6,509 matches
-
de simțiri”... (Li no Tsurayuki (872-945) Celebrată de multe secole, floarea de cireș constituie încă prilej de inspirație în arta japoneză, începând cu folclorul (muzica), pictura... până la haiku. Mugurele, floarea, fructul, apar în cele mai diverse aspecte. Explozia primăverii se revarsă în cascade de flori de cireș, alb și roz : “Copilul se dă în leagăn în mână cu un ram înflorit de cireș”. (haiku-japonez) În trecut, japonezii își marcau teritoriile cucerite prin plantarea cireșilor, aceștia constituind „pecetea” suzeranității lor. Întrucât sărbătoarea
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
privi mirat și-și trase piciorul de sub cal. Slavă Domnului, nu era rupt și putea să pășească. Doar brațele Îl dureau. și le scutură privindu-l cu luare-aminte pe tânărul călăreț. De sub boneta de catifea un păr bogat, auriu, se revărsase pe umerii subțiri. Era o făptură delicată, frumoasă, cu ochi albaștri ca cerul. Pielea feței era neîn chipuit de fină și o rumeneală de piersică gonea treptat pa loarea spaimei. În aceeași clipă se auzi iarăși tropot de cal și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
glugă chipul lui Simeon. Picioarele i se muiară și s-ar fi prăbușit dacă pietrarul n-ar fi prins-o În ultima clipă. Suspina ca un copil, cu capul sprijinit pe umărul lui. Dintr-odată pierise toată durerea, care se revărsa acum Într-un șuvoi de lacrimi. — Domniță, domniță, totul o să fie bine, Încercă omul s-o Încurajeze. Nu putem pierde nici o clipă, trebuie să ne facem nevăzuți, Înainte să bage cineva de seamă ce se Întâmplă. Simeon scoase de sub mantaua
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Fusese o noapte călduroasă. Cele două geamuri erau închise. Dinspre tindă venea un firișor de aer proaspăt de afară, prin ușa întredeschisă și care nu se închidea niciodată. În cameră era liniște. Doar sforăitul monoton al fratelui meu, Mircea, se revărsa ca o barieră protectoare asupra celor șapte ființe aflate sub stăpânirea atotputernicului Morfeu. Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire. (Luca 2:14) Desigur, nimeni dintre noi nu putea bănui cât de dramatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
oprea, ascultând cu urechile ciulite răsuflarea fierbinte a pământului ars de secetă. În această liniște nocturnă nu se auzea nimic, nimic. Și e liniște pe dealuri Ca-ntr-o mănăstire arsă; Dorm și-arinii de pe maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă." (G. Coșbuc) Amețit de această tăcere de sfârșit de lume, cu capul lui mare așezat pe labele din față, Haiduc intra în împărăția lui Morfeu, visând, pesemne, munți de ciolane garnisite cu carne fragedă. Săracul de el...! Spre dimineață, cobora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
primire și am pornit spre casă. Fiecare dintre noi avea de cărat câte ceva, întrucât coletele erau multe și grele. Acasă, în bucătărie, cu ochii ațintiți la mâinile mamei, așteptam să vedem ce bunătăți am primit de la americani... Pe masă, se revărsau, ca din Cornul abundenței, o mulțime de alimente: făină de grâu, de porumb, orez, unt, ulei, halva, cafea, cutii cu lapte praf, bomboane, ciocolată și altele... Am rămas copleșiți de mulțimea și varietatea alimentelor primite. Mama ne-a urmărit privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu cei șase copii, tratați precum cei mai periculoși criminali. Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolilor și îngerilor lui! (Matei 75:41) Cum, Doamne, aceasta este "mila" și "dragostea" pe care le reverși din plin asupra "oilor" Tale? Doamne, ne-ai făcut după chipul și asemănarea Ta. De undeva, din spațiul infinit, ai coborât pe planeta noastră, sub chip de Om. Prin urmare, noi suntem asemenea Ție, suntem oameni, nu animale. Viața noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
copii în veșminte strălucitoare, invitându-te să treci dincolo, să intri în locul de unde cândva, demult, strămoșii noștri Adam și Eva au fost alungați pentru nesocotirea poruncii. Poți intra și tu. Ți se cere doar un singur lucru: fă să se reverse puțin din mila ta asupra celui aflat în suferință. Nu trece nepăsător pe lângă el. Ajută-l! Am avut în mama cel mai bun pedagog în ceea ce privește educația în general, dar cu precădere în domeniul religios. Am fost o fire recalcitrantă, răzvrătită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
