5,379 matches
-
nu locuiau acolo și nu se puteau ocupa de administrarea acesteia, moșia Drăgușeni și hanul au fost arendate de societatea "Dacia-România" cu capital evreiesc. Prin legea agrară din 1921 moșia Drăgușeni a fost expropriată în totalitate, terenul fiind arendat de săteni care au înființat Societatea cooperatistă "Patria". Societatea cooperatistă a fost desființată ulterior, iar hanul a fost achiziționat de către un fost salariat, Haralambie Gafencu, care l-a dat în arendă cooperativei "Solidaritatea". În acei ani se vindeau acolo băuturi alcoolice și
Hanul Drăgușeni () [Corola-website/Science/321692_a_323021]
-
a culege cântece populare românești, fiind găzduit de preotul paroh. În martie 1857, preotul Iraclie Porumbescu a fost trimis ca paroh în satul Boian (astăzi în Ucraina) pentru a salva acel sat de catolicizare și de slavizare. În acel sat sătenii se răzvrătiseră împotriva parohului ortodox Simion Andruhovici pe care-l acuzau de abuzuri. Ca urmare a uneltirilor preotului greco-catolic Chlibowicki din Sadagura, 909 locuitori din Boian trecuseră la grecocatolicism. La Boian, preotul a reușit să pacifice localitatea și să apere
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
din Rădăuți a sosit PS Nafanail Ichim, episcopul Moldovei, însoțit de diaconul Ioan Avdei, precum și preoți staroveri de la alte biserici din Moldova: Nichita Ichim din Târgu Frumos, Tit Țapoc din Brătești, Ghiorghi Agapov din Climăuți (care a venit cu câțiva săteni). La predică, episcopul Nafanail a evocat personalitatea Sf. Vasile cel Mare, remarcând faptul că numărul celor veniți la slujbă a sporit și apreciind efortul și măiestria „kliroșanilor” (cântăreți în strană) rădăuțeni. A urmat binecuvântarea mesei cu bucate, la care au
Biserica lipovenească din Rădăuți () [Corola-website/Science/320926_a_322255]
-
tablă. În anul 1897, în noaptea de 21/22 februarie, turnul bisericii s-a prăbușit. Din cauza condițiilor grele în care trăiau țăranii atunci, numai după 28 de ani, adică în 1924-1925 s-a putut zidi din nou turnul cu contribuția sătenilor, sub îndrumarea preotului Ioan Șuiaga. Atunci s-a făcut și o reparație generală. Între anii 1997-1998 s-a dat toată tencuiala interioară jos, tencuindu-se și zugrăvindu-se din nou. Între anii 2003-2004 s-a făcut reparația exterioară a tencuielii
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Teiu () [Corola-website/Science/321004_a_322333]
-
în care Coșbuc a scris atât poezii originale, cât și imitațiuni și traduceri. Unele dintre acestea au fost distruse de poet, necorespunzând pretențiilor sale, altele se află scrise în “caietele” mult invocate și dăruite unor prieteni. “Muza someșană”, “Familia”, “Cărțile săteanului român”, “Școala practică” sunt câteva din publicațiile care au găzduit poezia lui Coșbuc, însă cele mai multe informații despre prima etapă a creației poetice se află în Protocoale. Munteanu a întocmit volumul de texte cu încrederea că George Coșbuc nu este un
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
satului Osoiu, 1834; Acest Triod îi prin cheltuiala satului. Scris-am eu, popa Gligor), Evanghelie, Blaj, 1776, (însemnare cu caractere chirilice, nedatată, autor popa Matei din Codor, notarăș sobornicesc, prin care se arată că Evanghelia a fost cumpărată de câțiva săteni pentru biserică; însemnare cu caractere latine, datată 5 iuliu 1901, autor Alexandru Pop, arătând că Evanghelia a fost dată bisericii greco-catolice din Osoiu, filială nou convertită, aparținătăoare parohiei Huzmezeu); Apostol, Blaj, 1802; Strastnic, Blaj, 1817.
