5,326 matches
-
se așează și se inserează în curgere. Pasul ei hotărît răsună pe pămîntul tare, ghetele ei cu șireturi și tocuri groase sunt lustruite ca saboții unei iepe de gală. Orașul se învață prin corp și se regăsește prin el, pașii răsună și trosnesc așa cum nu ar putea-o face pe pămîntul suplu din cealaltă țară. La Paris, Claire îl întîlnește pe Alain, un consătean, care însă nu așteaptă decît să se întoarcă acasă, de cîte ori are ocazia; trăiește la unison
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Blestemate fie mașinile! În fiecare an progresul lor condamnă la Sărăcire milioane de lucrători luându-le munca, și cu munca salariul, și cu salariul Pâinea. Blestemate fie mașinile!" Iată strigătul care se ridică din Prejudecata vulgară și al cărui ecou răsună în jurnale. Dar a blestema mașinile înseamnă a blestema spiritul uman. Ceea ce mă neliniștește este faptul că este cu putință să se întâlnească un om care să se simtă în largul său cu o astfel de doctrină. Căci, în sfârșit
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
acesta de a transforma însăși lumea. Capitolul 1 LIMBAJUL NATURAL CA INSTRUMENT AL COMUNICĂRII Motto: „Onoare-a oamenilor, Sfânt LIMBAJ Discurs profetic și podoabă, Lanț mândru-n care face pași Zeul captiv în carnea slabă, Iluminare, Profuziune, iată augusta înțelepciune Răsună-n Glasul unei guri...” Paul Valery În practica discursivă - prin care înțelegem utilizarea actelor de vorbire în orice domeniu cognitiv sau situație de comunicare - luăm contact nu atât cu limba, ca și vocabular sau sistem static de entități lingvistice, ci
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
vestonul militar el poartă mereu o proaspătă cămașă de sânge. Rigiditatea, care nu e nici poză, nici nu ține de aparență, nu îngheață jocul sensibilității, ci îi dă, prin contrast, o mișcare mai vie. În jgheabul de piatră, șuvoiul tragic răsună mai sonor. Efortul perpetuu cu care autorul se identifică e îndreptat spre un scop etic precis. M. are un ideal moral, urmărește o paradigmă a acțiunilor de împlinit. În lumina severă a unei cauze finale, bilanțul e adesea descurajant. Faptele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288132_a_289461]
-
cu introduceri de instrumente autohtone într-un loc, care dau strofei o mare vibrație simfonică: Cântați Domnului în strune, Viersul de psalomi să urle, În cobuz de viersuri bune, Cu bucium de corn de buor, Și din ferecate surle; Să răsune până-n nuor... cu evocări realistice de animale grele (fiind vorba de grădină): O scurmară vierii cei groși de la luncă, Și zimbrii o pasc și-n coarne-o aruncă. Dosoftei are vorba materială ce dă corp mâhnirilor abstracte: La apa Vavilonului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a Domnului și Mântuitorului nostru IsăusîHăristoîs, inspirată de Der Messias al lui Klopstock. E o merituoasă operă de divulgare în versuri bine rostogolite, cu încercări modeste de a sugera paradisiacul, simfonicul, fulgurantul și sfânta veselie a duhurilor: Atunci tot limbul răsună Și saltă de voie bună. De un merit superior este Istorie despre Arghir cel frumos și despre Elena cea frumoasă a lui Ioan Popovici Barac, traducător din Halimà, din Shakespeare, editor a o mulțime de scrieri populare obscure, versificator după
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
unei ape ce-neacă-ale ei maluri, Sau ca ale mulțimii întărătate valuri, Când din robie scapă un neam împovărat. Tălăncile, țârâitul unanim al greierilor exprimă liniștile vesperale, "armonia" naturii: Un clopot ce seara s-aude la turme, Ce stă, reîncepe, abia răsunând, Cu glas care moartea-i aproape să-l curme, Când viața-ncetează treptat înghețînd; Un greier ce cântă, o iarbă, răsura, Stufoasă pădure, pierdute cărări, Adânca murmură ce-nvie natura Ca geniuri tainici ascunse prin flori. Tot mișcă, încîntă a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cele-nalte Ca fantome de mari secoli pe eroii lor jelesc; Și-ale valurilor mândre generații spumegate Zidul vechi al mânăstirii în cadență îl izbesc. În Anul 1840 meditația e total dialectică și cele mai dulci acorduri (mister al poeziei) răsună acolo unde fraza e mai sentențioasă: După suferiri multe inima se-mpietrește; Lanțul ce-n veci ne-apasă uităm cât e de greu; Răul se face fire, simțirea amorțește, Și trăiesc în durere ca-n elementul meu. Printr-un fenomen
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
