7,270 matches
-
nevoie să nu rămână la casa unde există femeie tânără și bărbat bătrân când va fi mânios, să nu dea voie inimii să-și facă pe voie), devine înțelept, potrivit pentru greutățile căsătoriei. e. Privilegiul norocului Căsătoria dintre cei doi protagoniști ocupă centrul basmelor care au drept temă călătoria inițiatică a tânărului, ce se sfârșește, în mod firesc; prin trecerea într-o altă vârstă și, implicit, cu o nuntă. Întreaga construcție epică a basmului se află deci orientată spre motivarea acestui
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
seara se joacă bradul la casa miresei, obicei la care participă și nunii; tot atunci are loc o masă fără dar; duminică dimineața se joacă o doniță cu apă scoasă de mireasă din fântâna aflată la răsărit de casa ei. Protagoniștii acestui moment sunt mireasa și un flăcău cu părinții în viață. Donița este împodobită cu un șervet jucat la fiecare răspântie până acasă, unde banii sunt luați de lăutari; apare frecvent motivul scaldei. În România, înainte de plecarea mirilor la biserică
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
hulubi și-acum se sărută și stau în vârf. Hulubii sunt dragostea!" d. Alte vietăți concură la realizarea schemei narative a narațiunilor populare ce au în centrul lor realizarea unei căsătorii fericite. În basmul Căpiță norocosul și iepurașul [ Furtună], norocul protagonistului este întrupat într-un iepure. Misiunea iepurașului apare rostită clar: "Eu ți-am ieșit înainte să te faci om și eu am să-ți dau minte cum n-a avut nimeni, viață de răsviață neamului d-tale!" Căpiță se căsătorește
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
de Cantemir în alegoria sa politică - inorogul, aspida, vasiliscul (comentarii recente ample la Bogdan Crețu). În această lume a căutărilor, un astfel de bestiar (Moraru, De nuptiis Mercurii 135-50) nu poate avea decât un puternic rol formativ, fie că supune protagonistul la diverse probe, fie că îi oferă ajutorul, fie că îi arată doar un înspăimântător spectacol al diformului și al grotescului. O alternativă fabuloasă, uneori impregnată de mirabil creștin, mai aproape însă de mit și de fantastic, benefic imaginației și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
spații și locuințele fastuoase se bucură de cele mai reușite descrieri în romanele cavalerești. Marcate de suprarealitatea fantastică, trecând din mitologiile precreștine în ortodoxismul primar, asimilat de folclor și de credințele populare, romanele dezvoltă narațiuni de largă respirație, în care protagonistul nu este deloc străin de traseul inițiatic al eroului de basm. Dincolo de parabole, sentințe și enigme, au loc nașteri miraculoase ale unor personaje cu calități supraumane, semn al destinelor spectaculoase. De cele mai multe ori, aceste trasee existențiale apar mai întâi proiectate
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
and fantastic literature" (t. m.). Juan Gonzalez Etxeberria, "Metamorphosing Worlds in the Cinema of the Fantastic", în CLCWeb: Comparative Literature and Culture, vol. 10, nr. 4, 2008. 18 Empatia și simpatia funcționează din perspectiva spectatorului. Prin empatie putem experimenta ceea ce protagonistul exprimă. Prin simpatie avem experiența unei senzații ce se plasează spre protagonist. C.f. Michael O'Pray, Film, Forum and Phantasy. Adrian Stokes and Film Aesthetics, MacMillan, New York, 2004. 19 "In a written drama there are [...] two different texts: the main
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Cinema of the Fantastic", în CLCWeb: Comparative Literature and Culture, vol. 10, nr. 4, 2008. 18 Empatia și simpatia funcționează din perspectiva spectatorului. Prin empatie putem experimenta ceea ce protagonistul exprimă. Prin simpatie avem experiența unei senzații ce se plasează spre protagonist. C.f. Michael O'Pray, Film, Forum and Phantasy. Adrian Stokes and Film Aesthetics, MacMillan, New York, 2004. 19 "In a written drama there are [...] two different texts: the main text, i.e. words and sentences spoken by represented persons, and the side
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în Premiul Internațional al Uniunii Latine (1995). Roman al singurătății și al imposibilei comunicări, cartea încheagă un epic relativ simplu. Într-un oraș de provincie atemporal, loc unde nu se întâmplă nimic, naratorul anonim - învecinat parcă prin depersonalizare cu viitorii protagoniști cu identitate difuză ai Noului Roman francez - întâlnește doi tineri, în aparență frate și soră, se îndrăgostește de fată și încearcă să-i înțeleagă misterul, dar e constant împiedicat să ajungă la aceasta, pentru ca în final necunoscuții să dispară din
VONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
dar e constant împiedicat să ajungă la aceasta, pentru ca în final necunoscuții să dispară din oraș, fără ca dezvăluirea decisivă să aibă loc. Faptele contează însă mai puțin decât ecoul în conștiință al celor întâmplate, imaginarul fiind mai consistent decât realitatea. Protagonistul, febril, cu vocația introspecției, caută semnificații de adâncime gesturilor cotidiene, își explorează universul închis până la limita unde se confundă cu himera, forțează tainele cu un acut sentiment al absurdității lumii și cu o permanentă intuiție a primejdiei. Asociat frecvent cu
VONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
clarvăzător al lui V., sprijinit, cu înțeleaptă cumpănire, pe tripticul autor-operă-public. Din jurul acestor factori, la care se adaugă alții, variabili (presa, librăriile ș.a.), se încheagă imaginea mai amplă, de o anume prospețime, a unei culturi, cu dinamismul propriu și cu protagoniștii ei - de la primii, ingenui, stihuitori și de la bătrânii cronicari, de la sârguincioșii traducători și pedanții pedagogi „luminători”, de la trubadurii melancolici sau învăpăiații pașoptiști până la acei cărturari și poeți care, precum Ion Heliade-Rădulescu, ajung să încunune strădaniile unor generații anterioare și deschid
VOLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
Bordeaux și admiră insurgența lui Horea). Lipsite de adâncime, personaje-etalon precum Horea și Avram Iancu transportă un întreg arsenal de locuri și situații comune parafate politic. V. supralicitează acțiunea, deschide multiple planuri de argumentare privind „rolul istoric”. Totodată ecranează partitura protagonistului, redus la o voce prestatoare de aserțiuni, stilistic rizibile, însă întotdeauna rostite cu patos: „Lupta noastră a fost ca o vacă neagră... Întunecată de durere. Dar n-a fost stearpă” (Avram Iancu sau Calvarul biruinței). În alte piese, Adio, majestate
VOITIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
deceniu” unei abordări diferite, aparent mai democratică. În atmosfera închisă a activiștilor de partid este urmărită evoluția câtorva conștiințe în paralel cu desfășurarea unor evenimente istorice (colectivizarea, destinderea ideologică temporară, înlocuirea unei generații de nomenclaturiști cu alta mai puțin închistată). Protagoniștii sunt intelectuali, dar și activiști de partid care nu pot rămâne pasivi față de încărcătura etică a faptelor proprii și ale semenilor. Caracteristic este primul roman, Conul de umbră. Personajul principal, Micu, individ din stirpea lui Niculae din Marele singuratic de
ZANC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
întâmplare neprevăzută îl face pe Cremene să descopere - cu puțin înainte de a muri sub dărâmăturile blocului Scala, în cutremurul din martie 1977 - erorile propriei existențe. Finalul, deși ușor neverosimil, este semnificativ: legile implacabile ale destinului acționează în mod tragic asupra protagonistului. Careul de fugă tinde a fi un roman de moravuri, în care politicul este voalat de un șir nesfârșit de aventuri galante și de fire epice încâlcite. Ziaristul Mihai Bratu trece prin nenumărate experiențe erotice, la fel cu prietenul, dar
ZANC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
destine ce se încrucișează, între care Vincent Renda (prin intermediul căruia Z. își exprimă aspirația de a scrie „o carte totodată sentimentală și cinică, brutală și subtilă, descriptivă și dinamică”), Zulnia Balasam, Marie-Rose și Iorgu Sumariotis, patriarhul locului. Incursiunile în biografiile protagoniștilor, ca și descrierile minuțioase de întâmplări și cadre imprimă tetralogiei un caracter balzacian, cu forța dată de documentul uman și social. Coordonate temporale precise marchează firul narativ, străin de rupturi și derapaje. Z. constată lucrurile, nu încearcă să le comenteze
ZARIFOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290713_a_292042]
-
copilăriei, în continua ei deschidere spre valorile morale perene. Cărțile sale pentru copii s-au bucurat de succes, au fost traduse în Marea Britanie, Franța, Rusia, Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria. A inițiat și o serie de cărți de colorat avându-l ca protagonist pe Moș Bărbuță, situat în diverse spații de peregrinare (la Zoo, la Polul Nord, în cosmos). Z. este și epigramist, atât pentru cei mici, precum în Pauze cu aplauze (1982), cât și pentru cei mari, ca în Ace la purtător (2002
ZARAFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290706_a_292035]
-
a procesului educațional. Managementul se remarcă prin:formularea de obiective strategice și operaționale, căutarea condițiilor de obținere a performanțelor măsurabile, abordarea prioritară a resurselor, adoptarea deciziilor de diferite tipuri și grade de complexitate, practicarea delegării de autoritate, considerarea managerului drept protagonist al organizației, atitudini activizante, creative, punerea accentului pe rezultate și pe analiza lor complexă. Consiliul de Administrație al grădiniței are următoarele atribuții principale: administrează, prin delegare din partea consiliului local, terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitatea de învățământ
Calitatea actului managerial din grădiniță by Anghel Viorica [Corola-publishinghouse/Science/542_a_1329]
-
să scape de dezastrul și de persecuțiile provocate de războiul civil*. Ei au origini sociale diferite, dar mai ales membrii fostelor elite ale societății țariste - ofițeri, aristocrați, intelectuali - sunt cei care pleacă, precum și evrei* fugind de pogromurile inițiate de diverși protagoniști. în 1926, Societatea Națiunilor estimează numărul acestor ruși la 1.126.000. Exilul lor poate fi temporar: în 1921, 121.000 de persoane se întorc în Rusia, și mai mult de 180.000 între 1921 și 1931. Este reprezentativ întreg
