7,856 matches
-
un omagiu al naturii care îl plînge cu ploile ei odată cu lacrimile noastre”.5 ) însă lacrimile după Bacovia n-au fost prea multe, fapt care se vede în spațiile acordate necrologului și reportajului de la înmormîntare în principalul ziar al epocii, „Scînteia”: cam o treime din cele pentru Camil Petrescu.6) Diferența e frapantă și sub alte aspecte, de la comisiile pentru organizarea funeraliilor pînă la componența gărzilor și vorbitorilor. La Camil Petrescu, din ultimele gărzi au făcut parte Miron Constantinescu (care încă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
greu să plîngi pe cineva despre care pînă și unii dintre confrați credeau de mult că nu mai e. Cu excepția micului grup delegat să-l însoțeacă pe ultimul drum, lumea își vedea de treburile ei. în ziua apariției necrologului, editorialul „Scînteii” avea ca temă creșterea cantităților de legume pentru aprovizionarea populației. Pagina a doua, unde au fost plasate rîndurile despre poet și poeziile „Serenada muncitorului” și „Spre primăvară”, era ocupată cu articolele despre „Educarea tineretului în școlile medii”, „Unele probleme în legătură cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de adaptare, manuscrisele lui Bacovia sînt, sub aspectul discutat, cu inadvertențe. Felul său de a scrie nu corespunde integral nici unuia dintre sistemele ortografice în vigoare într-un moment sau altul. Exemplu frapant, în așa-numitul manuscris Cluj (care cuprinde Plumb, Scîntei galbene, o parte din Cu voi...), trimis istoricului literar G. Bogdan-Duică, poemele sînt ortografiate cu „î”, deși unele dintre ele fuseseră ori vor fi publicate cu „Δ. Interesant de remarcat e că „î” se întîlnește, mai ales, în poemele transcrise
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Revista vremii”, nr. 12, 9 aprilie 1922, p. 3 și 13, 23 aprilie 1922, p. 3. 4. Agatha Grigorescu-Bacovia, Bacovia. Poezie sau Destin, ediția citată, p. 335. 5. ,,Prezența poetului” în ,,Contemporanul”, nr. 22, 31 mai 1957, p. 3. 6. ,,Scînteia”, 26, nr. 3 913, 23 mai 1957, p. 4. 7. ,,Gînduri despre Bacovia”, în ,,Steagul roșu”, nr. 1513, 3 decembrie 1957, p. 2. O consimțire vinovată 1. ,,Omagiu”, în ,,Ateneu”, 3, nr. 9, septembrie 1966, p. 2. 2. Pentru Gr.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
primul dintre aceștia, mărturisire pe care, cu mici schimbări, nu se va sfii să o repete de mai multe ori. Chiar dacă antenele lor nu sînt orientate către Bacovia, au intuiții și stări asemănătoare cu cele anunțate de acesta în Plumb, Scîntei galbene, Cu voi... „Adînc pe adînc cheamă...”, spune Psalmistul. Aceeași mișcare se întîmplă și la Bacovia: golul dinăuntru cheamă golul din afară. Cuvîntul, folosit și ca titlu de poem, e, deopotrivă, descriptiv și evocator, polisemic, fie că-i singur, fie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-i singur, fie că-i însoțit de vreun atribut. Golul e, aproape de fiecare dată, sumbru, profund, misterios, dramatic. E greu să găsești, în spațiul poeziei, ceva comparabil, ca expresie a durerii și neputinței, cu strigătul (apocaliptic, i-aș zice) din Scîntei galbene: „Uitați-vă ce gol, ce ruină-n amurg”! Avertisment și ațîțare. Vestire a unui gol cosmic, mai teribil decît „golul istoric”. Venit în redacție, Marcel Marcian mă întreabă dacă cred întradevăr că a ofensat memoria poetului cu atribuirile sale
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu corpul său, cu viața sa, cu destinul. Pentru a-l înțelege, în 1964 simțeam nevoia de bibliografie. Acum trăiesc poezia sa. Bacovia mi-i contemporan. „Tranziția” noastră e asemănătoare, sub mai multe aspecte, cu „tranziția” evocată de el în Scîntei galbene, Cu voi..., Comedii în fond. Au reapărut (le văd, nu trebuie să mi le imaginez) contrastele de tip burghez („vălmășagul milionar” și „milogirile de cimitire”, de pildă) și o întreagă faună „pozitivistă” care sfidează „idealul” și crede în „evanghelia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
am citat mai avea două fraze: „Nu-i vina mea dacă aceste simple notițe sunt în formă de versuri și cîteodată vaiete. Nu sunt decît pentru mine”. Declarația poetului e contrazisă de bibliografie, întrucît Bacovia publicase Plumb, în două ediții, Scîntei galbene și Bucăți de noapte. Dar și mai surprinzător e aci clișeul, întîlnit mai ales la autorii de versuri. Sînt înclinat să i-l imput reporterului, poet el însuși, care, bănuiesc, a cam folosit pe alocuri expresii din sacul propriu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia. Gheorghe Panu a murit în 1910, deci n a apucat debutul în volum al poetului. Plumb ar fi putut constitui un exemplu de funcționare a cuplului gîndire-simțire. La Bacovia acestea sînt sinonime; pe ele (o vor arăta, mai tîrziu, Scîntei galbene, Cu voi... etc.) se bazează activitatea sa poetică. Lirica