5,454 matches
-
executa îmbunătățiri funciare; ... h) De a întocmi cadastrul moșiilor parcelate și parcelelor comasate; ... i) De a înființa școlile necesare pentru pregătirea personalului special trebuincios instituțiunii; ... j) De a conduce și execută, lucrările de expropriere a terenurilor rurale și împroprietărire a sătenilor potrivit legilor de expropriere și împroprietărire; ... k) De a organiza asigurările agricole; ... l) De a îndeplini orice alte sarcini ce s'ar da prin legile privitoare la expropriere și împroprietărire. ... Articolul 3 Casă centrală a cooperației și împroprietăririi este persoană
EUR-Lex () [Corola-website/Law/140894_a_142223]
-
suta asupra capitalului vărsat, iar din rest se va varsă la Stat suma necesară pentru plata cheltuielilor bugetare ale centralei băncilor populare. Prisosul se va întrebuința conform deciziei consiliului de administrație al centralei pentru învățămîntul cooperatist, pentru educația profesională a sătenilor și propagandă cooperativa. Articolul 16 Statul va acoperi cheltuelile bugetare cu taxă de 1 la suta asupra beneficiilor nete ale federalelor și băncilor populare, cum și în partea din beneficiul arătat mai sus, care se va varsă la finele anului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/140894_a_142223]
-
semințelor și animalelor. ... Ministerul agriculturii va executa prin această direcțiune toate măsurile de îmbunătățire și îndrumare a micei culturi; c) Organizarea și conducerea campurilor de selecțiune a plantelor, procurarea sau producerea semințelor și animalelor de prașila necesare obștiilor, cooperativelor și sătenilor împroprietăriți; ... d) Procurarea creditului necesar obștilor pentru efectuarea operațiunilor agricole sau pentru plata arenzilor; ... e) Organizarea, împreună cu centrală cooperativelor sătești, a vânzării în comun a cerealelor produse de obștii și aprovizionarea lor cu masinele și instrumentele agricole. Articolul 30 Pentru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/140894_a_142223]
-
ținuturile autohtone din Banat și Crișana, în vremea lui Attila, avem date în amintirile solului bizantin Priscus din Panion, trimis de împăratul Teodoric II la curtea regelui Attila. În scrierile sale, Priscus face o distincție între stăpânii "barbari" nomazi și sătenii (țăranii) localnici. La curtea lui Attila, lui Priscus i se spune: "Cei ce rămân la huni, își duc traiul în liniște și fiecare se bucură de tot ce are (inclusiv de pământ), nesupărat și neasuprit ". Iordanes, istoricul goților, spune și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la pădure, pentru lemne și vite, parte la apă (râu sau baltă-iaz), la izlaz (pășune), la livezi (pomi fructiferi), la câmpul de cultivat (pământul arabil), la vatra satului-casele și curțile țărănești, precum și zone speciale: vie, grădină cu legume, livezi. Locuitorul (sătean), făcând parte din ceata de neam a satului, are drept de folosință la toate părțile componente ale moșiei sale (obște-sat). Teritoriul obștii astfel structurat este locuit, lucrat și, într-o anumită măsură, stăpânit de ceata de neam care alcătuiește o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
chiar a celor aservite nobililor (boierilor) și bisericii, a făcut ca o sumă de principii juridice ale obștilor să fie incluse în organizarea statală a țărilor române. Astfel, pe lângă judecata jurătorilor, care reprezintă garantarea obiceiurilor locale prin participarea obligatorie a sătenilor aleși din satele vecine, statul medieval românesc a păstrat, din dreptul obștilor, ancheta prealabilă a oamenilor locului, "oamenii buni și bătrâni", precum și sistemul stăpânirii colective a pământului. Stăpânirea boierească era tot o stăpânire gentilică, a ginții boierești cu frați, fii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cnezială se moștenea din tată în fiu (era ereditară) și cuprindea dreptul de a-și vinde cnezatul, de a-l putea dona sau schimba și chiar de a-l da ca zestre fiicelor. În plus, presupunea dreptul de judecată asupra sătenilor, îndatorați cu dijmă și cu muncă pentru stăpânii lor, așadar o stare de lucruri tipic feudală. Țăranii erau supuși cnezilor-aceștia erau stăpânii lor. Un text juridic maramureșean spunea: "Cnezatul era dreptul de a exercita stăpânirea pe proprietățile sale, în chip
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țăranii liberi cât și cei dependenți își păstrau caracteristicile economice: ei rămân mereu plugari și au mijloace proprii de subzistență. Izvoarele din secolele XII-XIII desemnează populația sătească sub mai mulți termeni: populi (locuitori, oameni), rustici (țărani), aratori (plugari, agricultori), villani (săteni), homines libri (oameni liberi), habitatores (locuitori), hospites (oaspeți), coloni (coloni, țărani), iobagiones (iobagi), vulgares (oameni de rând sau de jos), pauperes (săraci), plebei (oameni de jos), inquilinii (jelerii), ministeriales (slujitori), famuli (servitori, slugi), dușnici (robi dăruiți), libertini (robi eliberați), servi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se îmbrăca, vorbea și gîndea altfel decît țărănimea majoritară, dar tot mai aproape de clasele sociale similare din Europa Occidentală. Sistemul administrației centralizate și folosirea poliției pentru controlarea alegerilor garantau dominarea mediului rural de cel urban. Politicienii și birocrații, ei înșiși săteni cu o generație sau eventual două în urmă, aveau tendința să-i privească de sus și să-i disprețuiască pe țărani. Între timp, după cum am menționat deja, viața satelor nu se îmbunătățea. Nu se făcuse nici un progres semnificativ în privința alimentației
