5,386 matches
-
sanguin în diastolă (windkessel). Ele contribuie astfel în mod esențial la amortizarea fluctuațiilor sistolo-diastolice de presiune și debit. Calculul energetic demonstrează că pentru același debit sanguin mediu lucrul de pompă necesar este dublu în cazul unui circuit format din vase rigide față de cazul vaselor elastice, în care lucrul mecanic se apropie de valoarea minimă necesară, cea care corespunde unui regim de pompare în flux continuu și cu debit constant. Presiunea arterială poate fi măsurată direct (metode sângerânde) prin conectarea unui manometru
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
captarea 133Xe sau PET (18F 2 deoxiglucoză), rezultând valori în domeniul 10 200 ml/100g/min. Factorii mecanici care influențează debitul sanguin cerebral sunt similari cu cei din alte teritorii, adăugându-se influența compresivă a presiunii tisulare (intracraniană), în cavitate rigidă, de unde influența deosebită a modificărilor presiunii venoase. La creșterea presiunii intracraniene peste 33 mm Hg, debitul sanguin scade, iar ischemia stimulează centrul vasomotor, cu creșterea compensatoare a presiunii arteriale (fenomen Cushing). Controlul local este similar cu alte țesuturi, dar cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
aceste vase sanguine mari sunt menținute deschise prin tracțiunea radială a parenchimului elastic pulmonar care le înconjoară. Presiunea efectivă din jurul lor este scăzută, putând fi chiar mai mică decât presiunea din jurul întregului plămân (presiunea intrapleurală), datorită faptului că structura relativ rigidă a vaselor sanguine (ca și în cazul bronhiilor) este înconjurată de parenchimul pulmonar mai ușor distensibil. Prin tracțiunea radială exercitată de parenchim arterele și venele sunt destinse în cursul expansiunii toraco-pulmonare. Comportamentul capilarelor și a vaselor mari de sânge este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
de a circumscrie un asemenea subiect Într-o definiție. Aceasta riscă, Într-adevăr, să se transforme Într-o cercetare fără final a unei „realități” care, cu o agilitate surprinzătoare, uneori se materializează, alteori se volatilizează, sustrăgându-se continuu rețelelor prea rigide ale indicatorilor stabili și generali - de vreme ce, asemenea altor domenii În Întregime umane, precum conștiința sau arta, și acest domeniu, al cărui statut este incert și paradoxal, riscă să eludeze cercetarea noastră. 2. CATEGORIA DE RELIGIETC "2. CATEGORIA DE RELIGIE" Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este divinizat ca „rege”. Laicitatea fundamentală a societății egiptene din epoca piramidelor este posibilă, deoarece toată experiența religioasă se polarizează În acest cult colectiv care constă În supunerea față de valorile regale. Nu trebuie totuși să ne lăsăm Înșelați de formularea rigidă. Faptul că experiența directă cu divinitatea este posibilă, că i se poate simți În mod personal prezența este demonstrat de numele proprii, adesea compuse, care Îi preamăresc pe zei (documentația este sumară, dar elocventă); În formulările respective, zeii apar așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau apă, nu ne rămâne decât să ne gândim dacă nu cumva Ea, tocmai pentru că era zeul Înțelepciunii, a preferat ca și fiul său - care nu era zeu, ci doar erou sau semizeu - să rămână și el „victimă” a regulii rigide care condamna la moarte orice ființă umană. c) Aporia zeilor care mor În ciuda celor spuse mai sus, putem citi În mitologia sumero-akkadiană despre unele divinități aparținând lumii cerești care ajung să moară. 1) Innanaxe "Innana"/Iștarxe "Iștar", Dumuzixe "Dumuzi", Gheștinannaxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
demonstra sentimentele civile aproape republicane, Tiberiu face ca statuia lui să fie așezată nu printre simulacra deorum, ci printre elementele decorative (ornamenta aedium; Suetonius, Tiberius, 26, 1; cf. Servius, comentariu la Georgica, 3, 16). Pe de altă parte, o interpretare rigidă a Legii le interzice evreilor să confecționeze chiar și obiecte decorative pentru statuile zeilor, cum ar fi colierele sau inelele pentru nas și pentru degete (Abodah Zarah 1, 8). Modul de a fi al unei imagini divine este Înțeles În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Istoricizarea istoriei romane a) Farmecul răspândit de speculația subtilă și angajată a lui Varro nu trebuie să ne facă să uităm munca depusă de erudit, sârguința și abilitatea lui narativă. Așadar, vrem să mai subliniem, În concluzie, felul În care rigida structură sistematică, organizată În funcție de oameni, locuri, timpuri, lucruri și zei, este frântă În permanență de istorii particulare și este Însemnată principial de un dinamism Întemeiat pe concepția globală istorico-culturală. Sistemul teologic nu este absolut, ci lasă să transpară o „instituire
