5,495 matches
-
acest context, Ioan Totu este numit ministru de externe, funcție pe care o va deține până în noiembrie 1989, când este - din nou - înlocuit. Și de această dată, rațiunile sunt legate tot de divergențele apărute în relația cu Ceaușescu, care-i reproșează lui Totu, în principal, două lucruri: - că a semnat, în 1989, în calitate de reprezentant al României, Documentul final al CSCE de la Viena, în ciuda opoziției inițiale a lui Ceaușescu. Pentru semnarea documentului, Totu se folosise de un subterfugiu, convingandu-l pe Ceaușescu
Ioan Totu () [Corola-website/Science/308373_a_309702]
-
august 1989 - martie 1990, locotenent-colonelul Mircea Chelaru este șef al Cercetării (informațiilor) la Divizia 57 Blindate. În martie 1990, el a fost trimis de Statul Major General la Târgu-Mureș, unde a organizat și condus intervenția armatei în evenimentele de acolo, reproșându-i-se că nu a intervenit pentru detensionarea conflictului. După ce în anul 1990, a fost detașat ca director al Diviziunii III de contraspionaj (cu atribuții în supravegherea activităților iredentiste) la Serviciul Român de Informații, în perioada 1990-1993 a lucrat ca
Mircea Chelaru () [Corola-website/Science/302988_a_304317]
-
placea Împăratului Napoléon al III-lea să afirme, era de a ghida poporul în interiorul țării spre dreptate, și pe plan extern spre o pace eternă. Cu legitimitatea puterii asigurată de sufragiul universal masculin care îi confirmase dreptul la conducere, și reproșând în mod repetat guvernelor oligarhice anterioare că au neglijat problemele sociale, Împăratul se hotărî să le rezolve punând bazele unui guvern pe principiile unor 'idei napoleoniene', adică cele ale Împăratului - alesul poporului, reprezentant al poporului, al democrației și urmaș al
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
Ierusalim, el se îndrepta spre Damasc, faimos oraș sirian]]. Cu foarte mare probabilitate aceasta se petrecea prin anul 36 e.n.. Pe drum însă a avut loc celebrul episod al convertirii sale instantanee ca urmare a vederii lui Isus, care-i reproșa blând: "„Saule, Saule, de ce mă prigonești?" (în unele traduceri: "Saule, Saule, de ce mă cauți" - vezi terminologie)"” (Fap 9,3-9), iar Paul/Pavel nu s-a mai îndoit niciodată, până la moarte, de realitatea acestei viziuni. De remarcat și faptul că "Faptele
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
începând din 1972, la editura Axel Springer, inițial ca arhivar documentarist, apoi ca redactor. Din 1979 a lucrat scurt timp la postul de radio Europa Liberă, de unde a fost dat afară în urma protestelor unor foști deținuți politici care i-au reproșat faptul că participase la reeducarea deținuților. Deneș a lucrat după scurtul său stagiu de la Europa Liberă la editura Axel Springer, continuînd să viziteze România, unde s-a întîlnit cu ofițerii săi de legătură. După ultima sa escală, „acoperită“, la București
Ivan Deneș () [Corola-website/Science/302301_a_303630]
-
Austria. În vocațiile lor cu precădere lirică, au și proză scurtă - autorii sînt tributari ai unor curente de înnoire pe tărîm literar, curente care s-au răsfrînt într-o formă sau alta mai în toate țările. Ceea ce li se poate reproșa din punct de vedere literar este un oarecare avantgardism împerecheat cu ermetism, ceea ce a dus la o serie de rezerve față de acest grup, mai ales din partea generației mai vîrstnice de scriitori de limbă germană din Timișoara. - Din punct de vedere
Grupul de Acțiune Banat () [Corola-website/Science/302302_a_303631]
-
1917. Nu se cunoștea locul execuției și nici alte amănunte, familia Rebreanu crezând până atunci că Emil ar fi fost prizonier undeva prin Rusia. Vestea a zguduit profund sufletul scriitorului, după cum își amintea soția sa, Fanny, iar acesta și-a reproșat că l-a putut ajuta pe fratele său să ajungă la București. Un alt frate, Virgil (1897-1917), care se înrolase ca voluntar pentru a încerca să fugă în Italia, unde să urmeze studii de pictură, fusese rănit în 1916 și
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
având numele conspirativ »Thomas«, iar CNSAS a identificat zece note semnate de el, despre care Securitatea afirmă într-un raport, din 1975, referitor la încetarea legăturii că ele aveau un „caracter general, fără interes operativ“. În același timp i se reproșează că a dat dovadă de nesinceritate față de organele de Securitate. Referitor la metodele de contracarare a acțiunilor de infiltrare și destrămare a Grupului de Acțiune Banat, istoricul Mircea Rusnac notează într-un studiu: „Strategia adoptată de aceștia nu a fost
William Totok () [Corola-website/Science/302192_a_303521]
-
