5,338 matches
-
alte vocale: "commencer" „a începe” - "commençons" „începem”. Apare de asemenea în cuvinte derivate în care nu mai este c + e/i ca în cuvântul de bază, ci altă vocală în locul lui e/i: "France" > "français". Mai este prezentă și în pronumele demonstrativ "ça" „asta”, varianta din registrul de limbă curent a pronumelui "cela" „aceasta” din registrul elevat. Punctuația este asigurată în franceza din Franța prin aceleași semne ca în română. Doar apostroful (’) este mult mai frecvent folosit decât în română. Acesta
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
cuvinte derivate în care nu mai este c + e/i ca în cuvântul de bază, ci altă vocală în locul lui e/i: "France" > "français". Mai este prezentă și în pronumele demonstrativ "ça" „asta”, varianta din registrul de limbă curent a pronumelui "cela" „aceasta” din registrul elevat. Punctuația este asigurată în franceza din Franța prin aceleași semne ca în română. Doar apostroful (’) este mult mai frecvent folosit decât în română. Acesta marchează elidarea (vezi Elidarea). Sunt totuși unele diferențe de amănunt în
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
din articol hotărât + un substantiv. Dar un grup ritmic cu un singur cuvânt cu sens lexical deplin poate conține mai multe cuvinte gramaticale. De exemplu, grupul "que je te le donne" „să ți-l dau”, este format dintr-o conjuncție, pronumele personal subiect, un pronume personal cu funcție de complement indirect, un pronume personal cu funcție de complement direct și un verb, accentul căzând pe vocală o a verbului. Într-un grup ritmic pot fi și mai multe cuvinte cu sens lexical deplin
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
substantiv. Dar un grup ritmic cu un singur cuvânt cu sens lexical deplin poate conține mai multe cuvinte gramaticale. De exemplu, grupul "que je te le donne" „să ți-l dau”, este format dintr-o conjuncție, pronumele personal subiect, un pronume personal cu funcție de complement indirect, un pronume personal cu funcție de complement direct și un verb, accentul căzând pe vocală o a verbului. Într-un grup ritmic pot fi și mai multe cuvinte cu sens lexical deplin. În exemplele următoare numărul
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
singur cuvânt cu sens lexical deplin poate conține mai multe cuvinte gramaticale. De exemplu, grupul "que je te le donne" „să ți-l dau”, este format dintr-o conjuncție, pronumele personal subiect, un pronume personal cu funcție de complement indirect, un pronume personal cu funcție de complement direct și un verb, accentul căzând pe vocală o a verbului. Într-un grup ritmic pot fi și mai multe cuvinte cu sens lexical deplin. În exemplele următoare numărul de asemenea cuvinte crește de la două la
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
o realizează: Unele legături sunt obligatorii, altele facultative, iar altele interzise. Legăturile obligatorii sunt obligatorii în orice registru de limbă. Între o parte de vorbire antepusa unui substantiv pe care îl determină și acesta, legătura este obligatorie: Între verb și pronumele personal formă neaccentuata cu funcție de subiect sau de complement al acelui verb, legătura este de asemenea obligatorie: Prin analogie cu legătură între verbele cu "ț" final scris și pronumele personal subiect, între verbele cu vocalele finale [a] sau e scris
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
care îl determină și acesta, legătura este obligatorie: Între verb și pronumele personal formă neaccentuata cu funcție de subiect sau de complement al acelui verb, legătura este de asemenea obligatorie: Prin analogie cu legătură între verbele cu "ț" final scris și pronumele personal subiect, între verbele cu vocalele finale [a] sau e scris nepronunțat și pronumele personal subiect se introduce un [ț] de legătură, care se și scrie: "donne-t-il ?" [dɔn.til] „da el?”, "donnera-t-il ?" „va da el?”. De asemenea, în cazul verbelor
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
neaccentuata cu funcție de subiect sau de complement al acelui verb, legătura este de asemenea obligatorie: Prin analogie cu legătură între verbele cu "ț" final scris și pronumele personal subiect, între verbele cu vocalele finale [a] sau e scris nepronunțat și pronumele personal subiect se introduce un [ț] de legătură, care se și scrie: "donne-t-il ?" [dɔn.til] „da el?”, "donnera-t-il ?" „va da el?”. De asemenea, în cazul verbelor terminate în consoana scrisă, dar nepronunțată c: "vainc-t-elle ?" „învinge ea?”. Alte cuvinte gramaticale (monosilabice
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