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întreprinzători posibilități de acțiune pe plan militar, politic, economic ce nu puteau fi exercitate Înainte. Cu toate acestea, În acest cadru intervin elemente decisive de ordin ideologic și religios, ce pot fi interpretate corect, nu atât prin prisma unor scheme rigide de cauză-efect, ci În legătură cu evenimentele sociopolitice, ca factori simultani ai acestora din urmă și, Într-o anumită măsură, ca sursă de inspirație ale acestora sau, În orice caz, ca suport și motivație culturală a Însăși realităților istorice. Tendința cosmopolită ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
inițierea sa, la vârsta de șapte sau cincisprezece ani (Duchesne-Guillemin, 1965), până la moarte, trăiește o existență ritmată de un ritualism intens, periodic și zilnic (liturgia focului, a apei, a haomei, rugăciuni, penitențe și practici purificatorii etc.), reglementată de o morală rigidă, fondată pe principiul „gânduri bune, cuvinte bune, fapte bune” și finalizată prin păstrarea respectului pentru viață și a luptei Împotriva răului (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 125; Molé, 1965, pp. 46 sqq.) În studiul zoroastrismului, este fundamentală, mai mult decât În alte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
stat, pe care sasanizii Îl transformă Într-o mare monarhie națională. În timpul sasanizilor (secolele III-VII d.Hr.), zoroastrismul devine o adevărată religie națională, cu o Biserică organizată ierarhic, În vârful unei structuri sociale Închise, cu o Împărțire pe clase din ce În ce mai rigidă, expresie a unei lumi aristocratico-feudale, ideologic arhaizantă, dar dotată totuși cu o vitalitate deosebită, inclusiv din punct de vedere artistic și cultural. Perioada „restaurării” sasanide a fost cea a fondării zoroastrismului, care a fost transmis mai apoi În epoca medievală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
burgheziile urbane, pe atât de Închiși și preocupați de conservarea identității lor tradiționale - reală sau presupusă - trebuie să fi fost h¶rbed, mowmard și mowbed (mobad), feudalii și larga pătură a populațiilor de pe platoul iranian, organizată Într-o structură socială rigidă și ierarhică, ce s-a transformat rapid Într-un sistem alcătuit din patru stări sociale: clerul, aristocrația, birocrația și agricultorii, Împreună cu meșteșugarii și - plasați semnificativ ultimii pe scara valorilor (Gnoli, 1989a, p. 160) - comercianții (Perikhanjan, 1983, pp. 632 sq.). Clerul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
le oferă. Accentuate cu mistică fervoare, unduindu-se ca sub line adieri sau înăsprindu-se și congestionându-se în mânii viforoase, aceste cuvântări ar putea fi luate drept o emanație spontană a inspirației unui arhiereu cu improvizația fecundă. Aproape nimic rigid și trudnic în discursul viu, cu suavități curate și descărcări fulminante, al lui A.I. În tipare care îi îngrădesc, dar nu-i reprimă imaginația, el toarnă o materie abundentă, pulsatilă, trasă apoi prin țevăria fină a unui excurs teologic, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
universității, o celebritate timpurie l-a catapultat și mai departe față de contemporanii săi. A devenit profesor universitar înainte de a împlini treizeci de ani. Un profesor universitar are un statut special în Balcani. El adastă în măreția lui, înconjurat de respect rigid și de singurătate, care îl izolează de fluxul principal al vieții. Ceea ce însemna pentru Iorga o și mai mare singurătate, în ciuda activităților lui publice 17. Avea legături strînse cu familia sa, dar Iorga nu a avut parte de tinerețe; nici
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pentru Iorga o și mai mare singurătate, în ciuda activităților lui publice 17. Avea legături strînse cu familia sa, dar Iorga nu a avut parte de tinerețe; nici urmă de năzdrăvănii, nici o greșeală prostească. Greșelile lui s-au datorat principiilor lui rigide, comise deliberat și niciodată regretate după aceea. A avut el oare o copilărie ca cea mai mare parte dintre noi? Poate că aceasta a fost impresia pe care ne-a dat-o el prin afirmațiile și prin unele din acțiunile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
valoare morală și autor al unor cărți care i-a fascinat pe prinții contemporani cu el. Putem identifica în studiul lui Iorga asupra lui Thomas III felul în care aborda el istoria. Studiul a fost scris într-un spirit științific rigid, plin de date și nume, Iorga a încercat să reconstituie viața și epoca lui Thomas III, făcînd toate acestea într-o formă literară 76. Dar un element tehnic a apărut brusc în calea lui Iorga. A fost nevoit să jure
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
istoric. Politicianul ocupa un biet loc doi. Naționalismul său cultural i-a dominat și scrierile istorice. El nu respecta nici o abordare filosofică și nici o lege istorică și nu aparținea nici unei "școli istorice", considerate de el ca fiind prea restrictive și rigide. Era un naționalist romantic, un impresionist și poseda instincte sănătoase și marele talent de a reconstitui un eveniment, dar întotdeauna pe baza documentelor și a faptelor. Iorga a fost, mai presus de orice, un medievist și bizantinolog de faimă mondială