Biserica de lemn din Osoi () [Corola-website/Science/315449_a_316778]
-
anul 1948 părintele Ilie se ocupă de creșterea spirituală a credincioșilor și reușeste să construiască o biserică mare cum nu mai era în satele vecine, este adevărat cu multă trudă si zel. Banii în mare parte erau luați de la diferiți săteni care au vândut animale imprumutându-l pe părintele care îi returna eșalonat după cum reușea să-i adune de la credincioși. Dacă în anul 1945 s-a sfințit temelia noii biserici, în 1946 biserica era ridicată în roșu, iar în 1947 era deja
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
părintele Ilie să-și înceapă misiunea clandestină a fost o liturghie ținută în partea de miazăzi a bisericii împreună cu credincioșii în iarna anului 1948-1949. Aceasta s-a întâmplat după ce autoritățile comuniste i-au interzis părintelui să mai intre în biserică. Sătenii au umplut marea curte a bisericii arătându-și solidaritatea cu părintele lor, dar și opozitia față de noul regim care voia să-i treacă cu forța la ortodoxie. Oamenii din sat erau bucuroși că pot participa la o liturghie greco-catolică, mai
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
Mănăstirea Teodoreni, fie la bisericile învecinate. Preotul Ioan Scriban, care a fost slujitor la Mănăstirea Teodoreni până la jumătatea secolului al XIX-lea, a avut patru copii: În urma unei epidemii de holeră izbucnite după Revoluția din 1848 au decedat mai mulți săteni din Burdujeni, printre care și preotul Ioan Scriban. Din cauza faptului că persoanele decedate de această boală nu erau primite pentru a fi înmormântate în cimitirul satului, familia Scriban a hotărât să doneze un teren pentru amenajarea unui cimitir, unde urma
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
masive piroclastice din erupția din 1815 a Muntelui Tambora. Satul a avut aproximativ 10.000 de locuitori. Oamenii de știință care au dezgropat situl au descoperit îngropate în cenușă vase de ceramică, vase de bronz, sticle de sticlă, case și săteni, într-o manieră similară cu cea din Pompeii. Oamenii de știință cred că obiceiurile și limba culturii s-au distrus. Cultura a fost vizitată de exploratori vestici la scurt timp după decesul acesteia. Se crede că au avut relații cu
Tambora (cultura pierdută) () [Corola-website/Science/321903_a_323232]
-
Bindea). În apropierea satului se află cantonată o unitate sovietică de tancuri. Din cauza izolării sale, satul nu este electrificat. Cu toate acestea, cu ajutorul inventatorului Coriolan (Șerban Pavlu), instructorul cultural Sandu Praștie (Dan Tudor) de la Comitetul Județean de Partid le proiectează sătenilor în acea sâmbătă un film propagandistic. În ziua următoare prin sat trece un circ ambulant. Smaranda este găsită violată și ucisă în pădure, având în mână o decorație militară sovietică. Ea este înmormântată, dar invitații la parastasul de după înmormântare o
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
unul altuia jurăminte de iubire. Sosește un străin, întrebând de drumul spre castel. Lisa îi atrage atenția că este târziu și că nu va ajunge înainte de-a se întuneca, oferindu-i cazare la hanul ei. Noul venit, care surprinde sătenii cu familiaritatea sa față de zonă, întreabă despre festivitățile ce au să urmeze și o admiră pe Amina, care îi amintește de o fată pe care a iubit-o cu mult timp în urmă. El admite că o dată a stat la
Somnambula () [Corola-website/Science/321351_a_322680]
-
al cărui stăpân a murit cu patru ani în urmă. Când Teresa povestește că fiul stăpânului mort, a dispărut cu câțiva ani înainte, străinul îi asigură pe toți că el este în viață și va reveni. Cum întunericul se apropie sătenii îl avertizezează că este timpul să intre în interior, pentru a evita fantoma satului, dar el nu este superstițios și îi asigură că în curând vor fi liberi de orice apariție. Elvino este gelos pe admirație străinului față de Amina; el
Somnambula () [Corola-website/Science/321351_a_322680]
-
nocturne au dat naștere la povestea fantomei satului, este pe cale de a profita de starea ei neajutorată, dar este lovit de inocența ei evidentă și se abține. Ea adoarme pe canapea iar el se duce afară, unde îi aude pe sătenii care vin la han pentru al primi pe noul lor stăpân. Lisa îi spune lui Elvino unde a dormit Amina; iar acesta, crezând-o necredinciosă, o respinge cu furie. Doar Teresa crede în nevinovăția ei. "Scena 1: O pădure" În
Somnambula () [Corola-website/Science/321351_a_322680]
-
stăpân. Lisa îi spune lui Elvino unde a dormit Amina; iar acesta, crezând-o necredinciosă, o respinge cu furie. Doar Teresa crede în nevinovăția ei. "Scena 1: O pădure" În drumul lor de ai cere contelui să ateste nevinovăția Aminei, sătenii se întâlnesc cu Amina și Teresa, care încercau același lucru. Elvino continuă să o respingă pe Amina, chiar și atunci când contele îi trimite un mesaj că este nevinovată. Elvino nu este convins și își ia înapoi inelul, deși nu-și
Somnambula () [Corola-website/Science/321351_a_322680]
-
cu Lisa. Ei sunt pe cale de a merge la biserică atunci când Rodolfo încearcă să-i explice că Amina este nevinovată deoarece ea nu a venit trează în camera lui - ea fiind somnambulă, dar Elvino refuză să-l creadă. Teresa imploră sătenii să facă liniște, pentru că Amina, fiind epuizată, a căzut într-un somn adânc. Înțelegând că acum căsătoria e iminentă, ea se confruntă cu Lisa, care-i spune că ea nu a fost niciodată găsită singură în camera unui bărbat. Teresa