represiunii care era iminentă. Dacă acesta ar fi fost motivul aderării la național-socialism, asasinarea lui Schleicher la 30 iunie 1934 ar fi demonstrat că eventualele sale bănuieli erau perfect îndreptățite. În orice caz, legătura lui cu Schleicher i-a fost reproșată mai târziu de național-socialiști. Henning Ottmann a definit această dilemă drept antiteza dintre "gândire ocazională sau continuitate". Este deci deschisă discuția dacă gândirea lui Carl Schmitt urmează o logică internă (continuitate) sau este dirijată exclusiv de impulsuri exterioare (ocazii), cărora
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
concluzia că Schmitt a făcut o analogie falsă și a ajuns la concluzii eronate cu privire la entitatea iudaică. În 1936 Schmitt a devenit ținta atacurilor ziarului "Schwarzes Corp", o revistă național-socialistă apropiată de SS, care îl acuza de oportunism și îi reproșa lipsa de convingeri național-socialiste. Revista critica sprijinul pe care Schmitt îl acordase guvernelor anterioare precum și prietenia sa cu juriști evrei. "Împreună cu Jacobi, Carl Schmitt a susținut poziția guvernului reacționar al lui Schleicher în procesul Prusia contra Reichului." Afirmația era incorectă
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
trimisă la 30 octombrie 1941 ministrului de externe german Ribbentrop, comandantul poliției de siguranță SD (Chef der Sicherheitspolizei und des SD) relata: „Modul în care românii se comportă cu evreii este complet lipsit de metodă. Nu am avea nimic de reproșat numeroaselor execuții dacă pregătirile tehnice și execuțiile ar fi suficient de corecte. În general, românii lasă cadavrele celor uciși pe locul în care au fost împușcați, fără să le îngroape” . Reprezentanții regimului Aontonescu s-au străduit să le ascundă puterilor
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
s-a dovedit împăciuitor fără servilism față de Carol cel Mare, angajând continuu toate resursele sale - deloc neglijabile - de abilă diplomație pentru cel mai mare bine al credinței și pentru excelența Pimatului (Sf. Scaun). Poate fi simțită tentația de a-i reproșa câteva slăbiciuni în reprimarea/curmarea unor abuzuri, și acestea ar fi justificate dacă nu s-ar lua în considerație faptul că însăși caracterul relațiilor cu regele Carol îl determina la prudență. Scrierile sale dogmatice pun în evidență o erudiție patristică
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
politică de la Roma, cu acuzații dinspre ambele părți. Antoniu (în Egipt) divorțează de Octavia. Octavian este acuzat de Antoniu cum că ar fi un parvenit social, de uzurparea puterii, precum și de măsluirea documentelor de adopție de către Cezar. Octavian i-a reproșat că deține ilegal provincii care ar trebui să fie date oamenilor, că a încălcat tradiția Romei și că a început războaie împotriva unor națiuni străine (Armenia și Parția) fără acordul Senatului. Antoniu a fost considerat responsabil și pentru execuția lui
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
la 30 octombrie 1941 ministrului de externe al Germaniei Ribbentrop, comandantul poliției de siguranță SD ("Chef der Sicherheitspolizei und des SD") relata: „Modul în care românii se comportă cu evreii este complet lipsit de metodă. Nu am avea nimic de reproșat numeroaselor execuții dacă pregătirile tehnice și execuțiile ar fi suficient de corecte. În general, românii lasă cadavrele celor uciși pe locul în care au fost împușcați, fără să le îngroape”. În iunie 1942, Mihai Antonescu, în numele lui Ion Antonescu, a
Mihai Antonescu () [Corola-website/Science/303301_a_304630]
-
Marius Lăcătuș l-a desemnat pe Goe căpitan. În sezonul 2009-2010, joacă doar patru meciuri pentru Steaua, în dubla cu Ujpest, Motherwell FC și în meciul cu Ceahlăul Piatra Neamț, toate câștigate de echipa din Ghencea. Patronul echipei, George Becali, îi reproșa că nu pasează înainte, ci doar la coechipierii din lateral. Cu toate acestea, după plecarea lui Mirel Rădoi la Al-Hilal, patronul Stelei l-a nominalizat în rolul de căpitan. Goian i-a reproșat patronului declarațiile nepotrivite, dar l-a lăudat
Dorin Goian () [Corola-website/Science/302956_a_304285]
-
din Ghencea. Patronul echipei, George Becali, îi reproșa că nu pasează înainte, ci doar la coechipierii din lateral. Cu toate acestea, după plecarea lui Mirel Rădoi la Al-Hilal, patronul Stelei l-a nominalizat în rolul de căpitan. Goian i-a reproșat patronului declarațiile nepotrivite, dar l-a lăudat pentru meritul de a finanța o echipă, fiind, conform lui, primul patron care a mărit substanțial salariile și a adus jucători pe sume considerabile. Steaua nu i-a plătit 20.000 de euro
Dorin Goian () [Corola-website/Science/302956_a_304285]
-
lăudând „aspectul autentic” și capacitatea producătorilor de a crea un „thriller plin de suspans”. "Entertainment Weekly" a catalogat serialul ca fiind unul dintre cele mai bune ale anului 2005. Pe de altă parte, "The Washington Post" a criticat "Prison Break", reproșându-i aerul sobru pe care dorește să-l afișeze și prestațiile permanent „nervoase” ale actorilor. Prima serie a fost urmărită în medie de aproximativ 9,2 milioane de telespectatori săptămânal și a devenit cea mai vizionată producție din rândul serialelor