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a avut Întotdeauna un caracter pur „indicativ”: ea nu stabilea cote de producție, ci desemna obiective. În această privință era cât se poate de diferită de planificarea sovietică, ce avea ca trăsătură caracteristică (și defect principal) fixația asupra unor cifre rigide și arbitrare, dictând productivitatea În funcție de sectoare și bunuri. Planul Monnet se mulțumea să furnizeze guvernului o strategie și pârghii economice pentru atingerea anumitor obiective. Pentru acea vreme, era un demers profund original. În Cehoslovacia, o Comisie Centrală de Planificare cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reciproc de dezvoltarea comerțului. Conduși de Maynard Keynes - sufletul Întâlnirii de la centrul de conferințe Bretton Woods din New Hampshire, În iulie 1944 -, economiștii și oamenii politici au căutat o alternativă la sistemul financiar internațional din perioada antebelică: ceva mai puțin rigid și deflaționist decât etalonul aur, dar mai stabil și mai reciproc benefic decât regimul valutar cu rată flotantă. Oricare ar fi fost acest nou regim, susținea Keynes, urma să aibă nevoie de un fel de bancă internațională, care să funcționeze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Est”), ei reprezentau o minoritate. Americanii, ca și Stalin, improvizau În acești ani. Se sugerează uneori că anumite decizii și declarații americane cheie, Îndeosebi „doctrina Truman” din martie 1947, au precipitat reculul lui Stalin de la compromis la o atitudine rigidă și că responsabilitatea pentru falia europeană revine astfel Washingtonului, vinovat de insensibilitate sau, mai rău, de intransigență calculată. Dar acest lucru nu e adevărat. Fiindcă „doctrina Truman”, ca să luăm doar un exemplu, a influențat strategia sovietică extrem de puțin. Anunțul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Împărțirii Germaniei și Europei sunt chiar greșelile lui Stalin din acei ani. În Europa Centrală, unde ar fi preferat o Germanie unită, neputincioasă și neutră, el a dat cu piciorul avantajului din 1945-1947 prin tactici de confrunatre și o intransigență rigidă. Dacă Stalin sperase să lase țara În paragină până când fructul disperării și nemulțumirii germane i-ar fi picat În mâini, atunci s-a Înșelat fatal - deși, În anumite momente, chiar autoritățile aliate din vestul Germaniei se Întrebau dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
peste tot comuniștii fuseseră excluși din viața publică și din activitatea politică legală timp de aproape 25 de ani. Acolo unde partidele comuniste funcționau În legalitate, ele deveniseră insignifiante În politica est-europeană, fiindcă se identificau cu Rusia și aplicau tacticile rigide impuse după 1927 de la Moscova. Le mai șubrezise chiar URSS, care i-a exclus din partid sau i-a arestat pe mulți dintre comuniștii polonezi, maghiari sau iugoslavi refugiați la Moscova: conducerea Partidului Comunist Polonez din perioada interbelică, de pildă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de către Soviete la prima Întâlnire a Kominformului În septembrie 1947 au dovedit hotărârea lui Stalin de a-i controla mai ferm pe comuniștii italieni (și francezi): tacticile lor politice urmau să fie coordonate de Moscova, iar toleranța culturală - Înlocuită cu rigida teză jdanovistă a celor „două culturi”. Între timp, pe fondul intervenției flagrante, dar reușite a Statelor Unite În favoarea creștin-democraților la alegerile din 1948, planul postbelic al lui Togliatti de a acționa prin instituțiile democrației liberale Începea să pară naiv. Chiar dacă avea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trecut, inflația era asociată creșterii economice, adesea o creștere accelerată. Marile crize economice de la sfârșitul secolului al XIX-lea și din anii ’30 fuseseră Însoțite de deflație: căderi precipitate ale prețurilor și salariilor, provocate, după părerea observatorilor, de valute excesiv de rigide și cheltuieli cronic scăzute, din partea guvernelor și cetățenilor deopotrivă. Dar În Europa anilor ’70 modelul convențional nu mai părea valabil. Europa Occidentală se confrunta acum cu un fenomen inedit, botezat neelegant stagflație: inflație a prețurilor și salariilor, concomitent cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
draconice pentru oponenții politici - toate sugerau că timpul s-a oprit În loc, iar ceasul istoric a rămas la 193910. Privită mai de aproape Însă, Spania (sau cel puțin nordul țării și marile orașe) se schimba rapid. Franco era un dictator rigid și cu adevărat reacționar, dar, spre deosebire de vecinul său Salazar, era realist În privința economiei. În 1959, Spania a renunțat la practicile autarhice din ultimele două decenii și, la propunerea unui grup de preoți din ordinul Opus Dei, a adoptat un Plan
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]