voi iarăși înverzite În scurt oiu să vă privesc... și pastoraliza, și ce e mai tolerabil în O zi și o noapte de primăvară pe ruinele cetății Neamțu e tot din domeniul idilicului câmpenesc, scena anume a oierului: Buciumu lui răsună, eho din depărtare Îi răspunde îndată ca și dânsul cântând, Când și când se aude a cânilor lătrare, A berbeciului clopot și oile zbierând. C. A. ROSETTI Cunoscutul pașoptist C. A. Rosetti (1816-1885), ilustrul Berlicoco care în tinereță ar fi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prin multicoloarea câte unui detaliu. Din Marșul lui Dragoș se poate reține un tablou de ospăț: Optzeci de oi despoaie Vitezii se așează Și prin frigări le pun; Pe lîng-un mare foc De surle, de cimpoaie Și Dragoș ospetează Pădurile răsun. Cu dânșii launloc. Melancolia e aproape o traducere după Legouvé, "roata norocului" din Reverii un ecou prozodic din V. Monti: Rătunda roată răpide Pe schițe s-au întors Și mândrul poticnindu-să Cade cu capu-n jos. Din teatru, tălmăciri și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Conjurând secriul, ca în iad jucară. Stamati dezvoltă poemul în sens ariostesc, în direcția unui fabulos arhitectonic. Substanța rămâne gotică, și cutare cavalcadă revelă instrumente imitative noi, sugerând o adevărată teroare acustică: Iar de troncănitul potcoavelor grele În munți se răsună, stânca scânteiază, Lunca clocotește și de colb vârtejuri Se suie ca stâlpii unde calcă calul. Din orientalismul romantic rezultă un parnasianism precoce în Scăldătoarea unei cucoane românce (văd prototip în Le bain d'une dame romaine de Vigny), care deschide
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum. Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare, Iat-o sanie ușoară care trece peste văi... În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi. Romanticii cădeau în melancolii în fața lacurilor. Pe Alecsandri îl umple de o surdă spaimă șuierul vîntului: Ziua scade: iarna vine, vine pe crivăț călare, Vântul șuieră prin hornuri răspândind înfiorare. Boii rag, caii rânchează, cânii latră launloc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a pământului cătuși. Legănați încet de valuri Să dăm grijile uitării, Să dăm sufletele noastre Dragostei și depărtării. Interesnte sunt încercările de epigrame și elegii după Goethe, cu toate că metrul antic îngreuiază emisiunea: Vine lăcusta și clopot și coasă prin sate răsună. Timpuri trecute recheamă în minte-mi această-ntîmplare. Peste-a mea patrie hoarde barbare iar văd cum se-nșiră: Gotul în frunte, lui hunu-i urmează, avarul, bulgariul; După aceștia mulțime vin încă, mănâncă ce află, Cresc, se-nmulțesc; dar timpu-i omoară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a se naște. Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe. Unitatea complicatei țevării se înfăptuiește acustic. Unele strofe tac, altele cântă, în acord, ca flautele unei orgi. La sfârșit răsună toate într-un țipăt coral: Trăind în cercul vostru strimt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece. Capitolul XIV MARII PROZATORI ION CREANGĂ Din întîia promoție a ruralilor, Ion Creangă (1837-1889) este figura cea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
natură a mamei, în vreme ce lupul cu ochi turburi și dinți ascuțiți este simbolizarea omului fără scrupul. Ca simplă transcriere a limbajului unei țărănci supărate, văietăturile caprei sunt de oarecare coloare, ca manifestare a unui animal, ele sunt bufone. Behăitura caprei răsună laolaltă cu jelania țărăncii, dând un spectacol caricat. Soacra cu trei nurori e și ea o comedie, în care n-a mai fost nevoie de trăsăturile unui animal, deoarece soacra a căpătat în popor renumele unei caricaturi. Toată seva stă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lângă moară etc.), în cadrul unor pasteluri de factură alecsandriană, dar cu mai mult amănunt. Merită atenția schițarea unei atmosfere de urât provincial cu tipicul iarmaroc al poeților simboliști: La cortul voltijerilor Pe stâlp înalt în vârf cu steag Lung tobele răsună; Momița cea ușoară La trompetul trompetelor Ca matelotul pe catarg Mulțimea se adună; Se suie, se coboară; Paiații costumați bizar Și jos apoi o vezi sărind, În aer tumba sar. Din ochi iute clipind. C. MILLE Atmosfera de la Contemporanul făcuse
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lucește călimara; Îi mângâie bărbia costelivă; Obrajii-i dogorăsc, mai rău ca para, Îl ia-n răspăr, îl ia și din potrivă, Că-ntîi și-ntîi acuma el se rade! D-ai crede că-i curat un fiu de pașă. Ceardacul tot răsună! Coconeturi Și vutci și vișinapuri și cofeturi; Coconi cari golesc mereu paharul. Și veseli toți... Și pot ei să nu fie, Lîngă-un arcuș ce multe taine știe, Arcușul cui? Lui Barbu Lăutarul. Proza este tot atât de interesantă, amestec de fantezie, lirism
