5,422 matches
-
cu care au traversat râul Tagus și au debarcat în centrul Lisabonei. În drum spre palatul regal, trăsura deschisă în care se aflau regele Carlos I și familia sa a trecut prin Terreiro do Paço. În timp ce traversau piața, doi activiști republicani, Alfredo Costa și Manuel Buiça, au tras focuri de armă din mulțime. Regele a murit imediat, moștenitorul său, Luís Filipe, a fost rănit mortal iar Prințul Manuel a fost lovit în braț. Doar regina a scăpat fără răni. Cei doi
Manuel al II-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/322062_a_323391]
-
copil la părinți dintre cei patru ai familiei Bening. Mama sa, Shirley, a fost solist în corul bisericii, iar tatăl său, Arnett Grant Bening, a lucrat ca agent de vânzări și asigurări. Părinții săi sunt nativi din Iowa și sunt republicani conservatori. Frații săi sunt Jane Bening (născută în 1953), Bradley Bening (născut în 1955) și Byron Bening (născut în 1957). În 1959 familia sa s-a mutat la Wichita, Kansas, acolo unde și-a petrecut copilăria. În 1965 tatăl său
Annette Bening () [Corola-website/Science/322127_a_323456]
-
includă pe frații Castro în decretul de eliberare de către profesorii iezuiți ai lui Fidel din copilărie. Frații Castro s-au alăturat celorlalți exilați în Mexic pentru a pregăti răsturnarea lui Batista, fiind antrenați de către Alberto Bayo, unul dintre liderii forțelor republicane din Războiul Civil Spaniol. Fidel s-a întâlnit și și-a unit forțele cu Ernesto "Che" Guevara în acestă perioadă. Iahtul Granma a ajuns în Cuba pe 2 decembrie 1956, mai târziu cu două zile decât era planificat din cauza greutății
Revoluția Cubaneză () [Corola-website/Science/322133_a_323462]
-
regele și de a obține ceea ce este cunoscut sub numele de "Anifer Erklärung" ("Declarația Anif") în care Regele a eliberat pe toți oficialii guvernamentali, soldați și ofițeri civili de jurământul depus, dar nu a făcut nici o declarație de demisie. Guvernul republican nou-format condus de Kurt Eisner a interpretat acest lucru ca o abdicare. Declarația a fost publicată de guvernul Eisner când Dandl a revenit la München a doua zi; interpretarea aceasta, oarecum ambiguă, a dus la căderea Casei de Wittelsbach.. Ludovic
Ludovic al III-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/322164_a_323493]
-
lucrarea sa "Histoire des Girondins". De fapt, girondinii erau un amalgam de curente politice distincte în 1792 și 1793, cum ar fi brissotinii și rolandiștii. Unii girondini, cum ar fi Condorcet, Brissot, Roland, Guadet, Vergniaud, Isnard, Ducos și Buzot erau republicani convinși. Membrii grupării, înscriși în Clubul Iacobinilor, la Paris sau în provincie, constituiau aripa cea mai avansată a Adunării Legislative, înainte de a reprezenta aripa dreaptă din Convenția Națională în fața montagnarzilor, care aveau pondere mare în rândurile deputaților de Paris, printre
Girondini () [Corola-website/Science/322251_a_323580]
-
Imperiului austro-ungar. În cazematele cetății, folosite pe post de închisori, au fost închiși Horea, Cloșca și Crișan și prizonierii din armata franceză, între anii 1790 - 1815. În timpul revoluției din 1848 - 1849, cetatea a jucat un rol crucial. Sub asediul armatei republicane maghiare, garnizoana a bombardat orașul zi de zi timp de nouă luni. În vara lui 1849, armata revoluționară maghiară a reușit să ocupe cetatea timp de 46 de zile, până ce a fost încercuită de armatele rusești și austriece și obligată
Cetatea Aradului () [Corola-website/Science/322283_a_323612]
-
