6,020 matches
-
care e nevoit să poarte lupta pentru existență. Și se refugiază, firesc, În natura pe care o cunoscuse În copilărie. Dar ce elemente conține acea natură? Două: apa și pădurea. Să le analizăm. La Eminescu aproape nu există starea oligotrofă, primordială a apei, izvorul. Predomină o stare eutrofă, entropizată, anume lacul. Lacul Încărcat de nuferi și trestii, plante tipice stadiului intermediar, de tranziție spre mlaștină. Mai mult, lacul e situat În pădure. Or, evoluția lacului, prin stadiul de mlaștină, duce invariabil
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de tranziția, În Încercarea de a-și creea un mediu negentropic, de la micul și liniștitul lac, entropic deci, la imensitatea agitată, negentropică deci, a mării. Căci negentropia mării e aceea care o face, În poezia eminesciană, sălașul și refugiul zeilor primordiali, dacici, a lui Eminescu Însuși. Paranteză: oare Întâmplător Enescu a compus Vox Maris? Iar incompatibilitatea omului negentropic cu mediul și omul entropizat e sensul Luceafărului; omul entropic, Cătălina, refuză mediul negentropic, ceresc. Rareori codrul, lacul, marea eminesciene sunt populate cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ne asigură, atât nouă cât și ei, supraviețuirea, cât va trăi Soarele cel puțin. Păcat Însă că, practicanții ei n’au fost niciodată și nicăieri apreciați la adevărata lor valoare. Poate doar la populațiile cu adevărat tradiționale, rămase În starea primordială de dinainte de diviziunea muncii. Societățile care au evoluat au cunoscut nu una, ci o suită de diviziuni succesive ale muncii, pe măsură ce apăreau noi domenii de activitate umană. Evident, fiecare nouă ocupație se bucura Întotdeauna de un statut social superior celor
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sportului. Cam sângeros, dar așa-i omul... Agricultura a rămas Încă, dar din păcate nu prea iubită, așteptând Înlocuirea sa cu biotehnologia. Exemplele, fixate În scrierile multor cultúri, abundă. Câteva: Indienii, prin așa-numita Lege a lui Manu, a omului primordial, rezervau agricultura celei de-a treia, ca importanță, caste, primele ocupânduse cu ritualul, respectiv războiul. Țăranul egiptean nu era numai ultimul din societate, dar și constrâns, chiar prin tortură, la a ceda produsul muncii lui, tot În favoarea preotului și soldatului
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
bălțile și, paradoxal, terenul agricol, nimic altceva, prin chiar humusul, decât “reziduurile” altor viețuitoare, un fel de poluare non-umană. Asta a obligat plantele la o grijă tot mai mare, pe parcursul evoluției, pentru soarta urmașilor; adică greul drum de la potențialitate - celula primordială a unui nou organism, zigotul - la manifestarea Vieții - planta matură. De la primele plante terestre, mușchii, careși lasă urmașii, milioanele de spori, În voia soartei, fără nici un fel de rezerve, sau ferigile, mai evoluate, care Învață acești spori, cu mult mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
arătat, În paranteză, că Blajinii sunt numiți și rohmáni, cuvânt ce seamănă uimitor cu indianul brahman ori romanul flamin, ambii fiind elite ale societăților respective și exercitând funcții de conducere spirituală. În alți termeni, se trece treptat de la o stare primordială entropică, dezordonată, la cea viitoare, negentropică, adică ordonată. Asta În ceea ce privește ființele; dar am arătat săptămâna trecută că, cu cât organismele sunt mai complexe, negentropice, cu atât, În compensare, ele entropizează, degradează, mediul. Adică, revenind la problemă, etapele menționate se traduc
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
eu, care fug de apă ca pisica și nu frecventez Litoralul per se, atunci când treburile mă poartă pe acolo, Îmi fac timp ca, suflecându-mi nădragii, să-mi las picioarele mângâiate de valuri. Poate asta e o reîntoarcere spre vremurile primordiale, ale apariției Vieții, chiar dacă omul nu păstrează o amintire conștientă a acelor timpuri În care el nu exista Încă. Și totuși, undeva În el, ea, amintirea, există, ca o moștenire a unor strămoși Îndepărtați... Iată și subiectul. Viața biologică a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
internă; a doua. De atunci, să tot fie vreo 600 de milioane de ani, aceste organisme, care Între timp au ajuns animale tot mai evoluate și chiar oameni, se Încăpățânează săși păstreze intactă această mare internă, adică În aceeași stare primordială, chiar dacă au ajuns pe uscat; pentru asta au născocit rinichiul. Pentru că fără apă viața nu e posibilă, purtăm de nevoie această apă mereu cu noi. Omul și, În general animalele, se lipsesc mai degrabă de hrană decât de apă. Purtăm