deci accent de cuvânt numai dacă un singur cuvânt formează un grup ritmic. De regulă pot fi accentuate cuvintele cu sens lexical deplin. Cuvintele gramaticale în general nu pot fi accentuate. Astfel sunt articolele, adjectivele demonstrative, adjectivele posesive, prepozițiile, conjuncțiile, pronumele relative simple, unele pronume personale și unele adverbe. Accentul final poate totuși cădea pe unele pronume când acestea sunt plasate după verbul cu care sunt asociate, în general dacă vocală lor este alta decât /ə/. Cazuri frecvente: Principalele caracteristici ale
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
numai dacă un singur cuvânt formează un grup ritmic. De regulă pot fi accentuate cuvintele cu sens lexical deplin. Cuvintele gramaticale în general nu pot fi accentuate. Astfel sunt articolele, adjectivele demonstrative, adjectivele posesive, prepozițiile, conjuncțiile, pronumele relative simple, unele pronume personale și unele adverbe. Accentul final poate totuși cădea pe unele pronume când acestea sunt plasate după verbul cu care sunt asociate, în general dacă vocală lor este alta decât /ə/. Cazuri frecvente: Principalele caracteristici ale accentului principal în franceză
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
fi accentuate cuvintele cu sens lexical deplin. Cuvintele gramaticale în general nu pot fi accentuate. Astfel sunt articolele, adjectivele demonstrative, adjectivele posesive, prepozițiile, conjuncțiile, pronumele relative simple, unele pronume personale și unele adverbe. Accentul final poate totuși cădea pe unele pronume când acestea sunt plasate după verbul cu care sunt asociate, în general dacă vocală lor este alta decât /ə/. Cazuri frecvente: Principalele caracteristici ale accentului principal în franceză sunt: Accentele finale segmentează vorbirea în grupuri ritmice care constituie unități de
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
deci la patru persoane verbul sună la fel. De aceea, morfemul persoanei a devenit în mare măsură subiectul exprimat prin alt cuvânt. Ca urmare, verbul apare numai pe lângă un asemenea cuvânt. La persoana a treia acesta este un substantiv, un pronume sau, mai rar, un verb la infinitiv, iar la persoanele I și a II-a, un pronume personal. Singura excepție este cea a modului imperativ, la care pronumele se folosește numai pentru scoaterea în evidență a persoanei. În mod tradițional
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
subiectul exprimat prin alt cuvânt. Ca urmare, verbul apare numai pe lângă un asemenea cuvânt. La persoana a treia acesta este un substantiv, un pronume sau, mai rar, un verb la infinitiv, iar la persoanele I și a II-a, un pronume personal. Singura excepție este cea a modului imperativ, la care pronumele se folosește numai pentru scoaterea în evidență a persoanei. În mod tradițional, în franceză se iau în seamă trei diateze: activă, reflexivă și pasivă. Exemple cu un verb care
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
un asemenea cuvânt. La persoana a treia acesta este un substantiv, un pronume sau, mai rar, un verb la infinitiv, iar la persoanele I și a II-a, un pronume personal. Singura excepție este cea a modului imperativ, la care pronumele se folosește numai pentru scoaterea în evidență a persoanei. În mod tradițional, în franceză se iau în seamă trei diateze: activă, reflexivă și pasivă. Exemple cu un verb care poate fi la toate trei: La diateza reflexivă, pronumele reflexiv poate
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
la care pronumele se folosește numai pentru scoaterea în evidență a persoanei. În mod tradițional, în franceză se iau în seamă trei diateze: activă, reflexivă și pasivă. Exemple cu un verb care poate fi la toate trei: La diateza reflexivă, pronumele reflexiv poate fi cu funcție de complement direct ("Il se lave") sau indirect: "Il se reproche une erreur grave" „Își reproșează o greșeală gravă”. Formele pronumelui reflexiv se văd în tabelul următor. Este caracteristic pentru diateza reflexivă faptul că la timpurile
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
și pasivă. Exemple cu un verb care poate fi la toate trei: La diateza reflexivă, pronumele reflexiv poate fi cu funcție de complement direct ("Il se lave") sau indirect: "Il se reproche une erreur grave" „Își reproșează o greșeală gravă”. Formele pronumelui reflexiv se văd în tabelul următor. Este caracteristic pentru diateza reflexivă faptul că la timpurile compuse (vezi secțiunea următoare), verbul auxiliar este totdeauna "être" „a fi”. De notat că nu sunt efectiv reflexive toate verbele cu formă reflexivă. Astfel sunt
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
hué par la foule" „Oratorul a fost huiduit de mulțime”. Deoarece diateza pasivă se folosește mai mult în limba scrisă, în cea vorbită este înlocuită de alte construcții. Este foarte frecventă, mai degrabă la persoana a treia, construcția activă cu pronumele nehotărât personal "on", deși în aceasta nu poate fi prezent complementul de agent. Cu aceasta, propoziția "L’orateur a été hué" devine "On a hué l’orateur", care în română se traduce tot cu pasivul sau cu „Lumea l-a