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
satelor și celor de familie. Cu toate că descrierea unui tablou valabil pentru întreaga Peninsulă Balcanică este greu de realizat, vom încerca să rezumăm aici condițiile materiale ale vieții țăranilor și să comentăm pe scurt relațiile de familie și pe cele dintre săteni. Țăranii din Balcani trăiau în comunități rurale ale căror modele de habitat erau diferite de la o regiune la alta. În unele zone casele erau construite de-a lungul uliței principale; în altele, ele se aflau pe străzi laterale dispuse radial
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
erau făcute de croitorul satului. Sandalele erau cumpărate din piață. Stilurile vestimentare erau tradiționale, dar pe măsură ce ața și stofele produse de manufacturi deveneau tot mai ușor de procurat și oamenii veneau tot mai mult în contact cu stilurile europene, îmbrăcămintea sătenilor s-a schimbat treptat. Acolo unde era posibil, ei adoptau ceea ce era considerat haine mai moderne, care, în general, erau totodată mai practice și mai comode. Locuința, îmbrăcămintea și alimentația familiei obișnuite reflectau viața populației rurale, care se întreținea în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
stabile ani la rînd, însoțite de o atitudine față de lume și de o organizare socială care serveau apărării comunității în perioadele zbuciumate, au fost deja amintite. Indiferent de autoritatea aflată la putere, țăranii aveau familiile și legăturile lor cu ceilalți săteni care îi sprijineau și le apărau interesele. Pentru ei, viața se rezuma la pămînturile cultivate, la familii și la sat. Pămîntul și dreptul de proprietate asupra acestuia aveau o importanță deosebită. Prestigiul și onoarea fiecărei familii erau în mare parte
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
centralizate, aceștia au continuat să dețină o mare parte a prestigiului și autorității lor, ceea ce le permitea adeseori să-i apere pe locuitorii din partea locului împotriva funcționarilor rapaci ai aparatului birocratic central. În ciuda tuturor eforturilor propagandistice ale conducerii naționale, majoritatea sătenilor nutreau încă un sentiment de profundă neîncredere față de orașele mari și de reprezentanții acestora, care, în ochii lor, constituiau un mare pericol. De pildă, funcționarii guvernului cereau taxe și recruți pentru armată, dar ofereau puțin în schimbul acestor sacrificii. Pentru populația
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pe terorismul urban, iar după februarie 1943 au apărut o serie de asasinate, ale căror victime erau personalități proeminente. Activitățile politice ale comuniștilor nu au obținut succese deosebite. Micile detașamente care operau în munți nu erau privite cu simpatie de săteni, care nu voiau să fie implicați în acte de violență împotriva bulgarilor, care ar fi dus la represalii din partea poliției bulgare. Aceste detașamente se confruntau deci cu o adevărată poblemă în ceea ce privește asigurarea hranei și a combustibilului necesare menținerii lor în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
un legămînt atît ideologic cît și militar."23 Lupta de gherilă se înscria de asemenea pe linia tradiției regiunilor muntoase. Un istoric american care a fost în 1946 în Grecia comenta astfel rolul jucat de nevoile economice în recrutarea tinerilor săteni în EAM/ELAS; aceștia plecau de acasă atunci cînd viața din gospodăriile lor părintești devenea insuportabilă. Fapt este că a crește fii care să trîndăvească acasă atunci cînd nu era destulă mîncare ca să o poată scoate la capăt era ceva
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
surugii și căpitanii de poștă că „au văzut sârma rumpându-să singură de la sine, chiar între pocită Berheciu și Pereschivu, din cauză că ea nefiind întinsă pe stâlpi după cuviință de către oameni sperenți și cu știință de asămine lucrare, ci de cătră lăcuitorii săteni, care au fost rânduiți din zilele de șosăle”. Revizorul adăuga că linia telegrafică este mereu amenințată, deoarece „stâlpii sunt îngropați chiar prin mijlocul drumului mare și trecând cară zi și noapte, să anină de stâlpi și indată se poate rumpe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a velnițelor, ținem însă să subliniem că aici lucrătorii, în marea lor majoritate, erau salariați, iar meșterii, dintre care mulți sunt străini, erau toți salariați. În anul 1843, în „Statisticeștile științi” referitoare la Târgu Neamț, se arată că atunci „când sătenii nu au lucrarea pământului, se îndeletnicesc mai deosebit cu tocmire de argați pe la velnițe, acei mai săraci”. La velnițele mari lucrau numeroși muncitori, ca de pildă la velnița de pe moșia Siliștea (Suceava), a cărei proprietar, în 1862, avea la velniță
