8,590 matches
-
în același scop, se recurge la o formulă percutantă, anunțată chiar în titlu: o trilogie (a lui Pompiliu Păltănea) e „un monstru”; piesa Bunicul a lui A. de Herz e un „manechin dramatic”, Gala Galaction și Al. Ciura sunt „doi rătăciți” (în domeniul epicului), primul fiind în fond un liric, al doilea un ziarist, E. Lovinescu, în Aripa morții, e un întârziat în diletantismul tinereții, „risipitor fără măsură al unei grații fără a-și ajunge ținta și astfel negându-se pe
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
o atenție aparte fiind atribuită înregistrării momentelor de impas ontologic, concretizate în eșecuri și îndoieli, în conștiința inutilității. Mizând pe jocul identităților și pe numeroase trimiteri livrești, U. interpreteză, în tablouri de o subtilitate meșteșugită, condiția poetului, voce sortită să rătăcească prin infernul unui prezent al imaginației sterile („De la o vreme începi să mori scriind epopei / te-ntrebi despre climatul fulgerului, cu gândul / la roata care se-nvârte” - Tu, orb ca Homer; „Din momentul când ai început să cânți ți-ai
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
intrarea în teatru, va dansa, va dansa. // Nu mă vezi, sufăr, sub țilindrul inutil”. Odată cu concentrarea asupra activității gazetărești militante, și îndeosebi după încetarea apariției „Contimporanului” (1932), lirica lui V. își pierde treptat disponibilitatea novatoare și forța analitic-constrângătoare, pentru a rătăci în formule bătute, lipsite de orizont. Drept urmare, volumul Ora fântânilor - din care au fost eliminate poeme ca Doleanțe, Septembrie, Bocet, Ev, Un căscat în amurg, Visul spânzuratului, Cosmopolis, Lamento - le apărea criticilor literari ai anilor ‘60 drept opera unui „elegiac
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
iar conștiința pierde teren în fața forțelor terifiante ale subconștientului: „fiarele, de după copaci de hârtie, păduri întregi, scabroase, ieșeau/ din noi la drumul mare și/ atacau: fiecare// din noi, însă, le plăteam gras, cum/ eram, numai dinți/ și gheare, înfricoșați reciproc, rătăciți prin/ necazurile vieții și luptam până la ultimul strop - cu frunțile/ încrețite...// fiare ale înaintării spirituale” (Schelet). Toate aceste trăsături fuzionează în La plecare (2003), poate cea mai bună carte a lui S., care semnalează totodată revenirea la spațiul matricial din
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
alese, III-IV, Chișinău, 1981-1982 (în colaborare); N. Matveeva, Jucăriile pădurii, Chișinău, 1982; L. N. Tolstoi, Opere alese, II, Chișinău, 1985 (în colaborare); Cinghiz Aitmatov, Vaporul alb, Chișinău, 1990. Repere bibliografice: Ana Bantoș, Creație și atitudine, Chișinău, 1986, 151-160; Ioan Lascu, Rătăciți prin istorie, R, 1991, 2; Gheorghe Perian, Pentru o nouă hartă a poeziei românești, TR, 1991, 13; Cornel Munteanu, Meditație asupra sinelui, ST, 1991, 2-3; Nicolae Popa, Nostalgii medievale, LA, 1991, 25; Teodor Vârgolici, „Arhivele Golgotei” L, 1992, 26-27; Teodor
SUCEVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290005_a_291334]
-
bătălia unde-i, iar și iar?/ Împresurarea, ah, pe dedesubt e.// Departe-i trilul susei ciocârlii,/ Chemată-n cer pe scara de mătasă.../ Te potrivești din cârji și dioptrii.// Și ca-ntr-o apă adâncă lunecoasă,/ Ca un copil te rătăcești în casă,/ Pleci în oglindă-ncet... și nu mai vii”. În ciuda diferențelor radicale dintre cele două tipuri de poezie întruchipate de La Lilieci și de Apă vie, apă moartă, S. trădează un interes unificator pentru simetria și pentru limitele dintre viață
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
lipi cuptorul, îl humui și-l griji, de-ți era mai mare dragul să-l privești! Apoi își spălă frumușel mâinile de lut și porni iarăși la drum. Și mergând ea acum și zi și noapte, nu știu ce făcu, că se rătăci; cu toate aceste, nu-și pierdu nădejdea în Dumnezeu, ci merse tot înainte până ce, într-una din zile, disdimineață, trecând printr-un codru întunecos, dă de-o poiană foarte frumoasă, și în poiană vede o căsuță umbrită de niște lozii
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
o fată săracă, fără mamă și fără tată, pot zice; numai Celde-sus știe câte-am tras de când mama care m-a făcut a pus mâinile pe piept! Stăpân caut și, necunoscând pe nime și umblând din loc în loc, m-am rătăcit. Dumnezeu însă m-a povățuit de-am nimerit la casa d-tale și te rog să-mi dai sălășluire. — Sărmană fată! zise bătrâna. Cu adevărat numai Dumnezeu te-a îndreptat la mine și te-a scăpat de primejdii. Eu sunt
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