noastre cotidiene. Prin intelectualii deportați în Bumbăcari: învățători, profesori, muzicieni, pictori și medici, prin oamenii mari ai culturii noastre românești și aș aminti aici un singur nume: umanistul, scriitorul și jurnalistul Nicolae Carandino -, învățătura, știința, arta și educația s-au revărsat asupra tuturor, în valuri succesive de elemente ale construcției și modelării personalității în spiritul umanismului renascentist, al unui om total eliberat de orice constrângeri care i-ar limita dezvoltarea multiplă și armonioasă. Da. E adevărat. La început, sătenii din comunele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Iar alături, lampa cu petrol numărul 8, risipind întunericul, împodobea, într-o aură sacramentală, icoana simplă a Maicii Domnului cu Pruncul, care ne zâmbea încurajator, cu blândețe și infinită înțelegere. Nu. Nu era supărată. Ne privea cu ochii ce-și revărsau bunătatea asupra întregii omeniri suferinde, parcă ar fi vrut să ne spună: "Așa e înălțarea și prețul se plătește Cu chin și suferință și slavă, omenește." (T. Arghezi) Grația Maicii Domnului se revărsa peste noi... Eram fericiți! Vanitas vanitatum (Deșertăciunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
supărată. Ne privea cu ochii ce-și revărsau bunătatea asupra întregii omeniri suferinde, parcă ar fi vrut să ne spună: "Așa e înălțarea și prețul se plătește Cu chin și suferință și slavă, omenește." (T. Arghezi) Grația Maicii Domnului se revărsa peste noi... Eram fericiți! Vanitas vanitatum (Deșertăciunea deșertăciunilor) Nu-mi rețineți numele Treabă inutilă. Și nici bocitoarele Nu-mi plângă de milă. Eu rămân precum o știm: Un ilustru... anonim, Îmbătrânit în păcat, Aiurit și revoltat. Victor Aciocîrlănoaiei REFERINȚE CRITICE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
renunțat la televizor, devenit un soi de opiu al lumii moderne, un odios cronofag. Nu neg importanța televiziunii, dar, din păcate, aceasta a devenit la noi un excelent mijloc de manipulare, de spălare a creierelor. Acest obiect al vieții moderne revarsă asupra noastră un torent nesfârșit de publicitate, modelându-ți parșiv gusturile, sugerându-ți ce să mănânci, ce să îndrăgești, ce să urăști, ce să votezi etc. Așa că am renunțat la această tiranie, care o întrece cu mult pe cea a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
impresia că oamenii de aici, văzând mașina cu număr de New York, vor fi ispitiți să ne considere milionari, așa că În plină noapte ne Întoarcem la Rapid City. Coborâm imensa serpentină și avem ocazia să admirăm risipa de lumină ce se revarsă asupra unei localități destul de modeste, azvârlită În far-west. Noaptea, pe la ora 2, suntem treziți de telefon. Poliția ține să se convingă că mașina cu număr de New York e a noastră. Probabil se Întâmplase ceva ce ajunsese În cercetarea poliției. A
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
avut loc la... Piatra Neamț! Aici - gândesc eu - ori a fost o victorie vremelnică a forțelor obscure, ori jocul Mamei (iau în modul cel mai serios accepțiunea de Dumnezeu!) cu ego-urile noastre labile. Ar fi apoi ploaia densă ce s-a revărsat peste întreaga țară. Plecați sâmbătă dimineața spre Piatra Neamț, ploaia - torențială, uneori - nea însoțit tot drumul și ne-a cam îngrijorat pe toți cei din interiorul mașinii. - Ce păcat că nu putem admira frumusețea naturii! - îndrăzneam să gândim cu voce tare
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
egocentrice! Mă saturam de impresii, de informații, de imagini, mă bucuram, mă întristam și înregistram nu atât cu mintea, cât cu sufletul. Am renunțat repede la jurnal: mi-am notat câteva adrese și doar două-trei idei. Iar acum, doresc să revărs în scris tot ce am acumulat, mai ales la nivel de... spirit. Pe Aeroportul Șeremetievo din Moscova. În noua experiență de viață la care eram supus, cunoașterea de sine a constat dintr-o înșiruire de aventuri, de cercetări și de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ne pîndește pe toți. Iar eu simt că întineresc cu douăzeci de ani". E varianta luptătorului, cînd știi că euforia luptei, deși te simți copleșit de forța strivitoare a adversarului, te întărește, te umple de încredere, îți dă sens, se revarsă peste tine o inexplicabilă și cotropitoare veselie. Soluția aceasta, firește, presupune o tărie de caracter excepțională, o concepție militară a vieții, o formidabilă îndîrjire morală a trupului, o voință de oțel înnobilat și o sănătate spirituală adamantină. E probabil că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unor diguri imense, prin care să se redea agriculturii circa șaizeci de mii de hectare. Totul se făcea manual: săpatul, căratul cu roaba sau targa, descărcarea pe dig, tasarea. Cînd s-a spart digul de protecție și Dunărea s-a revărsat vijelios, șuvoiul de apă a fost oprit de trupurile deținuților așezate în stive vii, pînă cînd alte echipe au închis spărtura. Mulți nu au rezistat ore întregi sub șuvoiul de apă și mîl. Înainte de anul 1956, se știe că, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
