5,479 matches
-
turcește, cu franțuzește și altele, pre carii le-am văzut în diferite locuri de persoane mari cetindu-se, cinstindu-se și țiindu-se ca la niște monumenturi foarte scumpe și rarnice”. Mare parte din poezii s-a pierdut. O ,,condicuță” cuprinde numai stihuri din 1795, cu o prefață în care autorul lor recunoaște că nu a fost ,,stihurgos pentru gustul lumii”, ci a scris dintr-un impuls intim. Câte din trudirile sale au mai rămas au fost strânse într-o culegere de fratele
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
Erotocrit din 1818 al lui Dionisie Fotino) și două compuneri greco-românești. Tot el (crede Eugenia Dima) ar fi transpus din greacă, în proză, parțial și în versuri, Erotocritul, după Vincenzo Cornaros. Lirica sa este în întregime erotică, omagială, conturând în stihuri învăpăiate și totuși conceptuale portretul „stăpânei”, destăinuind ceva din „cazna nespusă” și plăcerea chinului, transmițând mesaje, jurăminte de statornicie și de ,,robie” veșnică. Motivele se trag de la poezia universală a iubirii (Anacreon, Sappho, Petrarca, Ronsard, din ,,mica poezie” franceză a
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
vremii, ca și metafora ,,pervanelei”, fluturele atras și distrus de flacără. Motivul trandafirului (cu o veche tradiție, de la anticul carpe rosam la cântecele trubadurilor medievali și la roza mistică a lui Petrarca) sau motivul oglinzii, cel al nurilor sunt, în stihurile lui V., de origine cultă. Se pare că poetul avea o întinsă cunoaștere a liricii europene. Ecouri din lirica populară, prezente, nu capătă o deosebită expresivitate. Versurile se mișcă în abstracții și verbalism complicat, uneori ajungând însă și la gingășie
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
sufletesc puternic; grija pentru construcție se menține chiar în împrejurări tragice. Deși lirica a rămas la stadiul de schiță a posibilităților, temperamentul lui V. vădește, sub formele învechite ale poeziei neoclasice și manieriste, un tumult romantic, necuprins însă deplin în stihuri. SCRIERI: Poeziile Văcăreștilor, îngr. Mihail Dragomirescu și Emil Gârleanu, pref. A. I. Odobescu, București, 1908; Văcăreștii, Poezii, îngr. P. V. Haneș, București, 1924; Corespondența literară dintre Nicolae și Iancu Văcărescu, îngr. și pref. I. Vârtosu, București, 1938; [Versuri], în Poeții Văcărești
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
Rostiri tari (în colaborare cu Arcadie Cerneanu), Rădăuți, 1933; Afania, pref. Vera Marian [Ghedeon Coca], Rădăuți, 1933; Apoteoz, Cernăuți, 1933; Eu-s virgină, Rădăuți, 1934; Minois, Rădăuți, 1934; Trestia Barcan, pref. George Demetru Pan, Rădăuți, 1934; Hora holdelor, Rădăuți, 1935; Stihuri, metafore și imagini românești, Rădăuți, 1935; Marathon, București, 1936; Acteon, Fălticeni, 1938; Artur Gorovei, Brașov, 1938; Insurgențe, Fălticeni, 1938; Nord, Fălticeni, 1938; Portrait de la Bucovine, Paris, 1939; Nerv, București, 1940; Sânge și crini, Cernăuți, 1942; Beatitudini, Cernăuți, 1943; Essai de
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
contemporanilor și îi avertizează pe cei puternici de instabilitatea măririlor, reflectând că toate în lume „nasc, cresc, au moarte”. Providențialist, Z. vede evenimentele istorice guvernate de imanența legii morale totdeauna biruitoare. Domnia lui Ioan-vodă Caragea alcătuită întâi pre scurt în stihuri grecești, ultimul capitol al cronicii, conține un sinopsis în versuri grecești, urmate de traducerea lor în proză și de comentarii despre cârmuitorul ce schimbă „lingușitoarea piele a vulpii” și trece la abuzuri fățișe, împilând țara. Notele dezvoltă considerații asupra influenței
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
