7,322 matches
-
lobodă, cu nasul pe sus și coada pe spinare. Cine ce are cu noi? "Aiasta-i pohta ce-am pohtit!" Chiar mi-a trăsnit un gând, spune surâzând. Îi trimitem Slăvitului Padișah, cu umilința cuvenită -, îi trimitem în dar un steag verde al Profetului, însoțit de o jalbă... și râde, gândindu-se la mutra Padișahului. Tăutule! Peana și calamara! În timp ce-și adună gândurile plimbându-se încoace și încolo, Tăutu își scoate de grabă calamara de la brâu, peana de gâscă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și-apoi, nu vom fi singuri, Apusul va merge cu noi. Avem înțelegeri, avem tractate. De nu eram noi pavăză, ar fi înțeles pe pielea lor, spune Bodea. O să repezim crailor Europei strigătul de luptă, carte de biruință și ajutor, steaguri de-ale Profetului și câte un osmanlâu, care, prin viul său grai, să mărturisească ce poruncă aveau de la Marele Padișah: "După zdrobirea Moldovei, Süleyman-Pașa avea poruncă să ierneze cu oastea în Polonia, la Camenița; în primăvară, el, Mahomed însuși, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
călcâiul de fier al Fatihului, o întunecată epocă, ca un zăbranic negru -, se va așterne asupra Europei și a milenarei sale culturi. Și când te gândești, spune Maria, că toți cuceritorii, în setea lor nebună de cucerire, își iau drept steag crezul "războiului sfânt". Unde-i sfințenia? În jaf? În siluire? În robie? În moarte? Câte crime nu se săvârșesc în numele lui Allah, în numele lui Hristos, în numele iubirii de oameni... Când am fost la Sfântul Mormânt, am cutreierat jumătate Împărăția, și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întinsă, zâmbind prelung: Bineînțeles: "de bunăvoie"... Alexandru ia cazmaua fără entuziasm, jignit parcă, totuși o ia și pleacă cu picioarele altuia... Ștefan, cu același zâmbet, se plesnește peste frunte: Era să uit! Principe! Am hotărât în Sfatul de taină! Trei steaguri de oștire, viteji tot unu' și unu' -, îndeajuns ca să dezrobești Mangopul! Alexandru scoate un chiot de bucurie: Trăiască Domnul Ștefan! Când?! Când?! Zbor!! Răbdare. Toate la timpul potrivit. Deocamdată, sapă! Apără Suceava, precum Suceava apără Mangopul! Sapă! Apăr Suceava! strigă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
printr-un hohot de râs. Ștefane, îți mulțumesc pentru ajutorul ce-l dai lui Alexandru! se avântă Maria cu multă căldură, recunoscătoare. N-aveți de ce-mi mulțumi, Maria, bălmăjește Ștefan. Îmi închipui cât de greu ți-a fost. Trei steaguri rupte din oștire tocmai acum... Aș fi fericită să cred că acest sacrificiu l-ai făcut și pentru mine. Într-adevăr, nu mi-a fost ușor, îngaimă Ștefan. De-aș fi putut, îi dădeam mai mulți. Vezi și tu, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
despre Mangop... Dacă Vodă ar fi ascultat și de ale noastre păsuri, de mult dezrobeam Mangopul! Maria se așează pe bancă lângă Voichița, care înfășoară de zor, pe vârtelniță, feșile. Înțelege-l și tu, turcii bat la porțile Moldovei... Trei steaguri de oștire numai?! Și pe ăștia și i-a rupt din inimă... Pentru fratele soaței sale "Doamna Țării" putea face mai mult, spune Alexandru acuzator, agitat. Oare nu pentru această pricină ai acceptat să te însoțești cu el?! Cine era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spui? Nu o dată, m-am ars, mărturisește Țamblac. Intră Bârsan acum un oștean-curtean abia descălecat de la drum lung. Căpitane!! strigă Alexandru repezindu-se la el. Au sosit?!?! Căpitanul Bârsan se înclină adânc: Mărită Doamnă! Principe! Domniță! Galioanele genoveze și trei steaguri de oștire așteaptă porunca Principelui Alexandru și vânt prielnic în pânze pentru a pluti victorioase spre Cetatea Mangopului! Dat-a Domnul! își face cruce Alexandru și o îmbrățișează pe Maria. Azi e o zi mare, sora mea dragă! Să crezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
crească... L-am rugat pe Mateiaș ca pe Dumnezeu l-am rugat să-l slobozească pe Vlad din temniță, ca, împreună, să stăm de strajă la Dunăre. Am rămas eu... singur... Și, totuși, ai mers înainte... Trebuia cineva să ridice steagul căzut. Am fost noi destul de nebuni să facem începătura... Papa, Veneția, principii Europei, Mateiaș al Ungariei, Craiul Cazimir al Poloniei, Uzum-Hassan, regele Georgiei, cneazul Moscovei, și nu numai ei, adunați într-o "Ligă antiotomană", ne-am înțeles să pornim o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i porunca?!?! Ștefan, rătăcit, oftează, închide ochii câteva clipe... Când îi deschide, e alt om, stăpânit, cu sânge rece, hotărât. În timp ce-și trage pe cap cămașa de zale, poruncește răspicat: A sosit clipa! Caii!! Pornim spre Cetatea Albă!! Steagurile vitejilor, înainte!! După noi, în goană, "Oastea de curte"!! Și-apoi "Oastea cea mare"!! Șendreo!! Adunarea!! Sună adunarea!! Ai plecat?!?! întreabă el nerăbdător, privind după hatman care iese în goană. Tu, Tăutule! Și tu, Dumo! Încălecați! Dați pinteni! Goniți! Ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să dea glas de primejdie! Clopotele să bată, ziua și noaptea să bată! Călăreții, în goană, cu sabia însângerată, să dea iureș, să ridice târgurile, satele! Toată suflarea țării, toți cei ce pot ține o armă să se adune sub steaguri, în codrii Berheciului, aproape de trecătoarea Carpaților; să ne unim cu oastea ungurească ce vine, ca împreună să ținem piept turcilor la trecerea Dunării prin vad! Bătrânii, muierile, copiii să se băjenească la codru! Din această clipă, suntem un gând și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Paștele și dumnezăii ei de viață!!" Într-un luminiș de codru, tăiat de firul unui pârâu, printre cioatele stejarilor retezați, au ridicat corturi, printre care unul mai răsărit cu stema bourului pe el; alături, un tun, un chervan, scuturi, un steag cu chipul Sfântului Gheorghe ucigând balaurul. De undeva, răzbesc strigăte, buciume, bubuituri, ropote. E tabăra oștirii în codrii Berheciului. Tatarii!! Aiasta ne mai lipsea! vociferează Stanciu, ce se apropie însoțit de câțiva boieri, înzăuați, cu săbii, cu scuturi, întorși dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Turcii mi-o trec prin foc și sabie! Mi-o sfârtecă! Și mi-o batjocoresc! Și mi-o scaldă în sânge! Și... și n-are cine le sta împotrivă cu sabia!... Pe turnul cel mai înalt al Sucevei, poate flutură steagul verde al Profetului!... De ai mei, cei dragi, n-am nici o știre; sunt, poate, descăpățânați au, mai rău, sunt robi, în lanțuri, pe drumul Stambulului... Și... și, poate, în Scaunul Moldovei se lăfăie "omul turcilor" Alexandru Aron, stirpea ucigașului meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu d-na doctor D., de care ne legasem ultimele speranțe, mai era încă el cel dintotdeauna. Vorbea ca de obicei, se străduia - cu prețul unei încordări supreme, bănuiesc: orgoliul de a nu se lăsa înfrânt de boală mai ținea steagul sus - să aibă gestul energic și chiar se sculase din pat, aparent dezinvolt. Cu bruschețea sa caracteristică, prea îndrăzneață uneori în ciuda zâmbetului ce o însoțea întotdeauna, o întrebase pe doctoriță de ce naționalitate este. Fără să se supere, d-na D.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
este pictată hartă României în toată splendoarea ei. Sunt punctate județele țării cu biserici și chipul Sfintei Cruci. în partea de sus, pe hartă, este pictată icoana Maicii Domnului cu Pruncul în brațe. De o frumusețe uimitoare și conturată cu steagul tricolor. Sub ea scrie: „Maica Domnului, Ocrotitoarea României”. Apoi vezi pictați înaintașii noștri sfinți: Sf. Daniil Sihastru, Sf. Ioan Iacob Românul, Ștefan cel Mare și Sfânt, Constantin Brâncoveanu cu fiii lui și sfetnicul, Sf. Ioan de la Suceava și alții. Pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Mâini îmi sunt bătute, Sfârșitul meu e totul dulce.” „Iisuse, fiul meu iubit, Dar Sâmbătă unde vei fi?” „Boabe de grâu atunci Eu sunt, Din nou mă nasc Eu din pământ.” „Iisuse, fiul meu iubit, Duminică unde vei fi?” „Port steagul de-nvingere împodobit cu glorii.” O, Iisuse, Domnul meu, Profetul din Nazaret. Auzită pe 7 octombrie 2001, la Bajura, de la o femeie în vârstă, care a trimis ajutor la Locurile Sfinte Visul Patimilor Domnului Iisus Iată, ziua de durere Plină de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de cinema ratat, a numit cu cea mai meticulos exactă vorbă, de cea mai mare justețe metafizică : the empire of the Evil (împărăția Răului). Am trăit să vedem debulonarea statuilor lui Lenin și a lui Djerzinski, rebotezarea Sankt Petersburgului, dispariția steagului roșu cu secera și ciocanul, dispariția lui „U.R.S.S. bastion al păcii e !”. Am fost contemporanii și martorii unei fantastice Epifanii, trebuie să fim conștienți de asta. Sub ochii noștri lumea lui Rubliov, a lui Serafim din Sarow, a lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cetește și gustă pe Baudelaire. Căci a gusta pe acest poet este a nu mai avea nimic sfânt, a da cu barda-n Dumnezeu, a te complace în ignominie și cinism. - Pe de altă parte, rafinații care au înscris pe steagul lor chipul enigmatic al poetului «diabolic» nu-și pot imagina brute mai refractare la frumusețile nepieritoare ale artei decât acei nătângi care admiră cu răgete țărănismele unui Coșbuc sau Goga”. O altă imputare dirimantă adusă criticului e stilul neîngrijit, expresia