sa e una de mari încordări cerebrale. Poemele lui Bacovia sînt remarcabile și prin unitatea tonului lor: tonul ține strofele într o acoladă imuabilă. Ce începe trist, trist rămîne pînă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o zonă familiară, David încearcă să îi mute de la cursul obișnuit al vieții spre lucruri stranii și imprevizibile: "Era ca o scenă dintr-o piesă de teatru, ireală, inumană. Simțeai că acea cortină de fier, zdrăngănind și pocnind și trimițând scântei fierbinți spre a întâlni stelele calme era numai un fundal pictat; apoi zgomotul împușcăturilor venind dinspre ruinele întunecate, magazinele de muniții goale, și apoi acești negustori tremurând și țăranii strânși între baionete păreau că nu vor muri cu adevărat peste
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
viața viitoare. Pentru că el știe că binele absolut nu se poate realiza în viața aceasta. Totuși, poporul nostru nu merge atât de departe în această direcție, încât să creadă că în lumea pământească nu se poate afla în nimeni nici o scânteie de bunătate și în zadar se forțează omul să se facă mai bun. Ideea aceasta o au popoarele protestante, d. p. prusacii, și în special cele calvine. Acestea, afirmând că în zadar vreai să te faci mai bun în lumea
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
de zece ori mai scump decât atunci, știe despre ce vorbesc. În loc să repare șinele, CFR-ul reduce viteza și mărește prețul la bilete. Ba mai și concesionează pe nimic trenul Iași-Brașov unui operator privat, care strivește microbuze conduse neatent la Scânteia. Înlocuiește materialul rulant produs în țară, generând falimentul industriei naționale de profil, cu trenuri de navetiști din Germania (celebrele "săgeți albastre"!), nepotrivite pentru călătorii mai lungi de două ore. Lasă în ruină completă divizia de transport marfă, declarată ineficientă economic
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ierbii-sau-batalia.html#comments. Citindu-l, am rămas melancolic. Câtă minciună și rea- credință, câtă aroganță și obrăznicie în numele stăpânului, câtă trădare a destinului propriu de om de litere la acest autor. Parcă duhul toxic al lui Brucan, inchizitorul penal al Scânteii proletcultiste, s-a fi întrupat vremelnic aici. Vade Retro! Nu scriu aceste rânduri din vreo iubire arzătoare pentru domnul Păduraru, ci, dimpotrivă, pentru a marca deriva vezicantă a unui autor pe care l-am prețuit astfel încât îmi voi îngădui să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Divanul ad-hoc al Moldovei: „Mă adresez către voi, reprezentanții răzeșilor, urmași ai vechii boierimi româneă.. ca să luați parte la organizația patriei pe care odată strămoșii voștri au apărat-o pe câmpurile războiuluiă. arătați că ăă în voi este încă vie scânteia libertății române” . Satele răzeșești s-au menținut (au fost prea multe ca să dispară toate) până la jumătatea secolului al XX-lea sub numele de mazili, care exprimă situația decăderii foștilor răzeși-boieri în rândurile țărănimii, pentru că mazil , a mazili, nu înseamnă altceva
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
etc: „Codru clocoti de zgomot și de arme și de bucium.” „Tot ce stă În umbra crucii Împărați și regi s-adună...” (M. Eminescu) - oximoron- alăturare de cuvinte exprimând noțiuni contradictorii: „Neguri albe strălucite Naște luna argintie.” „Țesând cu recile scântei O mreajă de văpaie...” (M. Eminescu); „Curat murdar...” (I. L Caragiale); „Povestea lui Harap Alb” (I. Creangă); - paradoxexpresie exprimând aparent o idee contrară: „În fiecare sunet tăcerea ta se-aude.” (T. Arghezi) „La-nceput pe când ființă nu era, nici neființă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
poetic bacovian se simte Înstrăinat, inadaptat, fără putință de comunicare cu ceilalți, rătăcește fără sens, cu gesturi absurde. Sentimentul inadaptării produce Înstrăinarea și dorința de evadare. Motivul solitudinii apăsătoare este elementul recurent În volumul de debut, din 1916, Plumb. Volumul „Scântei galbene” (1926) aduce În discuție importanța cromaticii În lirica bacoviană. Într-un interviu din 1929, În revista „Viața literară”, poetul declară: „Fiecărui sentiment Îi corespunde o culoare. Acum În urmă m-a obsedat galbenul, culoarea deznădejdei... În plumb culoarea galbenă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
provoacă panică, este dorită și așteptată ca un remediu al maladiei de care suferă poetul. Volumele „Cu voi” (1930) și „Comedii În fond” (1936) continuă să sugereze o lume de infern, absurdă, halucinantă, stări prezente și În volumele „Plumb” și „Scântei galbene”. Călinescu vorbește de un „manierism” existent În volumul „Comedii În fond”. În ultimul volum, „Stanțe burgheze” (1946), poetul cultivă cotidianul, biograficul, stereotipia actelor umane, vocabularul prozaic, ironia discretă. Fără a schimba temele și motivele liricii sale, Bacovia e un