forțele ce au condiționat istoria românilor între 1711 și 1812. Bun cunoscător al contextului istoric în care s-au desfășurat evenimentele, ca și al relațiilor românilor cu puterile vecine, Z. recomandă prudență diplomatică, o „politichi” de îndelungă răbdare. Adunare de stihuri cuprinde poezii inedite sau extrase din celelalte scrieri, având o tematică variată; sunt versuri dedicate unor figuri istorice din vechime: Radu Basarab (Radu Negru), Mircea cel Bătrân, sau unor personaje contemporane, precum Scarlat Ghica, generalul Kutuzov, marii boieri Grigore Brâncoveanu
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
variată; sunt versuri dedicate unor figuri istorice din vechime: Radu Basarab (Radu Negru), Mircea cel Bătrân, sau unor personaje contemporane, precum Scarlat Ghica, generalul Kutuzov, marii boieri Grigore Brâncoveanu, Barbu Văcărescu, Mihalache Manu ș.a. Soarta Țării Românești îi inspiră cele mai multe stihuri, ocazionale sau politice, chiar și pe cele izbutite formal, influențate de metrica populară (Cântec românesc jalnic). În Leatul 1848, poem compus în mai 1850 de un Z. îmbătrânit, depășit de spiritul epocii, revoluția e văzută ca o calamitate ce unește
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
meditație, satiră, altele epice, se plasează tipologic în configurația poeziei românești de dinainte de Mihai Eminescu. Tânărul compars al lui Al. Macedonski își cadențează spunerile când în alexandrini, când în versuri scurte, unele cu ecouri neoanacreontice. Spre deosebire de preeminescieni, Z. își cizelează stihurile mai totdeauna impecabil. Dar cele lirice vădesc tocmai lipsa lirismului, mult mai bogate resurse poetice alimentând compunerile cu caracter narativ-descriptiv. Acestea introduc, cu incontestabile efecte literare, exoticul, un exotic atenuat (grecesc în Levante și Calavryta, oriental în Câinele nizamului, boreal
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
nici accentele anticipative. Volumul Imnuri păgâne anunță, nu doar prin titlu, ci parțial și prin figurație, Visări păgâne de Ion Pillat, Noapte bună pare scrisă de St. O. Iosif, o strofă din Primăvara îl vestește pe Ion Minulescu, apar chiar stihuri de rezonanță argheziană („A luminat din tine vibrații din avântul / Ce-a fost la începuturi când tot era Cuvântul” - În ruine). Poezia e, în bună măsură, de speță artizanală, dovadă și polimetria experimentală din Strofe, Versuri heterometre, Opt rânduri, Quarta
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
esteticii de pe o poziție etic-creștină, în fine, exercițiul autoflagelator. De aici decurge o bună parte din specificul paginilor lirice și epice ale lui S. Versurile experimentează diferite formule, autorul lor evoluând de la tematica gândiristă către o lirică mistică și de la stihul în mod deliberat neîngrijit, în afara canoanelor, la proza lirică. Reușitele certe, fragmentare, se găsesc, totuși, nu atât în direcția grotescului, a prozaicului, ci a diafanului și inefabilului. Epica, dominantă după 1938 și mai valoroasă decât poezia, este, într-un fel
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
ars de soare. Și-un vânt de-abia clătinitor Șoptește din văzduh cuvinte: E glasul celor din morminte, E zgomotul zburării lor! Și pomii frunțile-și scoboară Că Duhul Sfânt prin aer zboară. E liniște. Și din altar Cântarea-n stihuri repetate Departe până-n văi străbate - Și clopotele cântă rar: Ah, Doamne! Să le-auzi din vale Cum râd a drag și plâng a jale! Biserica, pe deal mai sus, E plină astăzi d lumină, Că-ntreaga lume este plină Deacelași
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
celor mai multe poezii, sufletul e devastat de tot felul de melancolii, iar ftizia care înroșește batiste este invocată obsesiv. Arareori versul se apropie de eufonia proprie lui Ștefan Petică („În noaptea calmă și senină/ Încet viorile suspină/ Romanța veche și uitată”), stihurile luând frecvent turnura unor romanțe. O caracteristică a versurilor din Zări albastre o constituie prezența unor modele poetice, recursul, cu un rezultat șters, la maniera lui Maurice Maeterlinck, José Maria de Hérédia, Jean Moréas, Albert Samain. Ca epigramist, P.-P
