5,936 matches
-
dintre oraș și spital -, unde lipseau medicamentele, feșile sau leucoplastul, dar mișunau sârbii, polonezii și ungurii cu consumabile. Când primeam telefonul cu parola „condică“ (ăsta era necesarul de materiale pentru fiecare zi), ne înșfăcam halatele de molton direct peste costumul steril și alergam, cum numai în Spitalul de urgență am mai văzut, spre farmacia transformată în duty free. E clar că nu nevoia strictă ne mâna (căci fiecare își avea chirurgul său), cât mirajul... Pe de altă parte, o rezervă personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
așa sunt indicațiile, chițibușare. Dar, dacă deja e vorba de ceva atât de delicat, poți avea încredere în el. Ceea ce urmează nu e penibil, ci mă doare. Cu toate că ustensilele sunt perfecte. Aproape de nemăsurat cu etaloanele pământești. Cu o glugă albă, sterilă pe cap. Ochii lui mă străpung din fanta măștii ca o lamă de bisturiu. Mă măsoară din dosul ei, dar, dacă l-aș privi, aș ști și eu totul despre el. — Înțeleg perfect situația în care sunteți, doamnă. Veți avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Între altele, am făcut și asta. Am fost nevoiți să ne uităm mereu în zare, pentru a observa la timp norul de praf ridicat de ieniceri și spahii. Ne-am reconstruit casele arse și am supraviețuit, în umbra unui imperiu steril și corupt. N-am avut, măcar, norocul de a ne măsura cu un inamic civilizat. Ne apăram de ieniceri și spahii, ca de stihiile naturii, fără să învățăm nimic de la ei. Căci turcii nu duceau cu ei nici o idee. Și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mai "civilizați", din punct de vedere tehnic (mi se întîmplă destul de des să mă trezesc în fața unui buton care nu știu la ce folosește), și, dacă vor, pot computeriza chiar absurdul, lăsîndu-ne pe noi să ne pierdem vremea cu discuții sterile despre absurd... Probabil, orgoliul meu de european, stânjenit de temerea că oboselile Europei nu mai fac față dinamismului Americii, vrea o compensație. Dar nu e vorba doar de atât. Încă la Los Angeles, mă gândeam într-o seară (tot comparând
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
amplasată neinspirat pe peretele de deasupra mesei de consultație. — Ar fi mai bine să bandajăm rana asta a ta, sau arsura, sau ce-o fi ea, nu crezi? Margoulies își revenise și se foia în jurul biroului, adunând fașe, leucoplast, tampoane sterile, foarfece și o sticluță cu apă distilată. Bull se simțea din ce în ce mai bine în timp ce degetele experte ale medicului palpau delicat zona din jurul vaginului. Margoulies nu prea știa ce face. Voia să acopere vaginul, astfel încât Bull să nu-și dea seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de copii veseli sau apare în apropierea unor ghivece cu flori ofilite. Apoi, vizita la orfelinat. Există chiar și o scenă unde, în vis, roșcata Caduta bântuia de una singură pe întinderile de necuprins ale unui deșert cenușiu. Cât de sterilă poate fi o femeie? Da, chiar să ajungi să o compătimești pe Caduta deznădejdea sterilității. Și Butch Beausoleil - amanta, dansatoarea? Mă așteptam ca Doris, o adevărată feministă, să respecte singura condiție a lui Butch. Mă așteptam ca Butch să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
chiar așa de sigură. — Dar iei pastile. Ai o drăcie acolo, înăuntru. — Răspunde-mi la o întrebare, John. De ce trebuie doar femeia să ia întotdeauna măsurile de protecție? — Hă? Pentru că femeia este cea care întotdeauna rămâne gravidă. Credeam că sunt sterilă. — Cine? — Eu. Sterilă. A, da - rimează cu Beryl. — Și am mai avut două avorturi anul ăsta. Spunk nu știe. — Despre avorturi? — Nu. Că sunt gravidă. — Fii atentă, Butch, am spus eu. Nu uita că Spunk e un om credincios. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sigură. — Dar iei pastile. Ai o drăcie acolo, înăuntru. — Răspunde-mi la o întrebare, John. De ce trebuie doar femeia să ia întotdeauna măsurile de protecție? — Hă? Pentru că femeia este cea care întotdeauna rămâne gravidă. Credeam că sunt sterilă. — Cine? — Eu. Sterilă. A, da - rimează cu Beryl. — Și am mai avut două avorturi anul ăsta. Spunk nu știe. — Despre avorturi? — Nu. Că sunt gravidă. — Fii atentă, Butch, am spus eu. Nu uita că Spunk e un om credincios. El crede în povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
