5,506 matches
-
Am deblocat apoi ușa care dădea spre casa scărilor și am coborât tiptil până la parterul magazinului. În tubul fluorescent de pe tavan se zbăteau fâșii de lumină muribundă. Un frigider ale cărui bale se scurseseră până În prag sforăia alene. Dintr-un raft, o combină audio vorbea În somn, scoțând din când În când limba găurită. Gheara pick-upului tresărea Încetișor peste discul așezat pe platan. Discul era spart. Am trecut prin fața liftului care Îmbrățișa cu ușile-i culisante automatul de cafea prăbușit În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Până atunci, drumul a fost pustiu. Am oprit la o benzinărie și am intrat Împreună În cușca de sticlă de pe marginea drumului. Înăuntru părea că nu se Întâmplase nimic. Frigiderele transparente mârâiau, cu vitrinele ușor aburite, veghind ordinea geometrică a rafturilor centrale. O femeie stătea În spatele casei de marcat, urmărind știrile la televizor. Am Întrebat-o dacă erau vești noi despre evenimentele de la Roma. „Ce evenimente?“ a Întrebat casiera. La televizor, buletinul sportiv informa că, ieri, AS Roma Învinsese pe Inter
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
scaun Înalt din fața barului, făcându-i semn să toarne. Vasea a luat o sticlă de vodcă, pe care a aruncat-o prin aer, Încercând s-o prindă pe la spate. Sticla s-a spart. Oftând, Vasea a luat o alta din raft, a desfăcut-o și mi-a turnat. — De obicei, Îmi iese. — De obicei. Știi bancul cu sticla care nu se termină niciodată? — Nu, a rânjit Vasea. — Ivan intră Într-un bar și cere o vodcă mare. O dă peste cap
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a butoaielor care constituiau mobilierul principal din Încăpere. Un bec chior lipea de peretele din fundul beciului o lumină tulbure și posacă. Vera inspecta curioasă Împrejurimile, plimbând cu nasul ușor Încrețit un deget peste borcanele pline de praf așezate În rafturi. Ce facem acum? a Întrebat ea. — Ne mișcăm cât mai puțin și așteptăm. Acum, c-a șters textul, e posibil să uite de fișierul În care sunt explicațiile de subsol. Vino lângă mine. Vera s-a zgribulit alături, pe butoaiele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nou capitol. M-am trezit dârdâind În frigul din ce În ce mai pătrunzător din nota de subsol. Am Învelit-o pe Vera În câțiva saci menajeri și am pornit să cutreier prin beci, În căutarea unui lichid care să Încurajeze combustia internă. Pe rafturile din spate, aliniate față În față, sticlele de băutură și borcanele de murături păstrau o ordine dialectică. Am ales repede. Tocmai ajutam sticla să respire, când becul din fundul pivniței a prins să pâlpâie iar, apoi pe peretele gălbejit a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tupilată într-o cămăruță unde nu încăpeau decît trei clienți, dădeam rar - doar pentru cerneală și penițe. Locul era rezervat unor bătrîni cu fețele simandicoase care mă intimidau. Cu dascălul de română mă întîlneam la librăria Bendit în care, printre rafturile cu cărți, se deschisese un salon literar. Un tînăr plin de distincție, cu păr lucios despărțit în creștet de cărare, ne întîmpina într-un costum maro. Era librarul. Profesorul ținea recenzii despre tot ce apărea între timp. La aceste întruniri
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
timpuri a muris, cum zicea conu Neculai. Trăiască!” și își căsca ochii în cap, prăvălindu-se peste tejghea. Cum pe Fărocoastă bătrînul pezevenghi îl distra, acesta ne îndemnă să-l cinstim. Instalat la Mitică acasă, bufetul avea pereții plini de rafturi cu sticle colorate. Un galantar cu pește sărat, pîinea cu gust de șoarec și biscuiții duhnind a gaz, totul mirosea a țuică. Cu o mutră de ciclop, Mitică umplea păhăruțele ce i se pierdeau printre degete. De mirare cum de-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pentru un de-abia Început de seară. Apoi Florin și Cătălin, rimând umăr la umăr, cam de aceeași Înălțime și aproape la fel de tunși. În felul lor, impecabili: Înălțime medie, fețe rotunde, curăței. Leac alege o masă, undeva În fund, lângă raftul cu cărți, fiindcă, țineți-vă bine!, birtul meu e de fapt cafenea literară. Trec pe lângă tejghea și-mi Întind mâinile pe deasupra, eu le Întind o mână umedă fiindcă tocmai spăl niște pahare. Mă apucă Însă de Încheietură, cerșind fiecare câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