POPESCU-POLYCLET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288952_a_290281]
-
cu aceea din Pe Argeș în sus, incontestabil scăzută, însă armonia versului, transparența imaginii și puritatea ei sporesc. Scrise mai cu seamă în endecasilab, uneori și în versuri mai scurte, multe turnate în forma fixă a sonetului (care își lărgește stihul până la paisprezece silabe), poemele din Scutul Minervei (1933), Țărm pierdut (1937), Balcic (1940) au parcă eleganța statuilor grecești și, traversându-le, se naște sentimentul înaintării printre colonade. O seamă de poezii din Țărm pierdut restituie un univers păstoresc, adus din
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
alte probleme de actualitate, cum ar fi modernismul, avangarda, tradiția literară din Bucovina (Gama literară a „Arboroasei” de E.Ar. Zaharia), situația revistelor mici (Reviste mici de Camil Petrescu, Dezarmare pentru „Răboj” de Mihail Sebastian) etc. Poezia, inserată în rubrica „Stihuri pe răboj”, e bine reprezentată de voci tinere: Mircea Streinul, George Drumur, E. Ar. Zaharia, Ion Roșca, Aurel (George) Putneanu, Al. Raicu, Gheorghe Antonovici, Ștefan Horint, Ghedeon Coca, Teodor Scarlat, Virgil Carianopol, Al. Șerban și tânărul istoric literar D. Popovici
RABOJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289076_a_290405]
-
a discursului poetic o reprezintă prelucrarea „în viziuni antinomice moderne” prezentă în Proverbele lui Solomon, carte apărută în 1996. Colaj versificat de cuvinte biblice de duh, de proverbe românești sau extrase din folclorul altor popoare, de snoave și anecdote, aceste stihuri ludic-moralizatoare lasă a se întrezări o posibilitate mai adecvată lirismului lui R., mizând pe umor, ironie și sarcasm dezabuzat: „Nu șovăi în viață, de ești bărbat întreg:/Bărbații șovăielnici doar firimituri culeg”; „...Iar dacă știi că nu știi, dar totuși
RACHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289078_a_290407]
-
mizantropie, R. își dezvăluie predilecția pentru tipologia și reflecția morală și, totodată, aplecarea spre satiră. Dar cu trei ani mai devreme el încă se mai afla sub zodie romantică, de vreme ce traducea în placheta Plăcerea sâmțirei (1837) din Lamartine, precum și alte stihuri, împânzite de simțăminte din „ceasuri singuratice”. Poeziile proprii, unele de înrâurire folclorică, și le publică, înainte și după 1848, în „Albina românească”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Zimbrul”, „Calendarul literar al «Foii Zimbrului»”. Cu un ascuțit simț al ridicolului
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
fandasiei”) este în esență romantică, acordând primat spontaneității (simțirii, „fandasiei”) față de compunerea rațională. M. intuiește și înrudirea dintre poezie și muzică. Chiar dacă nu sunt originale, asemenea idei sunt singulare în epocă. Erotica din primul său volum, Rost de poezii adecă stihuri (1820), îl apropie pe M., prin accentele neoanacreontice și sentimentalismul lăutăresc, de Conachi și de poeții Văcărești. Poeziile exaltă un hedonism împrumutat din At. Christopoulos, lipsindu-le însă nota de senzualitate grațioasă caracteristică liricii acestuia, chiar dacă unele versuri sunt de-
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
pe M., prin accentele neoanacreontice și sentimentalismul lăutăresc, de Conachi și de poeții Văcărești. Poeziile exaltă un hedonism împrumutat din At. Christopoulos, lipsindu-le însă nota de senzualitate grațioasă caracteristică liricii acestuia, chiar dacă unele versuri sunt de-a dreptul traduceri. Stihurile bachicești preiau tonul cântecului de lume, dar patetismul (tânguiri, blesteme) le scade valoarea. Odă râvnitoare spre învățături, scrisă cu prilejul deschiderii la București a Școlii de la „Sf. Sava”, indică orientarea spre problemele epocii și spre ideile iluministe. Pentru mărirea omului
