7,442 matches
-
la regiment înainte de bătălia de la Mărășești, locotenentul Constantin Postelnicescu și mulți alții), ceilalți intrând în nemurire... Un cimitir militar a fost înființat pe locul unde s-au desfășurat luptele și unde au căzut la datorie peste 300 de soldați din Regimentul 2 Roșiori. În 1933 a fost ridicat în incinta cimitirului militar un monument comemorativ contituit dintr-o stelă de piatră cioplită în vârful căreia se află o statuie de bronz înfățișând un vultur cu aripile întinse gata să-și ia
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
dedicația Regelui Ferdinand. Astăzi monumentul este refăcut, asemenea și cimitirul de onoare este bine îngrijit. Un număr de 216 stejari au fost plantați, prin efortul autorităților locale, parohiei , satenilor si militarilor din Batalionul 1 Caracal (care continuă fără întrerupere tradiția Regimentului 2 Roșiori) în jurul cimitirului de onoare. Nu numai roșiorii Regimentului 2 au căzut în bătălia respectivă, ci și infanteriști din batalionul comandat de maiorul Stoicescu Dumitru (căzut și el...), incleștarea, chiar de scurtă durată, a fost de mare angajament. Pe
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
de onoare este bine îngrijit. Un număr de 216 stejari au fost plantați, prin efortul autorităților locale, parohiei , satenilor si militarilor din Batalionul 1 Caracal (care continuă fără întrerupere tradiția Regimentului 2 Roșiori) în jurul cimitirului de onoare. Nu numai roșiorii Regimentului 2 au căzut în bătălia respectivă, ci și infanteriști din batalionul comandat de maiorul Stoicescu Dumitru (căzut și el...), incleștarea, chiar de scurtă durată, a fost de mare angajament. Pe 29 mai 1927 la Iași, în prezența familiei regale, a
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
finanțe în guvernul Ion Antonescu. La 1 septembrie 1908 a intrat ca elev și a urmat cursurile școlii militare de ofițeri de artilerie. A fost înaintat la gradul de sublocotenent la 1 iulie 1910 și repartizat comandant de pluton la Regimentul 9 artilerie. În 1912 a absolvit primul din promoția sa cursurile școlii de aplicație de artilerie. În primul război mondial, în funcția de comandant al bateriei a doua din Regimentul 21 artilerie, locotenentul Stoenescu a participat la luptele din Transilvania
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
la 1 iulie 1910 și repartizat comandant de pluton la Regimentul 9 artilerie. În 1912 a absolvit primul din promoția sa cursurile școlii de aplicație de artilerie. În primul război mondial, în funcția de comandant al bateriei a doua din Regimentul 21 artilerie, locotenentul Stoenescu a participat la luptele din Transilvania, atrăgând admirația tuturor pentru actele sale de bravură. La 1 noiembrie 1916 a fost avansat excepțional la gradul de căpitan, iar la 1 septembrie 1917 tot excepțional a fost avansat
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
cât se poate de repede, pentru ca să aibă o rază de activitate mai mare, atât cât forțele fizice și intelectuale sunt la apogeu. Pentru aceste considerațiuni ... îl propun la înaintarea la gradul de colonel și a i se încredința comanda unui regiment.” Astfel, la 15 aprilie 1933 a fost avansat la gradul de colonel și până la 15 iunie 1935 a fost comandantul Regimentului 2 artilerie grea. De la 7 iunie 1938 a comandat Brigada 4 artilerie. La 27 februarie 1939 a fost avansat
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
apogeu. Pentru aceste considerațiuni ... îl propun la înaintarea la gradul de colonel și a i se încredința comanda unui regiment.” Astfel, la 15 aprilie 1933 a fost avansat la gradul de colonel și până la 15 iunie 1935 a fost comandantul Regimentului 2 artilerie grea. De la 7 iunie 1938 a comandat Brigada 4 artilerie. La 27 februarie 1939 a fost avansat la gradul de general de brigadă și numit la 1 iulie 1939 comandantul Brigăzii 1 fortificații. După ce în 1940 a îndeplinit
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
de militari din București, apoi, timp de 2 ani, Școala Militară de Ofițeri de Artilerie și Geniu. În perioada 1910 - 1912 a urmat cursurile Școlii Superioare de Război din București. După absolvire, este încadrat comandant pluton tunuri de câmp la Regimentele 1,7,10 și 2 Artilerie din București, iar după obținerea gradului de maior, la 1 aprilie 1916, comandant de baterie la Regimentele 15 și 6 Artilerie. În timpul primului război mondial, în calitate de comandant al Divizionului 2 din regimentul 10 Artilerie
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]
-
cursurile Școlii Superioare de Război din București. După absolvire, este încadrat comandant pluton tunuri de câmp la Regimentele 1,7,10 și 2 Artilerie din București, iar după obținerea gradului de maior, la 1 aprilie 1916, comandant de baterie la Regimentele 15 și 6 Artilerie. În timpul primului război mondial, în calitate de comandant al Divizionului 2 din regimentul 10 Artilerie, ia parte la luptele de la Homorod din Transilvania, ulterior este transferat pe frontul de la Dunăre, unde divizionul comandant de el sprijinea cu foc
