5,217 matches
-
să îți împrumute cartea Povestiri istorice, scrisă de Dumitru Almaș. 8. Formulează enunțuri folosind nu mai și numai. 9. Imaginează-ți că te întâlnești cu o personalitate îndrăgită.Scrie un dialog de 10 - 12 rânduri în care să folosești și pronume personale de politețe. *Sugestii de lectură: Citiți Povestiri istorice, de Dumitru Almaș. Se dă textul: Iarna era în puterea ei. Peste tot numai zăpadă și într-o bună zi, mic, alb și plăpând, Ghiocelul și-a sunat clopoțelul. - Cine îndrăznește
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
o linie forma greșită: Ghiocelul a răsărit sfios de sub ne-a/nea. El ne-a/nea adus bucurie în suflet. Fratii și surorile Ghiocelului s-au/sau bucurat. Vom culege viorele s-au/sau toporași. 8. Scoate din text un pronume și un adjectiv și scrie tot ce știi despre ele. 9.Formulează enunțuri în care cuvântul „ei" să aibă sensuri diferite. 10.Scrie o compunere în care să incluzi și un dialog între un copil și un ghiocel.Dă-i
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
dintre versuri merg pe un ritm al sufletului și al sensibilității. Muzica vorbelor e la tine mai degrabă ca un balsam, decât ca un strigăt. Mă gândesc la unii poeți, care construiesc rime pe o silabă și o prepoziție, un pronume și o conjuncție, jerbe de sunete, artificii de cuvinte. Tu alegi un dincolo-de-cuvânt... MK. În volumul meu recent The Chine fac și eu toate aceste lucruri, deci presupun că ar fi cazul să le iau apărarea. Mă gândesc că importantă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spaniolă el acceptă într-un sens limitat categoria comparației: el muy estupido de mí, el muy imbécil de tu hermano, *foarte prostul de mine, *the very idiot of his brother. (c) În română și în spaniolă, N2 poate fi un pronume care marchează neechivoc cazul acuzativ: săracul de tine. 2. OBIECTIVE Am urmărit formularea unei serii de observații cu privire la comportamentul tiparului (Det) N1 de N2 în româna actuală. Pentru stadiul actual al limbii, am tratat în mod special aspecte legate de
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
genii", În mod verosimil cu funcții apropiate de cele imaginate pentru aceștia de romani. Și astfel, dacă Îi atribuim (așa cum este posibil pe plan lingvistic) numelui larilor latini un etimon etrusc (cf. etruscul lasaxe "lasa", „demon feminin”, Laris și Larq, pronume personale), am putea să Îl identificăm fără șovăire pe zeul Înarmat cu lance, Laranxe "Laran", despre care s-a vorbit mai sus, cu corespondentul etrusc al latinului Quirinusxe "Quirinus", strămoș colectiv (la Roma el era „Romulusxe "Romulus" divinizat”) și zeu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1985) argumentează savant (ultrasofisticat, pe alocuri), în limbaj matematic, exemplificat grafic, aserțiunea că „întreaga aventură umană” se consumă între „polii verbelor fundamentale”, adică a fi și a avea. Primul e verbul „total”, primordial, „din care răsar toate numele (și toate pronumele) și toate celelalte verbe (și toate adverbele)”, pe scurt: toate cuvintele („pline” și „goale”, în terminologia chineză), „prin care se stabilesc tot felul de legături, [...] în așa fel încât să se poată închega un univers, cu tot ceea ce se vede
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
boii, puțin la simțire...” (Gr. Alexandrescu) - sinecdotă - numește Întregul prin parte și invers, specia prin gen și invers: „Românul e născut poet.” (V. Alecsandri) „Bolliac cânta iobagul...” (M. Eminescu) „Intrase sabie În țară...” (G. Coșbuc) 4. Sintaxa poetică - dativul etic - pronume personal În cazul dativ care exprimă participarea vorbitorului la acțiune: „Măicuță dragă, cartea mea Găsească-mi-te-n pace...” (G. Coșbuc) „Câinii atunci săriră Și-n grab ți-l jupuiră...” (Gr. Alexandrescu) - elementul predicativ suplimentar - parte de vorbire nominală care se referă deopotrivă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
vor fi cazați și în locuințele particularilor ce se vor destina, urmând a plăti chiria ce se va stabili. Art. 3. Toți evreii dintr-o comună vor fi înscriși într'un registru special, în care se va trece: Numele și Pronumele, naționalitate, religia, vârsta, profesiunea și localitatea de unde vine. Fiecărui evreu i se va elibera un bilet de identitate, cu arătarea tuturor acestor date. Art. 4. Nici un evreu nu poate părăsi comuna în care i-a fost fixat domiciliul, decât cu
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Goția (1989, pp. 113-114) Tabelul nu include conjuncții și prepoziții ("și", 262 atestări; "de", 112 atestări; "să", 84 atestări; "pre", 69 atestări; "ce", 67 atestări; "cu", 63 atestări etc.), verbe ("fi", 110 atestări; "avea", 81 atestări; "vrea", 60 atestări etc.), pronume ("el", 86 de atestări; "cel", 85 atestări etc) și nici articole ("al", 86 atestări etc.). Sunt expuse în tabel doar cuvintele încărcate cu sens, care revelează structura semantică a Bucoavnei. Cu totul transparentă este saturația teologică a textului, cuvintele fiind
