6,475 matches
-
însă în impresionism ea a devenit un program. Pictura veche ajungând până la Renaștere nu a putut renunța la volum; însă volumul și culoarea rareori se pot îmbina fericit. Insistența uneia dinte aceste laturi o estompează pe cealaltă. Culoarea își are sinceritatea ei bidimensională și se erodează în momentul în care este asociată cu lumină și umbră, elemente necesare volumului. Odată cu impresionismul, arta nu a mai fost același lucru cu tehnica. Unii dintre artiștii figurativi s‑au revoltat împotriva concepției despre artistul
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
să fie una de mijloc: să nul ajute prea mult pe copil, dar nici să nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia. 3. Educația morală a copiilor. în familie se formează cele mai importante deprinderi de comportamant: respectul, politețea, cinstea, sinceritatea, decența in vorbire și atitudini, ordinea, cumpătarea, grija față de lucrurile încredințate. în realizarea acestor sarcini, modelul parental ajută cel mai mult; părintele este un exemplu pentru copil. Părinții le spun copiilor ce e bine și ce e rău, ce e
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
influențează procesul de educație al elevului neglijat și joacă un rol important de care trebuie ținut cont ANEXA 1 Chestionar Efectuăm o cercetare vizînd caracteristicile stilului de viață al familiei in societatea noastră.Citiți citiți cu atenție și răspundeți cu sinceritate. Școala: Clasa: Sex: Numarul fratilor: 1. Cîte ore petreceți împreună zilnic? a.Mama b.Tata 2. Cîte ore vă uitați în fiecare zi la televizor? 3. Ce activitați comune ați realizat anul acesta? 4. Cîte ore ai fost lasat singur
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
venind de la bâlci, o natură liniștită, luminoasă, senină, primăvăratică. Dacă poporul nostru are conștiința unui peisaj românesc distinct, faptul se datorează picturilor vibrante ale lui Nicolae Grigorescu. Coloritul de o rară prospețime, poezia ce se desprinde din toate tablourile sale, sinceritatea, jocul feeric al luminii, naturalețea reliefează un „genius loci”, o imagine vie și particulară atât de specifică țării pe care a etalat-o convingător spre încântarea și uimirea atâtor generații. Prin omagiul pe care-l aduce ruralității noastre, Grigorescu dă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Alexandru Protopopescu, Romanul psihologic românesc, Teză de doctorat, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, 1976, p. 97 footnote> De Amiel, Holban se apropie „prin abulie, prin șovăială și nehotărâre, prin pasiunea introspecției pentru introspecție, veritabil viciu; de Rousseau și Gide, prin sinceritatea implacabilă - despuiere sufletească - cerebrală și mistică totdeodată, caracteristică printr-o candoare cinică și printr-o autopedepsire, flagelare.” <footnote Eugen Ionescu, O moarte care nu dovedește nimic, de Anton Holban în „Excelsior”, I, nr. 16, 21 martie, 1931, p. 6 apud
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
lat. authenticus) desemnează însușirea de a fi necontrafăcut, de a relua un adevăr de necontestat. În sens restrâns, legat strict de literatură, corespunde actului de identificare a creației artistice cu experiența de viată trăită de autor. Autenticitatea în artă semnifică sinceritatea absolută, a cărei acțiune principală se opune formalismului. „În sens de condiție preliminară, sinceritatea poate fi înțeleasă ca o trebuniță a punerii de acord a identității individului creator cu sine, prag la care funcționează, în ritmii vitali ai experienței individuale
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
necontestat. În sens restrâns, legat strict de literatură, corespunde actului de identificare a creației artistice cu experiența de viată trăită de autor. Autenticitatea în artă semnifică sinceritatea absolută, a cărei acțiune principală se opune formalismului. „În sens de condiție preliminară, sinceritatea poate fi înțeleasă ca o trebuniță a punerii de acord a identității individului creator cu sine, prag la care funcționează, în ritmii vitali ai experienței individuale și sociale, psihologia adevărului, calitatea omenească a comportamentului de ansamblu. Sinceritatea în artă presupune
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de condiție preliminară, sinceritatea poate fi înțeleasă ca o trebuniță a punerii de acord a identității individului creator cu sine, prag la care funcționează, în ritmii vitali ai experienței individuale și sociale, psihologia adevărului, calitatea omenească a comportamentului de ansamblu. Sinceritatea în artă presupune o anumită normativitate para-artistică, de structură psihologică.”<footnote Titu Popescu, Problema sincerității în artă în Concepte și atitudini estetice, Editura Meridiane, București, 1983, p. 8 footnote> Ca veridicitate, arta presupune îmbinarea inspirației cu nevoia de a transmite
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