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
muncii. Punând de acord teoria și practica, Marx vrea să aducă clasa exploatată la conștiința de sine pentru a transforma „starea lucrurilor” și a accelera distrugerea capitalismului. Mai mult militant decât teoretician, Lenin vede în ideologii niște arme pe care protagoniștii luptei de clasă le utilizează în mod conștient în lupta lor. Nu contează falsitatea sau veracitatea lor, contează doar eficacitatea lor. Ideologia comunistă trebuie să servească practicii politice - și nu revendicărilor economice - devenind critica sistemului detestat. Lenin mizează în mod
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
regim democratic fascismului era un lucru în întregime corect; dar acum, împărțirea statelor capitaliste în fasciste și democratice nu mai are niciun sens”. Este vorba de un „război imperialist” în care comuniștii nu trebuie să se amestece, lăsându-i pe protagoniști să-și epuizeze forțele, după care revoluția și URSS îi va mătura pe toți. IC va impune această linie partidelor comuniste, care nu se adaptează destul de repede (cum este cazul PCF, PC britanic, belgian și american). Principala rezistență vine din partea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
polii terorismului internațional de obediență comunistă, membri ai mișcărilor palestiniene servind de instructori pentru numeroși teroriști europeni. Există, totuși, în Orientul Mijlociu, și grupări teroriste non-palestinene. în 1978, se creează Dev Sol, ramură armată a mișcării Devrimci Sol (Stânga Revoluționară), principalul protagonist al terorismului din Turcia anilor 1970-1980, cu circa 6 000 de victime la activ. în 1994, Dev Sol devine Partidul Revoluționar de Eliberare a Poporului (DHKP-C), numărând și în ziua de azi mii de simpatizanți în diaspora turcă din Europa
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Lenin, și participă la Conferința de la Zimmerwald, în 1915. Revenit în Rusia în mai 1917, se alătură bolșevicilor. Președinte al Sovietului din Petrograd, însărcinat cu conducerea militară a loviturii de stat bolșevice din 7 noiembrie 1917, este unul din principalii protagoniști ai Revoluției din Octombrie*. Comisar al Poporului pentru Afaceri Externe și unul din negociatorii Tratatului de la Brest-Litovsk, în martie 1918 fondează Armata Roșie*, care joacă un rol decisiv în războiul civil*. Creator, la 4 iunie 1918, al primelor lagăre de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
violențele și penuria ce caracterizează aceste momente de dezorganizare generală. Față cu demobilizarea, chiar cu respingerea, noile elite se găsesc atunci obligate să reactiveze patima revoluționară, credința în posibilitatea unui viitor mai bun, cu scenarizarea revoluției, mitizarea acțiunilor și a protagoniștilor ei, amplificarea opoziției prieten-dușman, dar și instrumentalizarea utopiei ca mijloc de propagandă*. în 1918, pentru prima oară, comunismul bolșevic se oferă ca pagină albă diverselor aspirații utopice. Pe acest teren fertil, înfloresc cetăți, palate, comunități diverse, care permit inovarea pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vizând „restructurarea organizațiilor literare și artistice” marchează o nouă întorsătură în viața artistică, simbolizată prin lichidarea RAPP și prin adoptarea „realismului socialist”. Astfel, în romanul lui Nikolai Ostrovski, un tânăr bolșevic* autodidact și invalid, Așa s-a călit oțelul (1932), protagonistul, Pavel Korceaghin, întruchipează chintesența eroului pozitiv; însă formularea realismului socialist nu este precizată decât în 1934, în articolul unu al statutelor Uniunii Scriitorilor. Categoric, intelectualii sunt reabilitați, dar sunt subjugați. Scriitorii, catalogați de Stalin ca „ingineri ai sufletelor”, trebuie, de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al tendințelor demografice, Germania putea considera că timpul trece în favoarea Rusiei, iar Franța, că timpul trece în favoarea Germaniei, în timp ce atât Germania, cât și Franța, din motivele deja menționate 9, puteau considera că amânarea conflictului îi va favoriza oponentul. Deci toți protagoniștii, cu excepția Marii Britanii, aveau motive, în 1914, să prefere războiul unei soluții pașnice pe care nu o puteau considera definitivă, ci numai ca pe o pauză de respirație înainte de o inevitabilă reglare de conturi. Așa cum schimbările în distribuția puterii din Europa
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Uniunii Sovietice. În consecință, întreaga structură a balanței de putere s-a schimbat. La sfârșitul primului război mondial și chiar la începutul celui de-al doilea, ambele talere ale balanței erau predominant europene; numai greutățile proveneau de pe tot globul. Principalii protagoniști ai competiției pentru putere și mizele majore ale acesteia încă se centrau pe Europa. Pentru a parafraza afirmațiile deja citate ale lui George Canning, puterile noneuropene au fost invocate numai pentru a redresa echilibrul de pe acest continent. În cuvintele lui
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]