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Relația de subordonare în care nu există nici recțiune, nici acord (fiindcă nu sunt condiții pentru existența lor) se numește „relație de subordonare prin aderență” (adică „alipire”) sau, mai simplu, „subordonare cu aderență”. Când regentul este un substantiv, numeral sau pronume, subordonatul său este un atribut: Leneșul mănâncă puțini colaci. Din coadă de câine nu faci sită de mătase. Fiecare din noi pe ale lui le știe. Am douăzeci de frumoși, douăzeci de cuminți, optzeci de nebuni.;sau o propoziție atributivă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cu rol de predicat din regentă să stea la persoana a III-a singular (uneori, când subiectiva e introdusă prin câți sau cari în limba veche -, verbul din regentă stă la persoana a III-a plural), iar predicatul regentei cere pronumelui introductiv al subiectivei să stea în nominativ (când această „cerință” nu este respectată, apare anacolutul - Cui îi place această piesă o mai poate vedea peste două zile.). Autoarea ajunge la concluzia că „din punct de vedere formal, gramatical, subiectul și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
notion de rection”, în „Acta linguistica”, I, 1939, 1, p. 20), se dovedește a fi întemeiată”. În ceea ce privește acordul în persoană al predicatului cu subiectul, menționăm că acesta se realizează, după opinia lui Sorin Stati, numai dacă subiectul este exprimat prin pronume personal; când subiectul este exprimat prin alte părți de vorbire (ca substantivul, despre care în mod curent se spune că nu are categoria morfologică a persoanei), fenomenul în discuție poate fi considerat recțiune, pentru că substantivul-subiect cere verbului-predicat (sau din componența
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
verb copulativ în regentă + propoziție predicativă, constatăm că, pe de o parte, subiectul poate fi exprimat prin verb la infinitiv, dar și prin substantiv, și, pe de altă parte, propoziția subiectivă poate fi introdusă prin conjuncție subordonatoare, dar și prin pronume relativ, de exemplu: Cine tace înseamnă că aprobă. Acest tip de predicat (sau de regentă) nu impune restricții în selectarea unui anumit tip de subiect (subiectivă). În propozițiile cu predicat nominal (sau în frazele în care regenta conține un verb
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cazul nominativ, iar când numele predicativ nu se exprimă prin nume, verbul copulativ „selectează” verbe la infinitiv sau la supin, de exemplu: Asta nu e de spus. Propoziției predicative verbul copulativ îi impune să fie introdusă prin conjuncție sau prin pronume relative, de exemplu: Vei deveni ce vrei sau prin adverbe relative, de exemplu: (Ea) este cum mi-am închipuit. Așadar, în cazul numelui predicativ (sau al predicativei) și în cazul complementelor (completivelor) obligatorii, toate în relație de interdependență, restricțiile formale
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
fu cea dintâi cugetare care-i veni în minte. Sub aspect structural, enunțul de bază poate fi un enunț sintactic, o frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: unități lexicale (substantive sau adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective, în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții) - Știi, Mario, de ce te-am adus? Ascult, Măria-ta. Ne ducem, dar gândește-te, stimabile, că suntem vecini. Ce, mă, n-ai dormit ieri? Unde-i lupul, moș Mihai? Ei
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
pus-am dorul căpătâi) sau construcții echivalente (sintagme/articol adjectival +adjectiv/: Cei mai mulți umblau bezmetici. Pe cel neînvățat slugă-l va avea; propoziții: Cine se atinge de mărăcine nevătămat nu scapă. A luat drept realitate ceea ce era fals în om.), apoi pronume (Alta nu se află mai frumoasă; Boierul m-a luat de nebun.) și numeral (Amândoi umblau duși pe gânduri pe aleile parcului.). Regentul nominal poate avea orice funcție sintactică. Uneori acesta este implicit (Prost se naște el, cineva, prost crește
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
nominal - trebuie să stea în N. sau în Ac. obiect direct al propoziției: Zgomotoși copiii vin. Aceeași regulă se aplică și în cazul substantivului precedat de ca. Numai gerunziul, în aceeași funcție, trebuie să aibă ca regent nominal substantivul sau pronumele numai cu rol de complement direct al propoziției: Văd lumina lucind. 2. La nivelul frazei: Propoziția dublu subordonată determină simultan un regent de tip nominal și unul de tip verbal. Ea poate fi introdusă prin: a) conjuncții sau locuțiuni conjuncționale
