu spatele. Jack o luă la goană Într-acolo, aplecat din mijloc. Cei doi reveniră cu o altă Încărcătură: Bracken cu o brichetă la vedere, Hinton cu brațele pline. Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
acuzați de atunci În momentul comiterii crimelor de la Nite Owl. Făcînd trimitere la testele cu detectorul de minciuni trecute de Shortell În Închisoare, avocatul acestuia, Morris Waxman, a declarat: „Poligraful nu minte. Otis este un om evlavios, care poartă greaua povară a vinei de a nu fi ieșit În față pentru a-i absolvi pe acei oameni nevinovați acum cinci ani, iar astăzi dorește să vadă că se face dreptate. El le-a oferit celor trei victime moarte un alibi validat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]