Prison Break () [Corola-website/Science/302936_a_304265]
-
a doua jumătate de oră a primului episod, audiențele au urmat un trend ascendent, crescând de la 3,6% la 3,9%. Un critic al publicației "USA Today" a fost de părere că serialul a devenit copleșit de „absurdități fără sens”, reproșându-le scenariștilor „lenea incredibilă” de care au dat dovadă apelând mereu la tatuaj ca la un „accesoriu polivalent pentru salvarea intrigii”. În opoziție cu USA Today, cei de la "Detroit Free Press" au elogiat debutul seriei pentru faptul că s-a
Prison Break () [Corola-website/Science/302936_a_304265]
-
doar falsificate. Pozitivismul, o formă a empirismului, vede știința, așa cum aceasta este definită de empirism, ca mijloc de a regla afacerile umane. Datorită afilierii lor strânse, termenii "pozitivism" și "empirism" sunt deseori folosiți ca sinonime. Iată însă ce li se reproșează: Pentru mai multe informații, vezi Teoriile și sociologia istoriei științei. Știința îi ajută pe oameni să afle mai mult despre viețile lor și contribuie la dezvoltarea societății. "Articol principal: Metodă științifică" Termenii de "model", "ipoteză", "teorie" și "lege fizică" au
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
The Reconstruction" (2001) - film care tratează misterul "Marelui Jaf" al grupului Ioanid din 1959. Înainte și după prezentarea raportului de către Traian Băsescu, numirea lui Tismăneanu în fruntea Comisiei pentru Analiză Dictaturii Comuniste a fost intens contestată.. Lui Tismăneanu i se reproșează activitatea de propagandist al CC al UTC, teoria marxist-leninistă dezvoltată în teza de licență și articolele dinainte de 1981 în sprijinul regimului comunist din România . Tismăneanu i-a propus inițial să facă parte din Comisie scriitorului anti-comunist Paul Goma dar l-
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
interesați de ea, mama ei a educat-o cum a putut mai bine despre curtea de la Versailles și francezi. Maria Tereza a ținut o corespondență cu Maria Antonia, numită acum Maria Antoaneta, în care ea de multe ori i-a reproșat lenea și frivolitatea și a certat-o pentru incapacitatea ei de a concepe un copil. Maria Tereza nu a fost critică doar cu Maria Antoaneta. Ei nu-i plăcea rezerva lui Leopold și de multe ori îl acuza de a
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
al doilea tablou, Olimpul, Orfeu se înfățișează în lumea zeilor, unde domnesc intrigile și dezmățul, pentru a-i solicita lui Jupiter ajutorul. Stăpânul Olimpului și-a pierdut însă demult autoritatea morală asupra tagmei haotice de zei. În cuplete, aceștia îi reproșează rând pe rând aventurile amoroase cu diverse muritoare. Nici Pluto nu găsește de cuviință să-i acorde respect, el instigă chiar o revoltă împotriva lui, enumerând avantajele infernului față de Olimp. ceea ce-l determină pe domnul Orphée să-și ridice apoi
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
Mazzini). Acolo a suferit la 25 iulie. Din acel moment, acțiunea guvernului provizoriu milanez s-a îndreptat către final și, la 9 august 1848, s-a încheiat un armistițiu între Austria și Piemont, fapt pe care Garibaldi i l-a reproșat violent lui Carol-Albert. Garibaldi a refuzat să înceteze lupta în ciuda ordinului regelui și a făcut apel la tineret: . A obținut un mic succes împotriva austriecilor care însă din această cauză s-au hotărât să-l anihileze, și a trebuit să
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
cel mai strălucit general al armatei romane. I-a învins pe francezi la 30 aprilie, dar nu a putut profita de victoria sa din cauza ordinelor lui Mazzini și din motive de ordin politic, motive pe care avea să i le reproșeze acestuia cu tărie după debarcarea noilor trupe franceze. A fost prima confruntare între cei doi și Garibaldi avea să-și țină de atunci încolo distanța față de cel pe care îl numea „maestrul” ("maestro") său. La 9 mai, Garibaldi i-a
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
clerical. Operațiunile sale de la Aspromonte și Mentana i-au adus dezaprobarea foștilor tovarăși mai înclinați către o acțiune înscrisă în politica noului regat al Italiei. Chiar și Crispi l-a sfătuit să renunțe la asemenea operațiuni. Stânga italiană i-a reproșat că acționează prea mult în favoarea monarhiei italiene în ciuda faptului că se declara republican, ceea ce a provocat în special distanțarea față de Mazzini. Pentru aceasta, a fost criticat de și . Aceasta nu a constituit singura sa contradicție, el declarându-se internaționalist și
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]