din Enciclopedic. De preferință de la librăria concurentă, o autoservire de cărți. Cu păpuși Barbie și papetărie. Pioneze, pixuri, acuarele. Hârtie de Împachetat cu Domnul Iisus nu aveți? Asta s-a cerut azi În librăria lui Cătă. Îi Împărtășesc suferința: la rafturile din birtul meu vin mereu actorași ca să exclame: Tracăl! Și: Coelio! Și: Uau, Despre Îngeri! Dar eu le dau și de băut. Și-mi iese câte ceva de aici. Dar, oricum, sunt de acord: păcat că lumea nu citește. Chiar dacă miza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ACELAȘI NUME Era deja un război personal Între cei doi, dar i-am acceptat fantezia, deși pentru unii părea destul de lipsită de umor și chiar abuzivă. Dar, În definitiv, la fel de abuziv era să-ți spui librărie și să ai pe rafturi atâtea pixuri și acuarele, dosare cu șină și jocuri lego. Dorina (librăreasa) nu urmărea Însă astfel de subtilități, așa că, deși n-avea nici o dovadă că autorul e Cătă, i-a făcut un scandal monstru, l-a băgat și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În seamă, dacă te-a luat Marineasa mai Înainte. Dar la ce te poți aștepta de la unul care a scris Personae? Oare cât ar trebui să te guduri pe lângă el? Tu-l știi, ești librar și ai cărțile lui pe rafturi, poate-i faci aici la Arad niște zile ale editurii, ai să-l Îmbunezi bien sûr. O masă rotundă, ceva, apoi bineînțeles transcris tot și tipărit. Ăștia cred că tot ce scot pe gură e de tipărit. Nu mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
clienți. Vezi bine! Dar atâta bai să fie! Încă Îmi bate inima, al dracului de tare Îmi bate. Înghit de câteva ori În sec, simt cum mi se face greață. Culmea, mi se umezesc ochii. Mă Întorc cu spatele, privesc raftul cu băuturi: - Îți dau ceva de băut? - Orice, ce vrei tu. Ceva bun. Nimeresc ceva, Îi place. Beau și eu, whisky la Început, trec apoi pe suc de portocale. Încă tremur. Mi-a adus un cadou, un disc cu Manu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mai ambițios, despre care voi vorbi ceva mai Încolo. Cătă n-a renunțat la librăria lui, a continuat să se Îngrijească de ea Împreună cu Cristina. Dar, liniștit deja În privința concurenței, a transformat-o după gustul său destul de exclusivist, aducând pe rafturi doar autori clasici și nici din aceia pe toți, mi se pare că predominau rușii. Unde mai rămânea loc printre atâția ruși (și Shakespeare, Într-adevăr, era să-l uit) punea la grămadă avangardiști și o mulțime de cărți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a unei canapele largi și scunde. Pe banda de perete până la ușa următoare înflorise o mască neagră din lemn, un cap îngust de african botos și buzat, cu coarne și urechi de bizon. Se vedeau, în fund, peretele acoperit de rafturi cu cărți, colțul unui birou masiv, picioarele umflate ale unui fotoliu. Dincoace, lângă ultima ușă, balansoarul în piele verde, atingând un pat de călugăr, lângă un scrin alb : adăpostul, poate, pentru musafiri cheflii sau pentru popasul călăto rilor veniți de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
detaliilor, îngropat în ele. — Doriți ceva ? auzi, ca dintr-o oală în clocot, în spatele ghișeului. — A, da, aș vrea... dați-mi un bilet. Și se apleacă mult, vârând aproape capul prin gura ghilotinei, să vadă chipul. Casierița depune pe un raft, în spate, felia, în care rămâne curbura dinților ei mari și ascuțiți, cercul de salam se rostogolește. Se apleacă, ridică semiluna de parizer roz. Mâini lungi și zdravene, bălăbănindu-se în marginea unor picioare subțiri și scurte. Încearcă să-și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu mirare văd, în fiecare zi, în ochii conaționalilor mei spaima, tremurul, groaza de a nu fi furați. E de mai mare râsul, să intri într-un magazin oarecare și să vezi clame de păr legate bine cu lanțuri de raft, în magazinele de clame de păr, carcase goale de telefon mobil expuse în locul telefonului și laptop-uri bătute în piroane precum Hristos, în magazinele de profil, camere de filmat clientul până-n suflet și mai mult, iar printre cumpărători se plimbă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
clientul până-n suflet și mai mult, iar printre cumpărători se plimbă cu figuri încruntate bodyguarzi nemiloși, gata să-ți facă oricând pe loc un control rectal aproape profesional, ca să-ți scoată de-acolo un eventual borcan cu maioneză, furat de pe raft. Ehei, și în acest timp marii tâlhari se plimbă cu limuzine de aur, poartă șosete din fir de aur, mănâncă parizer de aur, se șterg cu hârtie igienică de aur, și-au umplut toate cuscrele de-a 14-a spiță