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
nominal și unul de tip verbal. Ea poate fi introdusă prin: a) conjuncții sau locuțiuni conjuncționale subordonatoare - că, dacă, fără să - Îl vedea că abia așteaptă; b) adverbe relative - cum, precum, cât - Parcă-l văd cum ușor scoate cureaua.; c) pronume relative - care, cine, ce, cât, cel ce - Nu l-ai văzut ce trist era?. „Propoziția dublu subordonată simultan prin joncțiune - Eu te văd cum îngâni cântecul - este sinonimă sintactic cu propoziția dublu subordonată simultan juxtapusă”. Regentul, în frază, poate fi
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
planul expresiei a dependenței față de verb(topica)”. În funcție de planul semantic sau de structura subordonatului cu dublu regent simultan, mai intervin elementele de relație și articolul. Flexiunea este orientată de acord și, mai rar, de recțiune. Când se realizează prin nume(pronume) sau prin participiu(în structuri simple, multiple infrapropoziționale sau analitice), subordonatul cu dublu regent simultan se acordă în gen și număr cu regentul nominal: Baba, de venin, se smulse odată din piuă-n sus și rupse lanțurile, lungindu-se slabă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
încredere. / A plecat fără nicio încredere . - sau de opțiunea subiectului vorbitor - El se dă drept director. Propozițiile se introduc în frază prin: conjuncții și locuțiuni conjuncționale: că, ca să, ca și când, ca și cum: I-am simțit de la ușă că erau intrigați și curioși; pronume(adjective) relative: Refuzăm lucrurile ce sunt și le tratăm ca generalități; adverbe relative: încât, cum, în chip de, drept: Iată-l cum din haos se face om, iar el devine haos. „Topica, expresie a celei de a doua direcții în
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
nominal), exprimând concomitent o caracteristică circumstanțială referitoare la un verb(regent verbal)” - Ager, oțelul rupe de la fund pământul negru, muncit cu dușmănie. Regentul nominal este regentul principal. El poate fi un : substantiv: Greierii negri, traficanți, vând o mirodenie trecătoarelor albine; pronume: El, singuratic, duce către cer brazda; numeral: Sfioși, cei doi nu izbutiră să găsească răspunsul potrivit. Regentul verbal este un verb(locuțiune verbală) sau, mai rar, un adjectiv (Gândul, ajuns în flacăra lui de ploaie târzie, se face palid). Regentul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
a elementelor determinate și nu a funcției lor sintactice”. Primul dintre cei doi agenți ai funcției de atribut circumstanțial ar putea fi numit convențional „de tip nominal”, întrucât poate fi reprezentat printr-un substantiv (exemplu: oamenii merg grăbiți), printr-un pronume (exemplu: ei merg grăbiți) sau printr-un numeral întrebuințat substantival (exemplu: doi merg grăbiți). „În același sens, cel de-al doilea regent al funcției de care ne ocupăm poate fi numit „de tip verbal”, acesta putând fi un verb concret
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de tipul n-a știut-o ce rea este - vezi Mioara Avram, art. cit., p. 547). Exemplu: Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaus Cum ușor ca din cutie scoate lunile chaos (M. Eminescu, op. cit., p. 105) c) Pronumele relative cine, ce, care, cât, cel ce, cu precizarea că propoziția astfel introdusă ar trebui numită „atributivă completivă”, pentru că - corespunzând unui complement - nu mai exprimă o circumstanțială față de regentul de tip verbal. Exemplu: Îl vede cine este și de aceea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cel ce, cu precizarea că propoziția astfel introdusă ar trebui numită „atributivă completivă”, pentru că - corespunzând unui complement - nu mai exprimă o circumstanțială față de regentul de tip verbal. Exemplu: Îl vede cine este și de aceea nu se mai miră. d) Pronumele interogative și adverbele pronominale interogative, dacă propoziția atributivă circumstanțială este interogativă indirectă. Exemplu: N-o știe ce este și cum este. Propozițiile atributive circumstanțiale pot fi și juxtapuse propoziției regente. Despre juxtapunerea propozițiilor atributive circumstanțiale se poate vorbi în următoarele
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
speriate. Și crângurile se întind desfrunzite, cafenii, cu o ușoară pâclă arămie deasupra lor. Se întorceau înșelați în nădejdile lor. „Obiectul a cărui stare existentă în timpul unei acțiuni o arată numele predicativ circumstanțial poate fi exprimat printr-un substantiv sau pronume (exprimat sau nu): Noaptea potolit și vânat arde focul în cămin. Eminescu, o. I 42. Domnu ... se plimbă încet, cu mâinile la spate, singur și trist. Sadoveanu, o. III 50.” Substantivul sau pronumele desemnând obiectul a cărui stare se exprimă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]