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cele mai frumoase și profunde poezii bacoviene este „Plumb”, definitorie pentru Întreaga creație a poetului. Cu această poezie se deschide volumul din 1916, cu același titlu. Opera poetică a lui G. Bacovia s-a adunat În șase volume: „Plumb”, 1916; „Scântei galbene”, 1926, „Bucăți de noapte”, 1926; „Cu voi”, 1930; „Comedii În fond”, 1944 și „Stanțe burgheze”, 1946. Creația sa poetică aparține primei jumătăți de veac al XX-lea, afirmat cu multiplele lui manifestări literare. Bacovia a fost considerat un poet
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
negrului castel / Când ea o să-i apară". Mișcările sunt imperceptibile, pentru că au loc Într-un plan oniric, dezvăluind puritatea sentimentului de iubire exprimat prin motivul zburătorului: „Și pas cu pas pe urma ei Alunecă-n odaie, Țesând cu recile-i scântei O mreajă de văpaie.” Planul terestru alternează cu cel cosmic: „Și când În pat se-ntinde drept Copila să se culce, I-atinge mâinile pe piept, I-nchide geana dulce”. Motivul zburătorului apare alături de simbolul oglinzii. Ca și În Floare
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
dă astfel acestuia o valoare expresivă deosebită. De altfel, poetul Îl așază În fața substantivului pentru că pune accent pea valoarea lui expresivă: „O prea frumoasă fată...” „Din umbra falnicelor bolți...” „Pe mișcătoarele cărări...” „Spre umbar negrului castel...” „Țesând cu recile-i scântei...” „O dulce-al nopții mele domn...” „Marmoreele brațe...” și exemplele pot continua. Strămutarea acesor adjective din locul unde au fost fixate de poet duce la transformarea expresiei În cel mai banal loc comun, ori expresie comună. Sunt și situații În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
să nu-l răpească cineva. „Petrișor se scâncea, iar el Îl ogoia ca o doică iscusită, gândindu-se mereu că duce În brațe tot pământul câștigat cu stăruință și zbuciumări atât dr Îndelungate.”75 În comportarea personajului nu licărește nici o scânteie de umanism, În afară de unele elemente prezente În partea a doua a romanului, „Glasul iubirii”. De dragul pământului, Ion renunță la demnitate. Își jertfește iubirea pentru Florica, În scopul obținerii pământului. Disprețuiește datinile strămoșești, e lipsit de sentimentul patern, moravurile comunității lui
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
popular specific zonei, someșana, și introducerea treptată a personajelor și sugerarea viitoarelor conflicte. Romancierul Înregistrează pe rând lăutarii, cântând sub șopron, ritmul Îndrăcit al someșanei, gesturile flăcăilor, ciocnind cizmele: „Zecile de perechi bat Someșana cu pasiune, că potcoavele flăcăilor scapără scântei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se Învâltorește, se așează În starturi groase pe fețele brăzdate de sudoare, luminate de oboseală și de mulțumire. Cu cât Briceag iuțește cântecul, cu atât flăcăii se Îndârjesc, Își Înfloresc jocul, trec
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pe cai albi, care poartă porunca lui Vodă etc. Privirea largă asupra societății, mai cu seamă asupra imaginii satului și țăranului, dă prilej scriitorului să pregătească pe cititor pentru Înțelegerea evenimentelor tragice din partea a doua a romanului, intitulată „Focurile”. Capitolul „Scânteia” este dedicat sfaturilor și măsurilor luate de proprietari În vederea evitării unor ciocniri. Grupurile politice adversare Își precizează pozițiile față de amenințările țăranilor. La Amara spiritele sunt aprinse. Lovirea copilului lui Costică Tunaru de către mașina lui Rudolf, șoferul Nadinei, stârnește o aspră
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de toate... Dincolo de această politețe impusă de o conduită socială, te întrebi totuși ce e în spatele ei. Te ia groaza până la urmă. Cum a fost drumul de la Alba Iulia la Paris? V-ați născut la Alba Iulia... Când a apărut scânteia spre drumul bisericesc? Știți cum e... Poate și pe dumneavoastră bunica v-a învățat „Tatăl nostru“ și „Înger, îngerașul meu“. Părinții mei erau credincioși, dar nu-mi amintesc să fi mers la biserică. Cu bunica mergeam la biserică. Acasă aveam icoane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
dulce, mai profund și mai nou dintre poeții noștri mari - în semn de admirație pentru om și pentru poet și de iubire pentru prieten”, la care Voiculescu îi răspundea: Când te-a lovit un prost sau un măgar Tu scoți scântei ca orișice amnar Cu diamantul să te-asemuiești: El scânteiază fără să-l lovești. (C. Păunescu, „Voiculescu epigramist”, în Argeș nr. 3,1980). Cum din 1927 Voiculescu are afinități pentru Gândirea lui Nichifor Crainic, fără însă a-l fi inspirat
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]