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1866 că „rotarii se ocupă numai cu facerea roatelor și a carelor, și aceasta în timpul cel pierdut al anului și fără a abandona lucrarea pămîntului”. În „Statisticeștile științi”, întocmite în deceniile V și VI ale secolului trecut, se subliniază că sătenii se ocupă de meșteșugării „când nu au de lucru” la câmp. Obiectele executate de ei sunt destinate pieții sau lucrează la comandă, angajându-se într-un loc sau altul. Meșteșugarii de cherestea „vând pe la târguri”, „lucrează binale de lemn pe la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lemn pe la târguri și pe la moșiile boierești”, „lucrează pe la târguri” etc., sunt formule pe care le întâlnim adeseori în documentele vremii. În Arhivele Statului Iași se află numeroase contracte încheiate între negustori sau arendași, pe de o parte, și meșteșugari săteni, pe de altă parte, prin care cei din urmă se angajează să execute contra plată lucrări de „chereste”. Acești meșteșugari se încadrează în mica producție de mărfuri, sub cele două forme ale ei: lucrul la comandă și lucrul pentru piață
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
legat de pământ este legat de proprietar. Lui nu i se eliberează patentă, pentru a nu se bucura de privilegiile patentărilor, pentru a nu fi scutit de beilicuri, pentru a nu-l lipsi pe proprietar de clacă. În felul acesta, săteanul nu poate ieși decât cu foarte mare greutate din starea de țăran pentru a intra în cea de meseriaș sau de orășean. Este adevărat că meșteșugarii au dreptul să se strămute, dar strămutarea se putea obține numai după depășirea a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se strămute, dar strămutarea se putea obține numai după depășirea a numeroase dificultăți și piedici mai mult sau mai puțin artificiale. Din această cauză, deși mulți dintre ei își deschid în orașe și târguri dugheni și ateliere, continuă să rămână săteni. În articolul 127, capitolul al III-lea, secția a VII-a a Regulamentului Organic, se prevede că săteanul nu se poate strămuta decât în ultimul an dinaintea catagrafiei, cu știrea proprietarului și a stăpânirii. Strămutarea trebuia anunțată proprietarului, judecătorilor sătești
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai puțin artificiale. Din această cauză, deși mulți dintre ei își deschid în orașe și târguri dugheni și ateliere, continuă să rămână săteni. În articolul 127, capitolul al III-lea, secția a VII-a a Regulamentului Organic, se prevede că săteanul nu se poate strămuta decât în ultimul an dinaintea catagrafiei, cu știrea proprietarului și a stăpânirii. Strămutarea trebuia anunțată proprietarului, judecătorilor sătești și isprăvniciei cu un an înainte. În ceilalți ani care despart o catagrafie de alta, țăranii se pot
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
putea fi obținută cu ușurință. Țăranul se putea muta după ce în prealabil a cerut în scris isprăvniciei strămutarea cu șase luni înaintea zilei de 23 aprilie a fiecărui an. Isprăvnicia era obligată să încunoștiințeze imediat pe proprietar. Până la 23 aprilie, săteanul era obligat să-și achite toate obligațiile și datoriile față de proprietar, partea sa de capitație și rămășițele la cutia sătească. Grădina și casele rămâneau proprietarului moșiei, fără ca acesta din urmă să fie impus la plata unei despăgubiri. Referindu-se la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pământ la o moșie”, iar mai târziu a invocat o dispoziție inexistentă care ar fi limitat dreptul de strămutare numai de la sat la sat și nu de la sat la oraș. Constrângerea economică, folosirea forței, sistemul feudal al răspunderii colective a sătenilor față de plata birului, coruperea autorităților de care depindeau aprobarea strămutării, procedura și sistemul complicat al întocmirii formalităților de strămutare în care erau implicați ispravnicii, privighetorii de ocoale, vorniceii, proprietarii sau posesorii ș.a. îngreuiau mult mutarea sătenilor la oraș. În aceste
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
al răspunderii colective a sătenilor față de plata birului, coruperea autorităților de care depindeau aprobarea strămutării, procedura și sistemul complicat al întocmirii formalităților de strămutare în care erau implicați ispravnicii, privighetorii de ocoale, vorniceii, proprietarii sau posesorii ș.a. îngreuiau mult mutarea sătenilor la oraș. În aceste împrejurări, țăranii părăseau satul adeseori în mod ilegal, fugind în orașele mai mari, în special în capitală, unde își pierdeau urma, găsind scăpare fie în corupția poliției, fie în protecția unui stăpân influent, fie intrând în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]