detalii, mai ales faptul că sunteți o domnișoară foarte frumoasă!... - O să văd dacă vă mențineți părerea după ce am să vă desprind bandajul. Nu garantez că dispun de îndemânarea colegei mele..., îl avertiză ea, pentru a-i diminua apetitul de conversații sterile. - Ce să fac, voi suporta...! Contrar așteptărilor lui însă Ina lucră cu o abilitate și o delicatețe demne de invidiat de cea mai expertă asistentă, încât aproape nu simți că întregul pansament îi fusese înlocuit. Apoi, învelindu-l grijulie cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o să mai venim aici - trebuie să găsești alt loc. Aceeași cădere de entuziasm o simțisem și eu. Fără Vaughan care să ne privească, să ne fixeze pe peliculă pozițiile și zonele de piele, orgasmul meu mi se păruse gol și steril, o expulzare de țesut inutil. Am vizualizat în gând habitaclul mașinii lui Helen, duritatea lui de crom și vinilin, adus la viață de sperma mea, transformat într-un alcov de flori exotice, cu plante târâtoare împletite prin trapa de aerisire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
absolut. Denumirile unor curente postsimboliste europene: paroxism, dinamism, expresionism, futurism, înregistrează deja, către 1910, un alt puls al epocii, o extravertire eruptivă. Decadența se considera un „capăt de drum”, un crepuscul estet și pervers, o disoluție rafinată, senzual-morbidă, orgolioasă și sterilă a Europei aristocratice devitalizate, „efeminate”. Angoasa civilizației industriale și a emancipărilor revoluționare, progresist-demofile (pe care o resimțea acut, la noi, Mihai Eminescu după 1870), începe să fie însă treptat concurată de o atitudine optimist-entuziastă; un nou stil de viață își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pentru doi panigeriști ai simbolismului român“, și nr. 18 din 23 martie 1914: Aderca, „În marginea poeziei simboliste“), respingînd primatul specificului etno-național în artă și militînd pentru „noutate” și „internaționalizare” estetică, în răspăr cu acuzele de „iresponsabilitate morală” și „dezrădăcinare sterilă”. Paginile literare ale publicațiilor estetizante găzduiesc debuturile viitorilor avangardiști Jacques G. Costin (Seara, 1914) și F. Brunea (Versuri și proză, 1915). B. Fundoianu și I. Călugăru, ambii proveniți din medii hasidice bucovinene, frecventează în timpul războiului cercul lui Bogdan-Pitești. Revistele Fronda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tradiției dinamice, „explorate” (inovate) fantezist, deopotrivă arheologic și genuin-prospectiv: un altfel de „primitivism” modern, pus într-o surprinzătoare analogie cu cazul dramaturgului irlandez John Millington Synge, „pe care poetul Yeats l-a izgonit din Parisul unde se irosea în frămîntări sterile tocmai în insulele Aram”; acolo, în contact cu „graiul, închipuirea și obiceiurile pescarilor”, talentul lui Synge și-a găsit expresia... Refuzînd deopotrivă „exclusivismul poporanist”, ruralist (clamat de tradiționaliști), și exclusivismul citadinist (clamat de Lovinescu, care - se știe - nu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
abia prin ruptura intervenită în interiorul revistei conduse de Sașa Pană, mai precis, prin „excomunicarea” lui Ilarie Voronca și prin victoria opțiunii lui Roll pentru o hardline ideologică bolșevizantă, antimodernistă, bref, pentru o „avangardă politică” în locul celei „estetice”, denunțată ca „emasculată”, „sterilă”, „mistică”, făcînd „jocurile burgheziei decadente și profasciste”. Același tip de argumente la adresa suprarealismului vor fi vehiculate, de altfel, și în perioada dictaturii preletariatului... În numărul 47 (septembrie 1924) al Contimporanului este publicată următoarea notiță: „Marinetti și Prampolini ne scriu: Scumpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu un portret al autorului și cinci desene de Marcel Iancu, plus un desen de Milița Petrașcu) a fost primit cu amabilitate de critica modernistă (Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, Lucian Boz, F. Aderca): facilitate umoristică, inteligență risipită în artificii sterile, calambururi ș.a, lipsa sensibilității compensată prin fantezism ironic și virtuozitate imagistică sînt cîteva dintre „etichetele” aferente. Plusul de „disciplină formală”, caracterul relativ „unitar” al scrisului, atitudinea (aparent) deferentă față de clasici și spiritul cultivat - trăsături prezente cu deosebire în „nuvela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
altora. De unde infirmitatea asta, care-l condamnă mai departe la obscuritate?...” Răspunsul la această întrebare (evident retroică) îl dă același Fundoianu: constrîns la o existență meschină, fără ecou public real, scriitorul bucureștean își petrece vremea în cercul strîmt al disputelor sterile de cafenea, văzînd în confrați nu un stimulent, ci o concurență care stimulează vanitatea. Nevoia de autoprotecție, așadar, este cea încurajează menajarea colegilor, cărora - în polemici - nu li se menționează numele, spre a nu da apă la moară concurenței: „Redus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acestei tipologii ficționale. La data amintitei polemici, conceptul de „postmodernism” nu fusese încă aclimatizat la noi... Odată aclimatizat însă (după 1985), cei mai mulți „optzeciști” ajung să respingă textualismul (fără a se autointitula, obligatoriu, postmoderni!), sesizînd caracterul său marginal, excentric, excesiv-tehnicist și steril, bref — contraproductiv. La fel de contraproductivă s-a dovedit a fi însă și invocarea — cu argumente protocroniste! — a „textualismului” urmuzian, în plină bătălie cultural-politică între sincronism și protocronism... Analizele din Arca lui Noe despre „Arghezi & Urmuz” duc mai departe observațiile lui Nicolae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