identității individului creator cu sine, prag la care funcționează, în ritmii vitali ai experienței individuale și sociale, psihologia adevărului, calitatea omenească a comportamentului de ansamblu. Sinceritatea în artă presupune o anumită normativitate para-artistică, de structură psihologică.”<footnote Titu Popescu, Problema sincerității în artă în Concepte și atitudini estetice, Editura Meridiane, București, 1983, p. 8 footnote> Ca veridicitate, arta presupune îmbinarea inspirației cu nevoia de a transmite ceva vital. Se creează tipare posibile pentru infinitatea de manifestări a eului prin capacitatea de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
noțiune estetică, nici limpede, nici desăvârșită. Într-un fel, avem de-a face aproape cu un paradox: arta cere, fără îndoială autenticitate, dar excesul de autenticitate riscă s-o distrugă. Autenticitatea tinde să se autoanuleze ca realitate estetică. Abuzul de sinceritate, de netransfigurare, fuga de orice compoziție și stil o ucide, deși arta - pentru a se constitui - are nevoie, în orice caz, de o anumită sinceritate, de un coeficient apreciabil de spontaneitate, de libertate a imaginației și a discursului.”<footnote Adrian
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
autenticitate riscă s-o distrugă. Autenticitatea tinde să se autoanuleze ca realitate estetică. Abuzul de sinceritate, de netransfigurare, fuga de orice compoziție și stil o ucide, deși arta - pentru a se constitui - are nevoie, în orice caz, de o anumită sinceritate, de un coeficient apreciabil de spontaneitate, de libertate a imaginației și a discursului.”<footnote Adrian Marino, Autenticitate în Dicționar de idei literare, Editura Eminescu, București, 1970, p. 175 footnote> La nivelul instanțelor comunicării narative, se remarcă o supralicitare a autorului
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
acesteia pentru autoreferențialitate și autoreflectare de tip proustian în demersul epic, cu accent pe experiență și exprimarea nemijlocită în detrimentul formulei: „artă pentru artă”. Scriitorul dezavuează fantezia și invenția ca și criterii ale artei, odată cu înțelegera acesteia simultan ca exercițiu de sinceritate și ars combinatoria. „Anton Holban este cel mai proustian dintre romancierii noștri. Analist și introspectiv, el creează tipicul roman al veleităților literare ale personajului.” <footnote Nicolae Manolescu, Sandu scrie un roman în Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, Editura
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și certifică prezența autobiografiei. Prin intervenția numelui propriu, autobiografia își afirmă natura în mod esențial referențială și va impune un mod de lectură distinct de cel impus de „pactul romanesc” sau „fantasmatic”. Noțiunea de adevăr, la fel ca cea de sinceritate, nu pot fi apreciate necondiționat în autobiografie pentru că autorul care face povestirea vieții sale pe care o cunoaște deja, o povestește de la un punct de plecare la care pare că ignoră soluția în momentul în care o relatează. A se
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
fragment rostit de Sandu pe aleile gradinii parziene din Luxembourg, prezintă pe una din cele mai nedreptățite eroine ale literaturii române: Irina. Personajul definit prin categorii subiectivității negative bărbatului este jertfit misogin. pe altarul Literatura la persoana întâi oferă avantajul sincerității dar unul din efectele perverse ale metodei este cel al conferirii de puteri discreționare naratorului care nu empatizează și nu poate avea relații de alteritate. În relația Eu - Tu, Eul proliferează monstruos ocupând teritoriul Celuilalt, impunându-și dictatorial prejudecățile și
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
au ca autor pe profesor, indică predilecția acestuia pentru personaje literare. Holban este primul scriitor român pentru care constructul livresc este mai important decât ființa concretă, cea din carne și oase. În O moarte care nu dovedește nimic notează cu sinceritate: „Și literatura e de vină că nu ne împăcăm cu iubitele noastre. Trăim în iluzii și apoi realitatea nu ne place. Irina nu seamănă cu cinstita Andromaca, pentru care nu există slăbiciuni și care rezistă fără greutate imprecațiilor lui Pyrus
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
te găsești caraghios, a-ți urmări clipă cu clipă propria-ți emoție și evoluția ei; înseamnă să nu mai ai nici un sentiment pur, nealterat de o cercetare inutilă și migăloasă.” Între aceste două extreme, între falsificarea totală a personalității și sinceritatea cea mai pură oscilează personalitatea scindată a lui Sandu. Pentru că îi este frică să trăiască în prezent imaginația se refugiază în jocul reconstrucției trecutului relației cu Irina. Obsedat de gelozie, cu mintea întunecată de dorința de răzbunare, Sandu nu reface
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