împărțită în trei perioade, pe care Michelet le-a caracterizat după figurile cele mai reprezentative: „A existat iacobinismul primitiv, parlamentar și nobiliar, al lui Duport, Barnave și Lameth, cel care avea l-a ucis pe Mirabeau. A existat iacobinismul ziariștilor republicani, orleaniști, Brissot, Laclos etc., în care dominant a fost Robespierre. În cele din urmă... iacobinismul de la 1793, cel al lui Couthon, Saint-Just, Dumas etc...” Înainte de revoluție, termenul „iacobin” desemna Ordinul dominican, care își înființase prima mănăstire din Paris într-un
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
miniștri, au anunțat că s-au reunit în Consiliul de Reformare a Partidului Liberal (CRPL), cerând convocarea a congresului extraordinar al partidului și alegerea lui Dorin Chirtoacă in fruntea PL-ului, în locul lui Mihai Ghimpu. La 13 aprilie 2013 Consiliul Republican al PL a exclus din rândurile partidului 5 deputații și-a retras susținearea politică pentru ministrul Apărării, Vitalie Marinuța și ministrul Mediului, Gheorghe Șalaru. În mai 2013 liberal-reformatorii au participat la negocierile cu Partidul Liberal Democrat și Partidul Democrat privind
Partidul Liberal Reformator (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/329572_a_330901]
-
la emisiunea TV concurs „Drum de glorii”, unde juriul i-a acordat pentru interpretare 99 de puncte, însemnând și primul mare succes al formației; participarea la emisiunea TV „Club T”, obținerea locului IV și a titlului de laureat la faza republicană a Festivalului „Cântarea României” iar, ulterior, câștigarea premiului 1 la Festivalul coral interjudețean D.G. Kiriac (Pitești 1977). În anul 1977 a avut loc spectacolul concurs, dedicat împlinirii a 100 de ani de la cucerirea independentei de stat a României, spectacol organizat
Camerata Academica Porolissensis () [Corola-website/Science/329763_a_331092]
-
Danga, „"Răsunet de la Crișana"” de Ion Vidu, „"Visul marilor străbuni"”, „"Românie, stindard de libertate"”, versuri de prof. Iulian Suciu, muzica de Ioan Chezan, prelucrarea folclorică „"Cucule, de unde vii?"” aparținând profesorului și dirijorului Ioan Chezan, distinsă cu premiul II la faza republicană a Festivalului „Cântarea României”. Abordarea creației corale românești în ipostaza ei cultă și populară a avut o importanță deosebită, întrucât colinda și muzica religioasă au fost vremelnic interzise înainte de 1989. În anul 2000, în cadrul Festivalului Augustin Bena, formația din Zalău
Camerata Academica Porolissensis () [Corola-website/Science/329763_a_331092]
-
este un partid politic de centru-stânga din Republica Moldova, precedat de Partidul Popular Republican (PPR). Președintele partidului este omul de afaceri Renato Usatîi. s-a constituit la data de 20 mai 1994. Inițial, denumirea formațiunii era Partidul Țărănesc Creștin Democrat din Moldova (PȚCDM). Conferința de constituire a PȚCDM a aprobat Programul și Statutul partidului
Partidul Nostru () [Corola-website/Science/329791_a_331120]
-
Capital, Familie și Țară”. PȚCDM a participat la alegerile parlamentare anticipate din 2001, fără a depăși pragul de reprezentativitate de 6%. Conferința a IV-a din 28 mai 2005 a adoptat decizia de modificare a denumirii formațiunii în Partidul Popular Republican (PPR) și a adoptat statutul și programul partidului. Pe 13 aprilie 2014 a avut loc un congres al partidului, în cadrul căruia Nicolae Andronic i-a cedat formațiunea lui Renato Usatîi, și Partidul Popular Republican a fost redenumit în „Partidul Nostru
Partidul Nostru () [Corola-website/Science/329791_a_331120]
-
a denumirii formațiunii în Partidul Popular Republican (PPR) și a adoptat statutul și programul partidului. Pe 13 aprilie 2014 a avut loc un congres al partidului, în cadrul căruia Nicolae Andronic i-a cedat formațiunea lui Renato Usatîi, și Partidul Popular Republican a fost redenumit în „Partidul Nostru”. Pe 10 iunie 2014 Ministerul Justiției a respins înregistrarea modificărilor la statutul Partidului Popular Republican invocând nereguli în procedura convocării congresului. Pe 8 februarie 2015 a avut loc Congresul al IV-lea repetat al