al „unuia” - „prim-secretarul”, „secretarul general” și apoi „președintele” cu sceptru și cocardă tricoloră. Această concentrare teribilă a puterii În persoana unui singur individ a creat o simbolistică care, cum am văzut după 22 decembrie, s-a răsfrânt, s-a „revărsat” asupra celui ales, de data aceasta prin vot liber, secret și universal. Și, dacă nu numai unele vârfuri ale intelighenției, dar nici grupuri largi ale populației nu l-au respectat ca atare pe Iliescu, ales prin vot național, aceasta Însemna
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se refugiază În trecutul autorului-narator”, Încercând să - și să se! - extragă misterul indicibil, bine ascuns, al eroului narator, al lui Marcel!, dar și felul În care e făcută această „ascensiune spre adâncimi”, stilul, frazele și subordonatele ce curg și se revarsă unele din altele, ilustrând acel „flux al conștiinței” (de care se face atâta caz!Ă, indică o radicală răsturnarea a Întregii proze europene până la această dată. Chiar și cea care practică o anume memorialistică și noi, Românii, avem nu puțini
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
informații și deducții, era aceea că Dacia ar fi constituit, cu 6000 de ani Înainte de Cristos, centrul unui imperiu mondial Înglobând Europa, Mediterana, Egiptul, Africa de Nord și o bună parte a Asiei. De aici, de la Dunăre și Carpați, s-ar fi revărsat civilizația asupra lumii Întregi. De aici au pornit spre Italia și strămoșii romanilor. Limbile dacă și latină nu sunt decât dialecte ale aceleiași limbi. Nu dacii au ajuns să vorbească latinește, ci latinii vorbeau daca! Toate limbile romanice Își au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
inexistent: rușii au stat În expectativă, iar anglo-francezii debarcați la Salonic n-au declanșat ofensiva promisă (care ar fi pus Bulgaria În dificultate). S-au dat lupte Înverșunate În trecătorile Carpaților, apoi trupele germane și ale aliaților lor s-au revărsat În sudul României. Bucureștiul a fost ocupat la Începutul lunii decembrie 1916 și, puțin mai târziu, frontul s-a stabilizat În sudul Moldovei. Regele și guvernul s-au refugiat la Iași. În condiții deosebit de grele, s-a organizat rezistența În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
țărănimea, pe de altă parte, aproape a dispărut ca țărănime, dacă Îl definim pe țăran În raportul lui — material și sentimental — cu pământul. Colectivizarea l-a transformat În proletar agricol. În plus, industrializarea forțată a absorbit o masă rurală importantă, revărsând-o În orașe. S-a creat o largă categorie de „orășeni“, rupți de sat, dar Încă neintegrați cu adevărat În civilizația urbană. Toate structurile au fost bulversate. Foarte mulți români s-au trezit În cu totul altă poziție socială decât
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
scurt — e un personaj de un pitoresc agresiv, cu alură de actor de mâna a doua, fiind de altfel și poet În cel mai bun caz tot de mâna a doua (inclusiv autor de poeme Închinate soților Ceaușescu) și care revarsă Într-un șuvoi interminabil vorbe și injurii. Un fel de variantă românească a lui Jirinovski, având relații apropiate și cu liderul Frontului Național din Franța, Jean-Marie Le Pen. În Occident, așa ceva se numește „extremă dreaptă“; este Însă, În cazul României
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
viață, ca de altfel și deceniul căruia îi eram cu toții prizonieri. Romanul mi-a întărit autoritatea de purtător de cuvânt prin excelență al acestei generații, iar faima mea a crescut invers proporțional cu numărul de exemplare vândute. Continua să se reverse: navetele de șampanie consumată, costumele Armani primite cadou, cocteilurile clasa-întâi, includerea în diverse liste elitiste, biletele din primul rând la meciurile echipei Lakers, cumpărăturile la Barney’s după închiderea programului, fanii, procesele de paternitate, ordinele judecătorești împotriva „fanilor obsedați,“ primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să-l amintesc la miile de cocteiluri la care am participat în anii următori. Însă în momentul în care cineva aducea vorba despre cocaină (care devenise, e drept, un obicei nocturn regulat), amănunte ale acestei vieți ascunse începeau să se reverse provocator din gura mea. Deși atunci când remarcam expresiile întristate, uimite, ale celor care îmi intuiau durerea din spatele măștii, schimbam subiectul și le ofeream noua mea mantra - “Glumesc, glumesc doar “ - și atunci o prezentam din nou pe prietena mea de moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]