construiește cu multă răbdare, iar prestigiul profesional nu poate fi dobândit de la o zi la alta, iar acesta se câștigă nu numai prin comunicări științifice cât mai ales prin rezultatele operatorii reale. Concluzionând, putem să răspundem la această întrebare cu sinceritate trecând în revistă posibilele complicații dar mai ales scoțând în evidență beneficiile pe care le poate aduce o intervenție chirurgicală corect efectuată. Subliniem faptul că pacientul are dreptul și de regulă va solicita o a doua opinie în vederea acceptării tratamentului
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
dacă s-ar întâmpla să dispar, mi-ar părea rău dintr-un singur punct de vedere: că n-am spus și ceea ce cred eu despre lume, nu numai cu uneltele scriitorului, ci și cu cele ale gazetarului. Cu duritatea și sinceritatea deplină pe care o merită lumea în care trăim. Literatura nu ajunge. C.Ș.: Scriai undeva că, dacă mai trăiești 20 de ani și dacă ești sănătos și dacă... și dacă..., atunci, ținând cont de faptul că la fiecare patru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Dacă n-ar crede fiecare despre el că este cel mai bun sau că ar putea să fie, n-ar avea cum să existe. Mai este ceva, în momentul de față nu se mai poate vorbi de un scriitor cu sinceritate, nu mai poți să-l judeci cu măsura serioasă și farmaceutică a unui critic foarte competent, pentru că îl pui în cea mai penibilă lumină față de o nulitate sprijinită de o parte din reviste. Și atunci, trebuie să-l afirmi tu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
cu un tablou al parodiilor sale.” Iar la noi parodiile au găsit întotdeauna un teren fantastic de afirmare. Prețul sustragerii din această comodă zonă a fost și, din păcate, a rămas foarte greu de suportat și, mergând până la capăt cu sinceritatea, el, în mine, poartă numele a două sentimente oarecum înrudite: greața și zădărnicia care, în ciuda timpului trecut de la Revoluție, nu au scăzut în intensitate. Dimpotrivă. Parodiile au anulat curajul adevărat. Nimic n-a mai rămas întreg, nemurdărit. Astăzi, din păcate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
o puternică expunere a sa unui întreg arsenal de critici venite din toate direcțiile și, evident, la o erodare treptată a prestigiului și autorității de care beneficiase în primii ani ai "mandatului" încredințat la 24 ianuarie 1859278. Nepunând la îndoială sinceritatea intențiilor lui Cuza de a părăsi tronul, există totuși o serie de manifestări care sugerează preocuparea regimului de a se menține mai departe la putere. O dovadă în acest sens o reprezintă implicarea autorităților centrale în desfășurarea în teritoriu a
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
frumoasele ținuturi părăsite. Această nostalgie și speranță este redată atât de potrivit Într-un articol din ”Raza” părintelui Vasile Țepordei care mărturisește: ”N-am Întâlnit refugiat basarabean, indiferent de locul În care s-a născut, care să nu mărturisească cu sinceritate de copil, că ar da totul să se poată Întoarce În Basarabia. Toți poartă Basarabia În suflete, nu ca o amintire, ci ca pe o prezență, care străbate toate moleculele ființei miilor de pribegi. Basarabenii refugiați trăiesc toți deopotrivă de
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
de Teologie din Chișinău, Nichifor Crainic Îi Încredințează tânărului Vasile Țepordei misiunea de primul gazetar român din Basarabia, misiune pe care tânărul teolog o Îmbrățișează cu convingere și ardoare. În paginile “Calendarului” tânărul gazetar se dedică cu toată energia, cutezanța, sinceritatea și dragostea față de populația Basarabiei. Tematica prioritară a reportajelor era dezvăluirea operei malefice a politicienilor, profitorilor și afaceriștilor, a inamicilor neamului românesc. Era animat de sentimenul patriotic, ferm apărător al hotarelor României Întregite. A scris În apărarea unității naționale În
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
planurile Domnului. Scrie Sfântul Paul: „De fapt, știm că toate conlucrează spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adică celor care sunt chemați după planul lui” (Rom 8, 28). Cine crește în iubirea lui Dumnezeu, căutând propria vocație cu sinceritate, nu poate greși. Poate, cel mult, să greșească o alegere grabnică, dar apoi o va corecta deoarece în el predomină iubirea lui Dumnezeu. De aceea, regula fundamentală în discernământul vocațional este de a da spațiu Duhului care este în noi
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
Amalia Voicu, Bogdan-Alexandru Stănescu, Mihai Merticaru, Ion Burnar, Aurel Ștefanachi, Gheorghe Neagu, Cristian Livescu, Dan Bogdan Hanu, Gheorghe Mocuța, Grigore Codrescu, Liviu Apetroaie, Liviu Papuc, Nicolae Busuioc, etc. Această carte se dedică duhovnicului meu literar, poetul Cezar IVĂNESCU Exerciții de sinceritate (II) Viața de zi cu zi, viața operei și geografia spirituală a personalităților (cuprinse în această carte) au constituit, pentru semnatarul acestor rînduri, un incitant univers interogativ. La rîndul lor, interlocutorii și-au gândit răspunsurile, recuperând un timp și un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]