Partidul Nostru () [Corola-website/Science/329791_a_331120]
-
loc un congres al partidului, în cadrul căruia Nicolae Andronic i-a cedat formațiunea lui Renato Usatîi, și Partidul Popular Republican a fost redenumit în „Partidul Nostru”. Pe 10 iunie 2014 Ministerul Justiției a respins înregistrarea modificărilor la statutul Partidului Popular Republican invocând nereguli în procedura convocării congresului. Pe 8 februarie 2015 a avut loc Congresul al IV-lea repetat al Partidului Popular Republican, în cadrul căruia a fost ales președintele formațiunii și aprobată decizia de modificare a denumirii partidului în “Partidul Nostru
Partidul Nostru () [Corola-website/Science/329791_a_331120]
-
redenumit în „Partidul Nostru”. Pe 10 iunie 2014 Ministerul Justiției a respins înregistrarea modificărilor la statutul Partidului Popular Republican invocând nereguli în procedura convocării congresului. Pe 8 februarie 2015 a avut loc Congresul al IV-lea repetat al Partidului Popular Republican, în cadrul căruia a fost ales președintele formațiunii și aprobată decizia de modificare a denumirii partidului în “Partidul Nostru”, dar și a statutului și programului politic al formațiunii, prin votul unanim al celor 97 de delegați prezenți la congres. Au fost
Partidul Nostru () [Corola-website/Science/329791_a_331120]
-
de la Evian (Franța), interpretând în etapa I, facultativă, Quatuor II, de Remus Georgescu, iar în etapa a II-a, obligatorie, Quatuor op. 28 de Anton Webern (lucrare impusă). În anul 1979, obține premiul I și titlul de laureat la etapa republicană a Festivalului Național al Educației și Culturii Socialiste „Cântarea României”, ediția a II-a. În anul 1980, cvartetul participă din nou la Concursul Internațional de cvartete de coarde de la Evian (Franța), direct în etapa a II-a, interpretând Quatuor op.
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
La Padova se convertește de la calvinism la Biserica Romano-Catolică. Se întoarce în Polonia în 1562. Încă de pe vremea studiilor s-a arătat deosebit de interesat de politică. În 1563 scrie scrie "De senatu Romano" (Despre Senatul roman), un studiu asupra sistemului republican al Romei antice, ale cărui principii constituționale ar fi vrut să fie aplicate și în politica Uniunii polono-lituaniene. După întoarcerea în Polonia a fost numit secretar al regelui Sigismund al II-lea August. În 1567 a fost numit la comanda
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
Ei au primit pământurile din jurul Melfi ca fief și l-au proclamat pe Guaimar ca "duce de Apulia și Calabria." La Melfi, în 1043, Guaimar a divizat regiunea, cu excepția orașului Melfi însuși, care urma să fie guvernat după un model republican, în 12 baronii în folosul comandanților normanzi: Guillaume "Braț de Fier" a obținut Ascoli, Asclettin a obținut Acerenza, Tristan a devenit conducător în Montepeloso, Ugo Tuboeuf a intrat în posesia Monopoli, Petru a obținut Trani, Drogo de Hauteville Venosa, iar
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
de Apulia, în vreme ce cel de al treilea fiu al lui Roger al II-lea, Alfons, era recunoscut ca principe de Capua. Apoi, ducele Roger a obținut orașul Napoli, transformându-l în parte integrantă a posesiunilor sale și punând capăt guvernării republicane care continuase după moartea lui Sergiu al VII-lea. În 1140, după promulgarea de către Roger al II-lea a Assizelor din Ariano, a fost emis primul "ducat (monedă)|ducat" purtând efigia tânărului duce, în îmbrăcăminte de luptă, alături de tatăl său
Roger al III-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328269_a_329598]
-