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
seama lui din Constantinești, (Măntăila) a plecat la Brașov, „să-și facă un rost în viață”, pentru că acasă, la muncile câmpului nu se mai putea trăi. A fost ucenic, a făcut o școală profesională, a devenit muncitor calificat la Uzinele Steagul Roșu. A făcut liceul la seral și a luat bacalaureatul. A devenit maistru. A fost trimis „de Partid” în Germania Democrată să se specializeze la o uzină de autocamioane. Este căsătorit, are două fiice cu studii superioare. L-am invitat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
al II-lea a părăsit pentru a doua oară tronul, fugind peste hotare, a rămas în locul lui, Mihai, tutelat de un Consiliu de Regență în care cel mai important era Buzdugan. Dar cum acesta murise, s-a decis ca steagurile să fie puse în bernă iar înlocuitor să fie patriarhul Miron Cristea. S-a primit ordin să se facă Te Deum la biserică, ceremonie la care să ia parte toți salariații comunei, elevii de școală și cât mai mulți cetățeni
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
din ochii copiilor.Erau și elevi din alte comune. Prima teză la română apoi matematica. Oralul a doua zi. În fața comisiei copiii din Marineanca s-au comportat admirabil, la terminarea oralului, cei șapte ieșind din sală cântând “Pe-al nostru steag”. La ora 16 listele erau afișate. Prima parte a listei era ocupată de dragii noștri elevi, începând cu Catană și Tcacenco: un moldovean și o ucrainiancă. Bucuroși, emoționați, copii s-au strâns în jurul învățătoarei lor. - Fetițo, i s-a adresat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
În fața gardului, de o parte și de alta, erau două gazete de perete, vechi și urâte, iar gardul din fața primăriei era din plasă de sârmă. Clădirea administrativă nu era nici urâtă, nici frumoasă, dar avea un aspect oarecum decent, iar steagurile ce fuseseră puse, de o parte și de alta a ușii de la intrare, special pentru acest eveniment, îi dădeau un aer festiv. Niște copii desculți, cu nasurile scoase prin gardul de vizavi, au strigat cât îi ținea gura, râzând în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Lipseau mulți dintre primari. De pe peretele din față, ne privea din tablou zâmbitor Nicolae Ceaușescu, hotărât să construiască socialismul „până ce România va fi ridicată pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație”. De o parte și de alta erau steagurile Republicii Socialiste România cu stema și steagul roșu al partidului. Masa prezidiului cu cinci, șase scaune, era acoperită cu față de masă roșie. Și haina din păr de cămilă, abia cumpărată de la București, pe care o purtam, era tot roșie! Ne
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
față, ne privea din tablou zâmbitor Nicolae Ceaușescu, hotărât să construiască socialismul „până ce România va fi ridicată pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație”. De o parte și de alta erau steagurile Republicii Socialiste România cu stema și steagul roșu al partidului. Masa prezidiului cu cinci, șase scaune, era acoperită cu față de masă roșie. Și haina din păr de cămilă, abia cumpărată de la București, pe care o purtam, era tot roșie! Ne cunoaștem între noi și ne așezăm în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
tine! Am s-o tai și am s-o dau la toți să mănânce din ea. Sunt hoț, ai? Unde ai ascuns tabloul „iubitului tău conducător”? Luați-l din sala de ședințe, dacă aveți nevoie de el. E acolo împreună cu steagul și cărțile. Frica a pus stăpânire pe mine. Nu știam ce va urma. Eram în mâinile celor trei bărbați beți și orbiți de furie. Primăria era pustie, iar telefonul era mort. Nu mai eram nimic, decât o biată femeie speriată
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
îl credeam prieten, a refuzat să-mi vorbească, întorcându-mi și acesta spatele. Când ne-am întors cu băiatul, soțul mă aștepta cu mașina unei vechi prietene. Am plecat spre oraș. Grupuri de elevi însoțiți de câțiva profesori defilau cu steaguri găurite, așa cum văzuseră la televizor. Strigau „Jos comuniștii” și „Ooole, ole, ole, Ceaușescu nu mai e!”, animatoare fiind tovarășa profesoară, instructoare a pionierilor, cea care ani de zile s-a luptat să intre în P.C.R. pentru a primi vreo funcție
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]