Somnambula () [Corola-website/Science/321351_a_322680]
-
fantomatică prin mlaștină, de obicei, în jurul datei aniversare a morții sale. Dacă haita nu ieșea la vânătoare, aceasta putea fi găsită rătăcind în jurul mormântului, unde urla și scheuna. Într-o încercare de a-i lăsa sufletul să odihnească în pace, sătenii au construit o clădire mare în jurul mormântului, și pentru a fi de două ori mai siguri au pus o lespede mare deasupra mormântului pentru a împiedica fantoma moșierului să scape. Mai mult decât atât, folclorul din Devon include povești cu
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
să se plimbe de la un capăt la altul al timpului. Apariția unui magazin al Făuritorilor de arme în satul Glay duce la nemulțumirea locuitorilor, care o divinizează pe Împărătească și văd în Arsenale opoziția care trebuie distrusă. Cel mai vehement sătean este Fara Clark, dar, spre marea lui dezamăgire, fiul său, Cayle, se lasă sedus de vânzătoarea magazinului, Lucy, și fuge de acasă, pentru a se înrola în rândul armatei Împărătesei. Supravegheat de la distanță de Lucy și de cel care o
Arsenalele din Isher () [Corola-website/Science/321407_a_322736]
-
stabilea plata unor despăgubiri către proprietari, la prețul pământului de atunci. Terenurile expropriate nu trebuiau sa depășeasca 2/3 din suprafata moșiei și nu puteau fi vândute (înstrainate) timp de 30 de ani decât către comună sau către vreun alt sătean. Dezbaterile înverșunate în privința proiectului de reformă agrară propus de conservatori și adoptat de majoritate din vara anului 1862, proiect nesancționat de domnitor, au dovedit că maleabilitatea, de care dădeau dovadă o bună parte dintre conservatori în privința adoptării unui program general
Reforma agrară din 1864 () [Corola-website/Science/321455_a_322784]
-
în agricultură și procedându-se la o împroprietărire a țărănimii clăcașe. Prin Legea rurală din 14/26 august 1864, 406.429 țărani au fost împroprietăriți cu loturi de teren agricol (1.654.964 hectare), iar aproape alți 60.000 de săteni au primit locuri de casă și de grădină. , a cărei aplicare s-a încheiat în linii mari în 1865, a satisfăcut în parte dorința de pământ a țăranilor, a desființat servituțile și relațiile feudale, dând un impuls însemnat dezvoltării capitalismului
Reforma agrară din 1864 () [Corola-website/Science/321455_a_322784]
-
boieresei văduve Anica Filipescu, pe malul unui lac și au înființat satul Siliștea Nouă. După câțiva ani, Anica Filipescu i-a chemat pe moșia ei, aproape de conacul aflat pe drumul dintre Mizil și Călărași, în locul denumit acum "Crucea Batatului", unde sătenii și-au făcut bordeie. În primăvara următoare, însă, bordeiele au fost inundate, iar Anica Filipescu i-a ajutat să își construiască de această dată case lângă conacul ei și o biserică de lemn, terminată în 1780. Din cauza numeroaselor mutări, satul
Glodeanu-Siliștea, Buzău () [Corola-website/Science/316390_a_317719]
-
nevătămată și a fost păstrată în mica bisericuță de lemn din cimitirul satului. În anul 1925, istoricul Gheorghe Balș găsea pe locul fostei biserici doar ""un morman de pietre și de moloz acoperit cu bălării și cu arbuști"". După război, sătenii din Bădeuți au construit o altă biserică, care a păstrat hramul Sfântului Mare Mucenic Procopie. În perioada 1986-1987 s-au efectuat o serie de cercetări arheologice în locul unde s-a aflat pridvorul bisericii, fiind descoperite importante obiecte de patrimoniu. O
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
Mănăstirilor Neamț și Secu, pe motiv că satele strică moralul vieții ascetice) a cerut Divanului domnesc strămutarea satului Râșca de pe vatra mănăstirii. Domnitorul Constantin Ipsilanti a dat poruncă de strămutare a satului, Mănăstirea Râșca fiind obligată să-i despăgubească pe săteni de cheltuiala de casă și de strămutare și să le dea alt teren de pământ pe moșia mănăstirii, unde să-și construiască case. O parte dintre săteni s-au mutat peste râul Râșca, la mai mult de 1 km de
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
poruncă de strămutare a satului, Mănăstirea Râșca fiind obligată să-i despăgubească pe săteni de cheltuiala de casă și de strămutare și să le dea alt teren de pământ pe moșia mănăstirii, unde să-și construiască case. O parte dintre săteni s-au mutat peste râul Râșca, la mai mult de 1 km de mănăstire, iar egumenul Chiril le-a construit acolo Biserica "Sf. Voievozi" (în prezent aflată în satul Praxia din comuna Fântâna Mare). O altă parte din săteni au
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
dintre săteni s-au mutat peste râul Râșca, la mai mult de 1 km de mănăstire, iar egumenul Chiril le-a construit acolo Biserica "Sf. Voievozi" (în prezent aflată în satul Praxia din comuna Fântâna Mare). O altă parte din săteni au ajuns până în localitatea de astăzi Slătioara, unde starețul Chiril le-a construit o biserică de lemn, în același an cu cea din Râșca și purtând hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil". Odată cu sătenii din Râșca strămutați la Slătioara, s-
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]