altora mai curînd pentru a găsi un îndemn sau un catalizator pentru propria lor vocație”. Al. George concede că Urmuz a fost un scriitor „important”, dar... în sensul dat de Paul Valéry (adică nu neapărat „valoros”, ci „semnificativ”): un tip „steril și inovator”. Nu lipsește din galantar nici acuza de „patologie” (e drept, „artistică”). Iar concluzia e ferm depreciativă: „Tot ce e valoros în Urmuz este astfel pentru că a fost valorificat de alții”. Grila eseistului este una clasicizantă, avînd în centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spre masa ginecologică pe care stătea tânăra Elena Băsescu: "Ieși afară, minunăție rară!". Dar de ore întregi, copilul încăpățânat refuza să apară pe lume. Moașa, atunci a procedat la un tertip, ce s-a dovedit salvator. A înmuiat un pansament steril, în paharul cu whiskey a directorului maternității și l-a fluturat la o distanță sigură, de circa 15-20 de cm. În nici măcar un minut, micuțul era deja afară, urlând ca de mama focului, după o dușcă. Se zice, că atunci
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fi combătute de nimeni. Departe de individul cu pricina, ideea de dezbatere, ceea ce ar însemna conform cărții scrise, argument și soluție. Se folosește tot într-o veselie, comentariul-constatare, cu pretenție de intelectualizare, care ca să nu pară totuși prea pașnic și steril, este bine condimentat la articulații, cu înjurătura românească, izvorâtă din sfânta mânie proletară. Dar din păcate, acest mod dea privi lucrurile, este nepericulos pentru cei de sus și nici determinant a vreunei schimbări oarecare, deci și comentariul și sudalma, oricât
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
preferat, mai degrabă, să rămână în cameră să citească, dar nu a protestat în niciun fel. În fapt, avea ideile ei bine formate, dar îi lipsea acel entuziasm al comunicării sau dorința de a împărți cu cineva. Mai precis, era sterilă, nu fremăta sau rezona la nimic, nici măcar la imaginea ei din oglindă, pe care simțea nevoia s-o consulte inacceptabil de des, vreau să spun, era complet întoarsă către sine. Totuși, când ne plimbam, mă lua aproape timid de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de manifestări ale ei. În plus, când făcea dragoste, era deosebit de senzuală, o senzualitate rece, fără pasiune, dar totuși pură senzualitate ce intriga, te punea pe gânduri, pentru că nu i se putea intui temeiul sau sursa ce o alimenta. Era sterilă afectiv și probabil și fizic, de vreme ce nu a reclamat vreodată un prezervativ care s-o ferească și era de-acord întotdeauna cu tot ce propuneam. Următoarele zile s-au desfășurat în aceeași monotonie. Făceam dragoste dimineață, apoi umblam tăcuți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
eu, de bună seamă, nu m-am opus. Ca într-un consens eliberator, pentru prima dată ne-am potrivit. Am condus-o la gară și am discutat complezent tot drumul, deși știam amândoi că nu era nevoie. Ne-am sărutat steril la plecare, ba ne-am ținut pentru o clipă chiar și mâinile, ce nu erau nici calde, nici reci, nici transpirate. Cum a pornit trenul, am început să alerg ca un nebun, ca o vită scăpată din țarc și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu gândul la momentul descoperii alter ego-ului în perioada orelor de literatură din liceu. Cu timpul, a început să aibă formă, contur, să disloce spațiul ce mă înconjura, dar nu avea și expresie, nu mi-l puteam reprezenta. Era gol, steril, tactil; când vag, când pregnant, dar irecognoscibil, la fel cum nu-ți recunoști vocea când o asculți pe o înregistrare telefonică. Prin urmare, și confruntările noastre au devenit mai palpabile. Dincolo de gândul ce mă interpela și mă acapara, paralizându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care operează spiritual sau energetic, sub forma operațiilor invizibile sau vizibile la cererea celor ce doresc dovada palpabilă, materializarea miracolului. Atunci Joao, sfidând toate legile igienei și ale medicinii, taie fără anestezie, scoate tumori, scormonește organe cu degetele invizibile și sterile ale entităților. Entitățile operează de-a valma zeci de bolnavi deodată ce stau în meditație, cu ochii închiși în camera energetică. Nu există niciun simptom sau indicație că operația se produce, când anume se produce, sau ce organe sunt afectate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]