departe, numai iaca ce vede o fântână mâlită și părăsită. Și, tot mergând mai departe numai iaca ce dă de-un cuptor nelipit și mai-mai să se risipească. Și mergând ea acum și zi și noapte, nu știu ce făcu, că se rătăci; cu toate a-ceste, nu-și pierdu nădejdea în Dumne zeu, ci merse tot înainte până ce, într una din zile, dis-dimineață, trecând printr un codru întunecos, dă de-o poiană foar-te frumoasă, și în poiană vede o căsuță umbrită de niște
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
în capitolul următor, spre folosul educatorilor și conducătorilor de școală din România care traversează încă o nesfârșită reformă educațională. Dar domeniul este marcat de ceea ce Pinar și colaboratorii săi (2001) au numit a cacophony of voices și oricine se poate rătăci în jungla opiniilor, teoriilor și ideilor contradictorii cu privire la curriculumul modern. Cea mai simplă modalitate de a evita atare necazuri este de a traversa, fie și fugar, odiseea curriculumului modern în perioada anteși postbelică. Cunoscând „pățaniile” și „biruințele” acestuia, orice persoană
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fie că este „cercul destinului” ilustrat cândva de Homer, fie că e „cercul hermeneutic” al înțelegerii asupra căruia stăruie înțelepții contemporani. Pare o fatalitate care ține de esența însăși a speciei noastre ca ființă întrebătoare. Ori de câte ori simțim că ne-am rătăcit în jungla inextricabilă a ființei și că am pierdut sensul călătoriei prin lume, înțelepciunea universală ne îndeamnă să revenim în punctul de unde am plecat. Ne este dat să procedăm astfel. Când problema cu care te confrunți pare să nu mai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
primit cheile, mi s-a spus că în timpul liber trebuie să avem grijă și să-i educăm pe muncitori. Apartamentele erau foarte mici, cutii de chibrituri, prost finisate, înghesuite. Toate scările erau la fel, încât era foarte ușor să te rătăcești și să nimerești în altă scară. Majoritatea oamenilor proveneau de la țară și nu erau învățați cu viața în comun. Aruncau în canalizare tot felul de mizerii și o înfundau, se îmbătau și făceau scandal. Femeile nu erau instruite și nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
absolută la democrația absolută este ca și cum ai elibera, de la o zi la alta, un condamnat pe viață. Orbit de lumină și nepregătit pentru un asemenea șoc, acesta sau va avea nostalgia închisorii, care-i oferea o anumită siguranță, sau va rătăci, ca Ulise, o viață întreagă, blestemându-și destinul tragic. Dintr-o altă perspectivă, cum actele umane nu sunt niciodată pure, nici gândirea nu este altfel și nici nu poate fi curățată prea ușor de tendința „duplicității”, a demersurilor paralele, așadar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
maică, să nu mai dea bomba!” - asta pe timpul când noi stăteam la cozi și aveam cartele la alimente! Atât a înțeles românul și, fără să vreau, mă urmărește gândul că unele „scenarii” de la noi sunt făcute parcă de un psihosociolog rătăcit prin sistemele politice și care, din păcate, nu a mai fost la reciclare de decenii! D.G.: De ce nu? Puterea lasă să se înțeleagă întotdeauna numai lucrurile ce o servesc, dar și noi tindem să credem în ideile conspirației unor „specialiști
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
toamna sub adierea vântului ca niște păsări ce zboară în cârduri; frunzisul colorat care porneste o horă înainte de a fi aspirat într-un vârtej ascendent ce ridică în urmă praful; progresia nisipului în desert; norii mari și cu diverse forme rătăcind pe cerul de vară; baletul fulgilor de nea în nopțile de iarnă care inspiră calm și pace, urmate în zori de bucuria și agitația copiilor; oamenii grabiti pe străzile orașului, purtați de viteza roților și a motoarelor etc.). Iată cum
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
dar peisajul rămâne tot al apocalipsei: „Orizont tumefiat în care mucegaiul sapă noi răvașe. seară cu/ dinți ce rupe din maluri bucăți reci, indiferente. fiecare trecere/ ne naște mai goi și mai străini./ cei rămași mai așteaptă încă/ viermuiala viselor rătăcite sub pernă, locul unde cioburile / sângelui strălucesc orbitor. cuprinși în întuneric ca într-un / cearceaf de muribund, cu mâini schilodite fluturând din zid semne/ de var. urechea din creier în care urlă în fiecare noapte moarteA”. Amestecul de visceralitate și
POP-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
merge după dric” (Preludiu de toamnă). Deseori imaginile rezultă din asociații mai cutezătoare: „Și-atârnă noaptea zdrențele pe ramuri,/ Își bagă luna nasul bleg pe geamuri; Strivit în pumni de nouri, cerul des/ Îngenunchează mohorât pe zări/ Și drumul singur rătăcit pe șes/ Se-afundă, șchiopătând, în depărtări...”. Ceea ce pare însă fidelitate neabătută față de recuzita simbolistă se dovedește a fi o proiecție onirică a propriei interiorități. Visul este poate motivul cel mai frecvent al poemelor lui P., iar spațiul oniric se
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