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ne vom trezi că toate magazinele și cașcarabetele cu mărunțișuri s-au înconjurat ferm de garduri electrice păzite bodyguarzi, gata oricând să-ți dea un cap în dinți și de pitbulli flămânzi, amatori de sânge. Ca să ne țină departe de rafturile lor, cum e și normal pentru un popor, care este presupus format sută la sută din hoți. Cadavrele din debaraua României Vă rog să-mi dați voie, ca înainte de a începe să scriu, să mă lăsați ca să beau o cană
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
încă frecventa ciclul secundar. Elevul nu avea tată - fusese obținut prin viviparitate și punct. Mama lui îi pregătea sandvișuri cu telemea de vacă și castraveți în fiecare dimineață. Cel mai tare o speriaseră pe madam Ciolpac cărțile. Îi ocupaserăm toate rafturile de pe hol. Dacă aveam de gând să stăm la ea până terminam de citit totul, o băgase pe mânecă. Ar fi putut să ne ceară mai mult. Ce proastă fusese! Oricum, a început prin a-i face curte Sabinei. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
da’ mai am de scos niște haine din geamantane. Manevra a reușit, pentru că Sabina n-a mai vrut în ruptul capului să intre în vană. Dar ceea ce o îngrijora cel mai tare pe madam Ciolpan era că, pe cele două rafturi rezervate nouă în frigider, nu vedea niciodată carne. Degeaba i-am spus că noi mai mult cu brânza, peștele, legumele. Pur și simplu nu-i intra în cap ce viață mai e și aia fără fleici, chiftele, șnițele, cotlete, sarmale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aia fără fleici, chiftele, șnițele, cotlete, sarmale, musacale. Concluzia era una singură: niște intelectuali pârliți îi intraseră în casă, făcuseră împrumut la bancă să o prostească pe ea cu chiria pe trei luni, își depozitaseră sutele de cărți tâmpite în rafturile ei împodobite frumos cu bibelouri și acum mai scapă de ei dacă poți. Pe viitor avea lecția învățată: n-o să mai accepte decât chiriași cărora o să le gătească ea. O să le ceară bani pentru carne pe trei luni înainte. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
moroșan și mai puternic. Munciseră la coasă ori în construcții, iar acum se întorceau victorioși, îmbogățiți cu un sac de fasole, altul de cartofi și câte două sfori de usturoi. Blaturile de slănină erau aranjate în traiste precum cărțile pe rafturi. Mai mult de trei săptămâni nu rezistau niciodată. Ce nu dădeau pe filme, dădeau pe cărți: măi, omule, măi, noi tre să ne facem bibliotecă pe când ne întoarcem. Că acolo nu-s cărțile care ne trebe nouă, măi. Dacă le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bocănească pe pavajul din fața parterului. Era 6 iulie și garsoniera plutea în clar-obscur până departe. Intrusul se lăsă să cadă pe primul fotoliu și-și răsuci o țigaretă. Scoase apoi din buzunar bibeloul favorit, cățelul Chilot, și-l depuse pe raftul de păpuși. Când neasemuita Adely se deșteptă, o mângâie pe creștet și-i permise să intre prima la toaletă. După ce fecioara termină cu machiajul, Leo extrase din raft al doilea volum din Joyce și se zăvorî cu el în baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Scoase apoi din buzunar bibeloul favorit, cățelul Chilot, și-l depuse pe raftul de păpuși. Când neasemuita Adely se deșteptă, o mângâie pe creștet și-i permise să intre prima la toaletă. După ce fecioara termină cu machiajul, Leo extrase din raft al doilea volum din Joyce și se zăvorî cu el în baie. Îmbrăcați în faianță, pereții reflectau puternic becul de deasupra oglinzii și totul, mintea și trupul laolaltă, se adunau suspendate într-un vârtej de visare și confort peste lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
agitațiilor recente. Încetul cu încetul, zona de interes s-a lărgit spre trecut și viitor. Unii îl regretau pe Ceaușescu, în timpul căruia aveai de muncă și bani. Alții își aminteau că în ultimii ani înainte de Revoluție treaba se împuțise rău: rafturile magazinelor erau goale, nu mai găseai nici măcar becuri. La frizerie trebuia să vii cu lame de acasă dacă voiai să fii bărbierit. Încă puțin și am fi ajuns ca în Cuba, să creștem porci pe balcoane. Oricum, rău era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]