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
s’est fait huer par la foule". Și "voir" „a vedea” poate fi semiauxiliar în construcție pasivă, tot cu infinitivul: "L’entrée lui a été refusée" „I s-a refuzat intrarea” → "Elle s’est vu refuser l’entrée". Verbe cu pronume reflexiv pot avea de asemenea sens pasiv, ca în română, exprimând un agent nedefinit de persoana a treia. Exemplu: "Aujourd’hui tout se vend sous le même toit dans les hypermarchés" „Astăzi totul se vinde sub același acoperiș, în hipermarketuri
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
altă persoană să efectueze acțiunea. Aceasta are ca verb semiauxiliar tot "faire". Exemplu: "Il fait laver sa voiture" „Pune să i se spele mașina”, „Își dă mașina la spălat”. Și în această construcție "faire" poate fi de formă reflexivă, cu pronumele reflexiv CI ("Il se fait laver les cheveux" „Pune să i se spele părul”) sau CD: "Il s’est fait connaître par ses déclarations racistes" „S-a făcut cunoscut prin declarațiile sale rasiste”. În franceză se găsesc aceleași moduri ca
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
vei găsi un loc de muncă la mine”. Formare: verbul auxiliar "avoir" sau "être" la indicativ prezent + participiul trecut. Despre acordarea acestuia vezi mai jos Participiul trecut. Exemple: <nowiki>*</nowiki> Se poate acorda în patru feluri cu subiectul, "vous" fiind pronume de politețe adresat și unei singure persoane. Ca în română, caracteristica principală a perfectului compus francez este că în narațiune exprimă acțiuni care se succed, despre care forma verbală sugerează că au început și s-au terminat în anumite momente
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
doua este rar folosită. În franceză, imperativul prezent are nu numai forme de persoana a II-a, ci și de persoana I plural. Sunt în general aceleași ca la indicativ prezent, persoanele corespunzătoare, cu deosebirea că nu se folosește cu pronumele personal subiect formă neaccentuată. Mai este și o diferența ortografică: la persoana a II-a singular a verbelor care la indicativ prezent au desinența "-es", aceasta devine "-e". În cazul verbelor reflexive, pronumele reflexiv se plasează înaintea verbului numai la
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
cu deosebirea că nu se folosește cu pronumele personal subiect formă neaccentuată. Mai este și o diferența ortografică: la persoana a II-a singular a verbelor care la indicativ prezent au desinența "-es", aceasta devine "-e". În cazul verbelor reflexive, pronumele reflexiv se plasează înaintea verbului numai la forma negativă ("Ne te lave pas !" „Nu te spăla!”), la forma pozitivă fiind după verb: "Lave-toi !" „Spală-te!” Sunt neregulate verbele "avoir", "être", "savoir" „a ști” și "vouloir", în sensul că la imperativ
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
-a plural, cu sensul „Binevoiți!” Infinitivul francez are, ca în română, formă de prezent și de trecut. Spre deosebire de română, cea de trecut este și ea destul de frecventă. Formare: rădăcina verbului + un sufix specific: La verbele reflexive se folosesc toate formele pronumelui reflexiv: "me/te/se/nous/vous/se promener" „a mă/te/se/ne/vă/se plimba”. O particularitate a infinitivului prezent este că la forma negativă, cuvintele de negație "ne" și "pas" sunt ambele înaintea verbului. Funcții sintactice: Formare: "avoir
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
direct. Regulile acordului sunt destul de complexe, dar privesc numai limba scrisă, în afară de participiile trecute cu sufix consonantic, care se aude la feminin. Principalele cazuri de acord și non-acord: Formare: prepoziția "en" + participiul prezent. La verbele reflexive se folosesc toate formele pronumelui reflexiv, fiind plasate după "en": "en me/te/se/nous/vous/se promenant" „plimbându-mă/te/se/ne/vă/se”. La fel se plasează și negația "ne": "en ne me promenant pas" „neplimbându-mă”. Verbul la gerundiv nu are niciodată
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
loc aparte merită cuvintele considerate tradițional adverbe, dar care nu au funcție sintactica, ci de modalizator, de conector logic, sau cele care constituie singure propoziții neanalizabile. În franceză, toate atributele substantivale și pronominale, precum și toate complementele exprimate prin substantiv sau pronume accentuat sunt formate cu prepoziții, înlocuind complet declinarea. Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale subordonatoare sunt asociate cu un anumit mod verbal la care se folosește predicatul propoziției subordonate circumstanțiale. Din punctul de vedere al formei se pot deosebi mai multe categorii
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]