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]
-
câmp la Regimentele 1,7,10 și 2 Artilerie din București, iar după obținerea gradului de maior, la 1 aprilie 1916, comandant de baterie la Regimentele 15 și 6 Artilerie. În timpul primului război mondial, în calitate de comandant al Divizionului 2 din regimentul 10 Artilerie, ia parte la luptele de la Homorod din Transilvania, ulterior este transferat pe frontul de la Dunăre, unde divizionul comandant de el sprijinea cu foc temerara acțiune ofensivă a Diviziei 21 infanterie, unde este și grav rănit. Detașat ulterior la
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]
-
de o unitate bolșevică, anchetat, judecat și condamnat la moarte. Reușește totuși să evadeze de sub escortă și după 10 zile și nopți, sumar echipat, fără hrană, reușește să treacă Nistrul pe gheață, în apropierea Hotinului, în zona de dislocare a regimentului 4 Roșiori. Datorită dăruirii și perseverenței cu care înțelege să-și facă datoria, este avansat la excepțional la gradul de locotenent-colonel, la 16 aprilie 1917, și tot la excepțional primește și gradul de colonel la 1 aprilie 1919, adică exact
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]
-
asalt, în Belgia, două din cele 3 premii ale concursului situându-se înaintea celor din SUA, Franța și Marea Britanie. Urmare a sporirii gradului de mecanizare și mobilitate a unităților și marilor unități, colonelul Pandele Predescu primește misiunea să organizeze primul Regiment de care de luptă, la 1 ianuarie 1921. La 1 aprilie 1922 este mutat la Școala Superioară de Război din București, iar în 1927 este numit Șeful Direcției 8 Armament din Ministerul de Război, unde și-a desfășurat activitatea până în
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]
-
1843, București) a fost bunicul pe linie paternă al poetului Alexandru Macedonski, căpitan pandur din Țara Românească și lider revoluționar. și fratele său Pavel care participaseră, mai înainte, la răscoala antiotomană a sârbului Karagheorghevici, înăbușită în sânge, se încadrează în regimentul de cazaci valahi reînființat la cererea rușilor de către Constantin Ipsilanti, domnitorul Țării Românești (1806-1807) și, la luptele de la Obilești-Ilfov (2 iulie 1807), Dimitrie este rănit. Cei doi frați Macedonski ajunseseră la gradul de locotenent/porucic, fiind sloboziți de generalul Bagration
Dimitrie Macedonski () [Corola-website/Science/306145_a_307474]
-
Carbonari au început organizarea de activități revoluționare. În 1820, spaniolii s-au revoltat cu succes în cadrul disputelor asupra constituției, care au influențat dezvoltarea unor mișcări similare în Italia. Inspirat de către spanioli, (care, în 1812, și-au creat propria constituție) un regiment în armata Regatului celor Două-Sicilii, sub comanda lui Guglielmo Pepe, un "Carbonaro", s-a revoltat, cucerind partea peninsulară a celor Două-Sicilii. Regele, Ferdinand I, a agreat să adopte o nouă constituție. Revoluționarii, totuși, nu au reușit să obțină sprijin popular
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
a fost probabil lichidat de agenți ai NKVD, fiica sa, Felicia Sturdza, s-a sinucis, iar soția sa a fost deportată în Gulag-ul sovietic, de unde s-a întors după mai mulți ani. În data de 6 martie 1945, primul regiment al Armatei Naționale Române ocupă poziții pe Oder, unde este inspectat de Generalul Platon Chirnoagă, Ministrul Apărării în Guvernul Național Român dela Viena. În data de 7 mai Guvernul Național Român de la Viena își încetează activitatea. Armata Națională Română a
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
RDG pe cimitirul Dresden-Tolkewitz. Urna lui a fost transferată ulterior pe cimitirul central din Baden-Baden in cavoul familiar. După ce și-a abandonat studiile universitare înainte să obțină o licență, Paulus a fost încadrat în februarie 1910 ca ofițer-cadet într-un regiment de infanterie. La izbucnirea primului război mondial, regimentul lui Paulus a făcut parte din forța care a atacat Franța și a participat din toamna anului 1914 la acțiunile din munții Vosges și din regiunea Arras. După o perioadă în care
Friedrich Paulus () [Corola-website/Science/306261_a_307590]
-
transferată ulterior pe cimitirul central din Baden-Baden in cavoul familiar. După ce și-a abandonat studiile universitare înainte să obțină o licență, Paulus a fost încadrat în februarie 1910 ca ofițer-cadet într-un regiment de infanterie. La izbucnirea primului război mondial, regimentul lui Paulus a făcut parte din forța care a atacat Franța și a participat din toamna anului 1914 la acțiunile din munții Vosges și din regiunea Arras. După o perioadă în care a lipsit de pe front din cauza sănătății precare, a
Friedrich Paulus () [Corola-website/Science/306261_a_307590]