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În Încremenirea sa semeață și solitară, În antiteză cu golul sau micimea din jur. O negentropie orizontală, respectiv una verticală, iar Între ele, plaja, nici mare, nici munte, adică Întrepătrunderea lor, adică Încă, entropie, degradarea fiecăruia dintre cele două elemente primordiale. Păi, dacă se Întâlnesc două negentropii, de unde să apară entropia, iar nu o amplificare a negentropiei, cum ne-ar Învăța aritmeticul 1 + 1 fac 2? Va trebui să căutăm un model mai intuitiv, pe care să-l analizăm. Și, desigur
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la dimensiuni mai modeste ele, frumusețea și negentropia, se resimt la fel. Prin sentimentul de straniu care nu te lasă să poposești, În consecință să degradezi, prea mult, dar te face să revii. Ca și pentru miticul Anteu, contactul cu primordialul dă puteri noi. “Radiosfera”, 1 iulie 1996, ora 11,21 88. Muntele, o semeție primordială După scurta escală, adaptativă, de pe stâncăriile de lângă malul stâng al Prutului, să ne uităm spre apus. Iar dacă n’am fost prea mulți, nici o pagubă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
straniu care nu te lasă să poposești, În consecință să degradezi, prea mult, dar te face să revii. Ca și pentru miticul Anteu, contactul cu primordialul dă puteri noi. “Radiosfera”, 1 iulie 1996, ora 11,21 88. Muntele, o semeție primordială După scurta escală, adaptativă, de pe stâncăriile de lângă malul stâng al Prutului, să ne uităm spre apus. Iar dacă n’am fost prea mulți, nici o pagubă. Acele stâncării sunt unice și nici n’arată prea bine Împănate cu oameni și, mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
poalele lor și vom tenta Înălțimile, vom avea adevăratul sentiment al muntelui. Fiecare Îl receptează desigur În felul lui. Unii nu conștientizează; pentru alții Însă, el e ca o vrajă căreia i-aș zice sentimentul negentropiei sau, dacă vreți, al primordialului. Într’adevăr, vechile religii, de aici ori de aiurea unde existau munți, ca Tibetul, au plasat În vârful lor locul unde poate fi Întâlnită divinitatea. Cei care n’au avut munți, i-au construit. Dar nimeni, pe atunci, nu i-
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ori mănăstirile nordului Moldovei ori Olteniei? De ce Moise a primit “tablele legii” pe Sinai iar nu În pustiu? Pentru a aborda divinitatea e nevoie de un mediu adecvat, negentropic, adică acela care imprimă omului - și nu numai lui - acea stare primordială, adică aceea ce-l detașează de consecințele Vieții terestre. Unii oameni pot trăi În acest mediu și pe termen lung. Ciobanii noștri, fie și doar pentru o jumătate de an, se asociază cu acest mediu, pe care-l alternează cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
motoare strict necesară Vieții, existând În interiorul hotarelor noastre etnice. Urcând, dinspre acele hotare, spre muntele propriuzis, să-i spunem Ceahlăul ori Moldoveanul, ori mai bine centralul și nu numai Omu, parcurgem tot atâtea trepte de negentropizare, de apropiere de acel primordial. Noi percepem asta poate printr’o straneitate. Dar plantele, fără rațiune, deși nu lipsite de suflet, ancorate direct În mediu, se așează, după felul lor, pe etaje succesive. Etaje, pentru că În acest caz aș asocia negentropia cu altitudinea; luați-o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe care plantele și-l pot crea mai mult sau mai puțin, după cât sunt de evoluate, aș spune că stejarul și fagul, ce posedă o mare putere reductivă, deci negentropizantă, Își creează, chiar În condițiile entropizate În care trăiuesc, starea primordială pe care și-o amintesc de la strămoși. Coniferele, și Încă mai mult, lichenii, sunt mai puțin capabile a-și crea mediul negentropic primordial și, prin urmare, ocupă Înălțimile negentropice prin ele Însele. Memoria plantelor pare deci a fi de-a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
posedă o mare putere reductivă, deci negentropizantă, Își creează, chiar În condițiile entropizate În care trăiuesc, starea primordială pe care și-o amintesc de la strămoși. Coniferele, și Încă mai mult, lichenii, sunt mai puțin capabile a-și crea mediul negentropic primordial și, prin urmare, ocupă Înălțimile negentropice prin ele Însele. Memoria plantelor pare deci a fi de-a dreptul impresionantă. De ce am ocolit obișnuințele de turiști și am căutat subtilitățile ascunse ale locurilor? “Pro natura” nu Înseamnă doar “ Nu călcați pe
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
șes, deci dintr’un mediu relativ entropic, ar trebui să-mi fie indiferentă negentropia mării, respectiv a muntelui, o prefer pe cea, cum Îi spun eu, verticală, a muntelui, celei orizontale a mării, deși ambele Înseamnă Viață și mai ales primordialul la care tânjim atâta; preferința se datorează poate șesului mărginit de stâncăriile Prutului din care provin. Și nu sunt singurul. Cine mai are astfel de preferințe? La asta am meditat În vârful muntelui, asta vă Împărtășesc și domniilor voastre. Căci unii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