răscumpărării existenței prin artă, starea poetică fiind văzută ca un echivalent al stării paradisiace din epoca mitică a originilor. Se invocă o lume a gândurilor „neîntrupate încă-n cuvinte”, înlănțuindu-se „în poeme nemairostite vreodată”, în timp ce poetul, asemenea unui pelerin, rătăcește „prin neștiutele iluzii” și caută răspunsuri la marile întrebări care îl frământă. Versurile aspiră acum la o concizie aproape aforistică, vădind o preocupare accentuată pentru cizelarea formei. În disputa dintre sentiment și rațiune, este preferat tărâmul vrăjit al „formelor- gând
POPESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288930_a_290259]
-
atelierul electric colegul meu/ de serviciu discută cu nea firu - mecanicul/de la compresoare-/despre starea planetei// tu (poate) dormi iubito cu genunchii/ albi, ușor desfăcuți peste cearșaful/ violaceu/ (sunt sigur că ai sânii calzi)/ ca o respirație de luceafăr/eu rătăcit printre metafore/albe/aud numai apa pulsând/ în calorifere” - Despre starea planetei). Poetul se impune ca un imaginativ romantic la vremuri noi, un creator de tablouri în care satul natal, fără a-și pierde identitatea, capătă dimensiuni fantastic-suprarealiste. La fel
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
cu formulări mai recente, existențialiste. Omul ar fi „aruncat în lume”, o lume cu care nu are nici o contingență, iar existența lui nu este decât o construcție solipsistă, un univers singular creat din propriile senzații. De aici trăirile personajelor, ce rătăcesc azvârlite afară dintr-o lume ce le era proprie (aceea a „ideilor” lui Platon) într-una care le e străină. SCRIERI: După-amiază neliniștită, București, 1967; Singuri, București, 1968; Scarabeul sacru, București, 1970; Opera și destinul scriitorului, București, 1972; Marile iubiri
MUNTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
un tren horthyst cu deținuți politici, un tânăr primește de la un rabin, într-o batistă, ceva ca o felie de pâine, cu povața de-a o ține înfășurată până în clipa când i se vor fi istovit, de foame, toate puterile. Rătăcind zile întregi prin pusta ungară, tânărul nu desface batista decât ajuns la Budapesta, în sânul familiei. În loc de pâinea menită a-i menține certitudinea că, la maximă nevoie, are ce mânca, el găsește înăuntru o... așchie. Detașându-se de celelalte romane
MUNTEANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288292_a_289621]
-
A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1972, 1980) și cu Premiul Academiei Române (1978). Liniștea pietrei ce se mistuie în statui, tăcerile uitate în vinuri, albul care este tăcerea cuvintelor, nucii care curg în somn, frunzele din copacul originar care rătăcesc pe cer sunt temele formulate aforistic în Umbra cuvintelor: „Și-ascult cum germinează statuile în munți”; „Un deget de aramă / bate în tăcerea ușii”. P. părăsește poezia și optează pentru eseul moralistic ce se revendică dintr-un romanesc al ideilor
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
de apoi. Scriitorul trata un subiect delicat, privind mișcarea legionară, în dorința de a-i înțelege doctrina care a condus la fapte reprobabile și la crimă. Din nefericire, textul, confiscat în momentul arestării, împreună cu alte fișe și manuscrise, s-a rătăcit în arhivele Securității, de nu cumva va fi fost distrus împreună cu alte documente. O soartă care împiedică aceste romane să participe la viața genului, cu toate că aici există ceea ce Eugen Simion numea un „spirit în avangardă în proza noastră”. După ieșirea
PILLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
Răsplata). Însă ceea ce atrage în scrisul bârlădencei - ca, de altfel, și în teatrul ei - este șartul rostirii. Romanul Mărăcini (1937), în care investise oarecari nădejdi, a fost tratat cu severitate de comentatori. Într-adevăr, narațiunea, minată de intenții confuze, se rătăcește într-un kitsch care, paradoxal, nutrește paginile cele mai izbutite (scena botezului de la Pitești, cu țopăieli, hăpăieli și agrăiri de suburbie). Mânată de înfrigurarea parvenirii sociale, eroina, Lilica Pârvu, ar trebui probabil să ilustreze, în viziunea incertă a romancierei, condiția
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
dorința de a sesiza și așeza în lumină acele elemente în virtutea cărora o lucrare intră în sfera literaturii. În articolul Versificație și poezie, preciza că unul dintre scopurile majore ale demersului său este acela de a găsi „bobul de perlă rătăcit în cine știe ce scoică”, adăugând: „Este, într-adevăr, unul din exercițiile cele mai pasionante și una din satisfacțiile rare, aceea și acela de a dibui în vraful unor alexandrini zvârliți cu lopata, stihul, emistihul, imaginea sau numai cuvântul în care zac
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]