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
porumbeii și păunii de pe lângă casă, undirea sonoră a ceasurilor: Bate-ntîi un ceas sfios Cine știe unde, Și-n târziu auzi din jos Altul cum răspunde. Cântă liniștea, și-acum Altele rămase Se-ntîlnesc grăbite-n drum Și cad peste case. Cad, și-apoi răsună iar Subt bolți așa clare; Parc-arunci într-un pahar Cu mărgăritare. Fantezismul lui D. Anghel nu e o călătorie în plină aventură, cum se înțelege azi, poetul dimpotrivă arătând hotărârea de a sfârși poemul, ci tendința spre feeric. Aspectul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe pământ. Ca să nu le sperii trebuie să te apropii de ele cântând. În Lauda Somnului Blaga cade într-o nostalgie de eden, într-o lâncezeală numită "tristețe metafizică", încercînd să evoce un "peisaj transcendent". Stilul devine liturgic și Aleluia răsună pestetot. Poetul își face "biografia", încercînd să surprindă elementul coral în desfășurarea Universului, marile glasuri haotice: Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, - din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
întregul lui o singură sonată informă. Poetica e vitalistă: Când voi izbi o dată eu cu barda, Această stâncă are să se crape Și va țâșni din ea șuvoi de ape! Băieți, aceasta este arta! Și într-adevăr, de-a lungul paginilor răsună chiote: Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați ca zmei Înaripați... și un fel de melancolie focoasă a vagabondajului pe pustă în stil Lenau-Liszt: Pe drumuri pietroase și rupte Ce boarfe și zdrențe-n căruță! Scârțâie căruța mea. Ăsta e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și Francisc. Aceștia, asemenea trâmbițelor lui Moise (cf. Num 10,2), cu sunetul puternic și ascuțit al predicării lor, au deșteptat lumea adormită în vicii și în păcate ca să se grăbească să meargă la luptă împotriva întreitului dușman. Vocea lor răsună pe întreaga față a pământului (Ps 18,5), iar credința lor s-a răspândit în scurt timp până la marginile lumii (Rom 10,18). De aceea, luând în considerație atât viața lor sfântă confirmată de multe minuni, cât și dumnezeiasca lor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
voi face”). Al doilea sunet de clopote i s-a părut că răspunde: „A crey, a crey” („un împrumut, un împrumut”). și, în timp ce el se gândea la modul în care ar fi trebuit să plătească cheltuielile celebrării, amândouă clopotele au răsunat împreună parcă spunând: „Ke del un, ke del el, ke del un, ke del el” („ceva de la unul, ceva de la altul”). Și, ridicându-se, a celebrat sărbătoarea cu banii luați împrumut. Capitulul a aprobat acest discurs. 49. După el, a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
flagelându-se, însoțiți de episcopi și persoane consacrate. Se restabilea pacea, oamenii restituiau ceea ce luaseră pe nedrept și își mărturiseau păcatele venind într-un număr atât de mare, încât preoții abia găseau timp pentru a mânca puțin. Din gurile lor răsunau cuvinte dumnezeiești, nu omenești (Fap 12,22), iar glasul lor era ca a unei mulțimi. Lumea mergea spre mântuire. Compuneau laude divine în cinstea lui Dumnezeu și a Sfintei Fecioare și le cântau în timp ce mergeau, flagelându-se. Într-o zi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să distingem în mod cert până la ce punct Sulmonezul era loial și sincer în săvârșirea acestor rituri ale cultului imperial și până la ce punct era totul doar o derâdere nerespectuoasă la adresa zeilor și a lui Augustus însuși. Prea mult ne răsună în urechi cuvintele sale iconoclastice din vremurile fericite, pentru a nu avea vreo îndoială asupra sincerității sentimentelor sale de pietas față de zei și de Augustus din timpul exilului. În orice caz, ni se pare că Ovidiu e departe de vremurile
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și obiectul lamentărilor mele va fi cunoscut în toate colțurile urbei; tot ceea ce vom spune va merge din Occident până în Orient; Aurora și Hesperia vor fi martorele vocii mele; se va auzi dincolo de pământ, dincolo de întinsele valuri; geamătul meu vă răsuna tot mai puternic. Nu numai secolul tău te va ști vinovat: vei fi acuzat de o posteritate eternă"305. Nec tua te sontem tantum modo saecula norint: Perpetuae crimen posteritatis eris. (f. 25-26). Figura lui Iginus dispare încetul cu încetul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]