e un producător de negentropie, evident În dauna mediului exterior. Și preferă și construcțiile, negentropice și ele prin informația imprimată În ele de om. Deci, determinantă nu e altitudinea, ci doar suportul negentropic ce le aduce aminte lichenilor de epoca primordială În care s’au născut. Dar semeția negentropică a muntelui e subminată de entropia din jur. Acest dinte Îl roade mereu și asta poate n’ar fi mare lucru, ca efect al naturii și cu rostul ei, dacă n’ar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nici o clipă, chiar dacă ceea ce face e bun sau rău, asta fiind doar o chestiune de relativitate sau convenție - această nouă activitate deci, a produsului său ultim, omul? Pentru că eu cred În acest interes, Încerc acum să-l demonstrez. Pentru omul primordial ideea de vacanță nu exista. Ca și pentru restul regnului animal, din care tocmai se desprindea, fiecare zi, din zori și până ’n noapte, Însemna a-și agonisi cele necesare traiului. Abia omul tehnologic, căci primul vârf de săgeată a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de țăran” ori “vin de butuc”; e vorba oare de lichidul roșu ce se scurgea de pe butuc după ce călăul Își făcea meseria? Să lăsăm Însă gluma și să purcedem la analiza acestei Încercări a omului de a reveni la starea primordială. Și ne putem lega de cel puțin două aspecte, ambele ținând de ideea de evoluție, a noastră și a lumii, pe care nimeni n’o poate contesta, căci e Însăși esența Vieții. O confirmă, În fiecare duminică, și preotul, cerând
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fierbere ori prăjire. Cu alte cuvinte, evoluția obișnuințelor culinare ale omului Înseamnă deplasarea acestei depolimerizări din interiorul lui, În exteriorul lui, din stomac În bucătărie. În consecință, “constelația” enzimatică a omului actual e modificată, măcar cantitativ, față de cea a omului primordial. Cum om putea digera eficient carnea crudă cu atât de puțină enzimă specifică? E, astăzi, cel puțin un stress. Să nu fiu pesimist: vom putea face și asta, dacă vom promova procesul invers cam tot atâta timp cât a durat această evoluție
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
poetului, doar ciorile... Deci vremea să găsim un punct comun pentru toate subiectele verii. Căci, În fond, prin tendința estivală de evadare din cotidian, fizic spre locuri ori ideatic În altceva, să-i spunem de pildă naturism, nu căutăm decât primordiala negentropie, renunțând la entropicul cotidian. Renunțare scurtă de altfel, căci adaptați vrând-nevrând stadiului entropic actual, nu putem rezista prea mult În negentropie; ne tragem totuși seva din actualitate. Că acea nostalgie a primordialului, căreia Îi plătim tributul estival, ne conduce
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
spunem de pildă naturism, nu căutăm decât primordiala negentropie, renunțând la entropicul cotidian. Renunțare scurtă de altfel, căci adaptați vrând-nevrând stadiului entropic actual, nu putem rezista prea mult În negentropie; ne tragem totuși seva din actualitate. Că acea nostalgie a primordialului, căreia Îi plătim tributul estival, ne conduce de fapt În altă parte, spre evoluție și schimbare, e o altă poveste, căreia Îi dedic tableta de astăzi. Împotrivirea nostalgică e de fapt o zbatere În mlaștină, care ne trage tot mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
se poate diviza În biocenoză și biotop fără a muri, Ouroboros nu poate părăsi planul, de care trebuie să se țină mereu strâns lipit, atâta timp cât trăiește. Ca urmare, prin simplul fapt că Viața e obligatoriu Însoțită de dezvoltare, deci starea primordială, adică coada, e mai subțire decât starea actuală, capul, Ouroboros nu poate În realitate să-și apuce coada: gura Îi ajunge mereu deasupra. Evident, el va relua tentativa, dar pe un alt plan, cercul devenind o spirală. Intervine astfel schimbarea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
un alt plan, cercul devenind o spirală. Intervine astfel schimbarea, adică evoluția, căci spre deosebire de cerc, pe care nu se pot defini două puncte, două stări, distincte, pe spirală se poate, fie și numai distingând două spire succesive. Altfel spus, nostalgia primordialului devine forța motoare a schimbării, evoluției. Departe de a rămâne un simbol al restaurării, Ouroboros devine unul al evoluției. Să mergem mai departe. A doua tentativă de atingere a primordialului, a doua spiră adică, se află În același plan sau
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]