din luna noiembrie, care în 2012 este ziua de 6 noiembrie. Președintele în funcție, Barack Obama, candidează pentru un nou mandat împreună cu vicepreședintele în funcție Joe Biden, susținuți de Partidul Democrat, iar principalul lor contracandidat este Mitt Romney, din partea Partidului Republican, împreună cu candidatul la funcția de vicepreședinte Paul Ryan. Ambele echipe sunt prezente pe buletinele de vot din toate cele 50 de state. Alți candidați pot fi votați doar într-o parte din state, singurii cu șanse matematice de a câștiga
Alegeri prezidențiale în Statele Unite ale Americii, 2012 () [Corola-website/Science/327572_a_328901]
-
politic al anului 2011, aceasta ar fi însemnat o pierdere netă de șase voturi electorale pentru Partidul Democrat în state câștigate de Al Gore, John Kerry și Barack Obama la precendetele trei scrutinuri, aducând totalul voturilor partidului la 242. Partidul Republican ar fi obținut un câștig de șase voturi electorale în statele câștigate de George W. Bush și John McCain la ultimele trei alegeri, aducând numărul voturilor electorale ale republicanilor la 180. Voturile alocate restului statelor (cele în care votul a
Alegeri prezidențiale în Statele Unite ale Americii, 2012 () [Corola-website/Science/327572_a_328901]
-
la precendetele trei scrutinuri, aducând totalul voturilor partidului la 242. Partidul Republican ar fi obținut un câștig de șase voturi electorale în statele câștigate de George W. Bush și John McCain la ultimele trei alegeri, aducând numărul voturilor electorale ale republicanilor la 180. Voturile alocate restului statelor (cele în care votul a fost atât pentru republicani, cât și pentru democrați la diferite scrutinuri din cele trei anterioare) rămân neschimbate față de totalul național de 115. În 2011, mai multe state au adoptat
Alegeri prezidențiale în Statele Unite ale Americii, 2012 () [Corola-website/Science/327572_a_328901]
-
un câștig de șase voturi electorale în statele câștigate de George W. Bush și John McCain la ultimele trei alegeri, aducând numărul voturilor electorale ale republicanilor la 180. Voturile alocate restului statelor (cele în care votul a fost atât pentru republicani, cât și pentru democrați la diferite scrutinuri din cele trei anterioare) rămân neschimbate față de totalul național de 115. În 2011, mai multe state au adoptat noi legi ce au fost atacate de Partidul Democrat drept tentative de a mări șansele
Alegeri prezidențiale în Statele Unite ale Americii, 2012 () [Corola-website/Science/327572_a_328901]
-
pentru democrați la diferite scrutinuri din cele trei anterioare) rămân neschimbate față de totalul național de 115. În 2011, mai multe state au adoptat noi legi ce au fost atacate de Partidul Democrat drept tentative de a mări șansele candidatului prezidențial republican. În Florida, Georgia, Ohio, Tennessee și Virginia de Vest s-a scurtat perioada de vot în avans. Florida și Iowa au interzis tuturor condamnaților penal să voteze. Kansas, Carolina de Sud, Tennessee, Texas și Wisconsin au început să impună alegătorilor
Alegeri prezidențiale în Statele Unite ale Americii, 2012 () [Corola-website/Science/327572_a_328901]
-
timp pentru alegerile din 2012. În Pennsylvania s-a propus un proiect de lege care să schimbe reprezentarea statului în colegiul electoral de la modelul „învingătorul ia tot” la un model pe districte. Guvernatorul și ambele camere ale congresului statului erau republicane, iar tentativa a fost considerată o tentativă de a minimiza șansele de realegere ale lui Obama. Cu un președinte în funcție candidat la realegere, cursa pentru nominalizarea democratică a fost una lipsită de evenimente. Procesul de nominalizare a constat în
Alegeri prezidențiale în Statele Unite ale Americii, 2012 () [Corola-website/Science/327572_a_328901]