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
din lirica occidentală, M. deschidea drumul meditației. Tot el, prin Caracteruri, după I. Budai-Deleanu și înainte de Gr. Alexandrescu, a consolidat satira. Scrierile sale schițează drumul urmat de întreaga lirică românească în secolul al XIX-lea. SCRIERI: Rost de poezii adecă stihuri, București, 1820; ed. 2, București, 1822; Caracteruri, București, 1825; Plângerea și tânguirea Valahiei asupra nemulțemirii streinilor ce au derăpănat-o, Buda, 1825; Poezii, București, 1837; Scrieri, îngr. și pref. Rodica Rotaru, București, 1972. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XIX, I, 40-44
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
ș.a. Deși în 1894 anunța un volum căruia zece ani mai târziu îi da și titlul (Destăinuiri), mai mult delăsător decât neîncrezător în sine, poetul și-a amânat mereu debutul editorial. Câțiva prieteni devotați i-au strâns o parte din stihuri în 1921 în placheta Poezii postume , retipărită cu adăugiri și cu o prefață semnată de Ion Petrovici în 1944. Poetul Gellu Naum este fiul lui. De extracție rurală, N. caută mai întâi, ca mulți contemporani ai săi, modele în lirica
NAUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
de interesul față de textul scripturistic, iscat între învățați de disputele confesionale ale protestanților. Lucrează pe Septuaginta grecească (varianta aldină), într-o ediție protestantă apărută la Frankfurt pe Main în 1597. Preia în întregime împărțirea conținutului după această ediție (traduce și Stihurile la dumnezăescul David, care în Biblia de la București vor fi tipărite între psalmii 76 și 77), se străduiește să reproducă și aparatul ei critic. Nu renunță nici la un text, socotit apocrif de ortodoxie, A IV-a carte a macabeilor
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
la insistențele unor amici (era covârșit de înrâurirea lui V. Alecsandri), a trimis câte ceva la „Calendar pentru poporul românesc pe anul 1845”, „Calendar pe 1853”, „România literară”, „Steaua Dunării”, „Foaia Soțietății pentru literatura și cultura română în Bucovina”. Poet ocazional, stihurile lui de dragoste, care - pe muzică de M. A. Corradini - și-au avut răsunetul lor în epocă, nu sunt prea departe de alcătuirile poetice ale unui Costache Conachi sau ale Văcăreștilor. Mai multă vigoare au versurile de inspirație folclorică, nu
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
Craiovei (în colaborare), Craiova, 1998; Interferențe spirituale, Craiova, 2002. Antologii: Eminescu împotriva socialismului, Craiova, 1991; Mihai Eminescu-Veronica Micle, Corespondență, Craiova, 1992; Eminescu și cugetarea sacră, Craiova, 1994; Cărți românești vechi. Predoslovii, Craiova, 1994; Eminescu - apărătorul românilor de pretutindeni, Craiova, 1995; Stihuri la stema țării, Craiova, 1995; Mihai Eminescu, Texte esențiale, introd. edit., Craiova, 1997; Eminescu, istoricul, Craiova, 1998. Repere bibliografice: Mircea Anghelescu, Manuscrise și cărți vechi, LR, 1979; Grigore Traian Pop, Entuziasm și rigoare, SLAST, 1988, 23 aprilie; Ilie Purcaru, Carte
NEDELCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
anilor (1943), reface traseul sonetistului care își scrie versul „în surdină”, cu o fascinație aparte pentru „glasul apelor”. P. exersează și arta epigramei, vizând de cele mai multe ori personalități sau evenimente ale timpului, ca în placheta Urzici (1910 ) sau în alte stihuri din celelalte volume. SCRIERI: Originale și traduceri (în colaborare cu C. M. Mulțescu), București, 1903; Răzlețe (în colaborare cu A. Sterescu), București, 1907; Zvârcoliri (în colaborare cu Nicolae Petrașcu), București, 1907; În surdină, București, 1908; Urzici, București, 1910; Opt portrete, București
PERIEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288760_a_290089]