-
acțiunile militare din România. La sfârșitul războiului a fost avansat la gradul de căpitan. După semnarea Tratatului de la Versailles, Paulus a rămas în armată, Reichswehr, care avea efective reduse drastic (în baza tratatului). A devenit comandant de companie într-un regiment din Stuttgart. Între 1921 - 1933 a fost numit în diferite funcții de stat major, iar în 1934 - 1935 a comandat un batalion motorizat, după care, în octombrie 1935, a fost numit șef al statului major al cartierului general al trupelor
Friedrich Paulus () [Corola-website/Science/306261_a_307590]
-
Pentru meritele dovedite în ridicarea nivelului știintific al școlii, pentru ordinea și disciplina instituită în învățământul militar, Ioan Dragalina este decorat cu Ordinul Steaua României, clasa V-a. În aprilie 1911 Ioan Dragalina este avansat colonel și numit comandant al Regimentului 34 din Constanța. În această perioadă, a fost decorat cu Ordinul Coroana României, clasa IV-a. În anul 1915 este avansat la gradul de general de brigadă. În perioada neutralității României (1914-1916), s-a ocupat cu realizarea de lucrări de
Ioan Dragalina () [Corola-website/Science/306259_a_307588]
-
eliberat din funcția de cancelar, căutând însă - cu succes parțial - să șteargă diferențele în acordarea de drepturi grupărilor etnice minoritare. Politica lui internă și externă a lăsat impresia unui împărat mai autoritar ca bunicul său Wilhelm I, însă istoricii socotesc "regimentul lui personal" ca o contradicție cu politica lui socială, împăratul nefiind de fapt deosebit de autoritar, frecvent contrazicându-se sub influența unor miniștri sau generali. În perioada lui de domnie au loc lupte pentru putere ale diferitelor partide politice, fapt care
Wilhelm al II-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/304774_a_306103]
-
a născut la data de 18 septembrie 1955, în București. A absolvit Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza (jud. Prahova) în anul 1974 și apoi Academia Forțelor Terestre “Nicolae Bălcescu” din Sibiu în anul 1977. A lucrat ca ofițer în cadrul Regimentului 1 Mecanizat din București îndeplinind următoarele funcții: comandant de pluton (1977-1978), comandant de companie de infanterie (1978-1980) și apoi locțiitor al șefului Biroului Cercetare (1980-1983). Este numit apoi Comandant de Batalion la Institutul de Medicină Militară din București (1983-1987). În
Corneliu Dobrițoiu () [Corola-website/Science/304799_a_306128]
-
București (1983-1987). În anul 1987, este numit expert pe probleme de mobilizare a resurselor umane în cadrul Comandamentului 1 Teritorial din București, funcție pe care o deținea și în momentul izbucnirii Revoluției din decembrie 1989. În anul 1991 este transferat în cadrul Regimentului 3 Mecanizat din București. În anul 1993, absolvă Academia de Înalte Studii Militare din București, fiind numit imediat ca șef al Biroului Cercetare din cadrul Regimentului 2 Mecanizat. Între anii 1993-1994 deține funcția de locțiitor al șefului Biroului Cercetare la Divizia
Corneliu Dobrițoiu () [Corola-website/Science/304799_a_306128]
-
deținea și în momentul izbucnirii Revoluției din decembrie 1989. În anul 1991 este transferat în cadrul Regimentului 3 Mecanizat din București. În anul 1993, absolvă Academia de Înalte Studii Militare din București, fiind numit imediat ca șef al Biroului Cercetare din cadrul Regimentului 2 Mecanizat. Între anii 1993-1994 deține funcția de locțiitor al șefului Biroului Cercetare la Divizia 57 Tancuri din București. Din anul 1994 lucrează în cadrul structurii operative a Ministerului Apărării Naționale, mai întâi ca expert pe probleme de analiză politico-militară în
Corneliu Dobrițoiu () [Corola-website/Science/304799_a_306128]
-
tancuri și mecanizate al comandantului Corpului 38 Armata (în septembrie 1952). Ofițerul Vasile Milea are o ascensiune rapidă în cadrul Armatei, fiind numit pe rând în funcțiile de: șef al Secției Pregătire de Luptă la Regiunea 2 Militară (1953), comandant al Regimentului 18 Tancuri și Autotunuri (1953-1956), șef de stat major (1956-1957) și comandant al Diviziei 9 Mecanizate "Mărășești" (1957-1958), apoi locțiitor al șefului Secției Pregătire de Luptă a Regiunii 2 Militare (februarie 1958 - octombrie 1959). În această perioadă, este înaintat pe
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
soția unui comandant al său și s-ar fi compromis astfel. A fost transferat într-o garnizoană din Basarabia, unde a fost contactat de elemente comuniste , devenind spion sovietic. Cu prilejul notării anuale pentru anul 1931, col. Ioan Rizescu, comandantul Regimentului 12 Artilerie, observă valoarea lui Bodnăraș ca ofițer, dar îi reproșează în raport ""lipsa de tact, bețiile și frecventarea unor persoane lipsite de patriotism"". În februarie 1932, Emil Bodnăraș dezertează și fuge în URSS. În urma cercetărilor s-au stabiilit condițiile
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]