KorAP: Find »[drukola/base=strica & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...206 207 208 ...332 >

8,296 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

câte un ciocan de rachiu. Necăjiți și ăștia, aveau copii mulți, nu se ajungeau cu banii, nu le era ușor să trăiască. Puneau tara la cale, se mai certau, oricum, erau săritori, nu te lăsau la vreun necaz. Când se strica timpul, se culcau devreme, osteniți. Rămânea singur cu baba lui. Plecau și gunoierii în județ la ei, să se pună pe trai. Până primăvara nu-i mai vedeai. Aglaia strângea ce mai avea pe afară, cumpărau de la Obor un sac

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pe urmă a chemat-o înapoi. A trebuit s-o aducă de mină. Și-a aprins liniștit după aceea o țigară. Stere stătea într-o parte, pe un scaun, mai mult supărat. Se gândea că tocmai acum, la sfârșit, se strică totul. Mama fetei se făcea că împunge cu acul într-o pânză și trăgea cu urechea, privindu-i pe furiș. Îi tremurau mâinile și-i venea să plângă de mila fii-si. - De ce nu-l iei, tată? a întrebat meșterul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Cu caii, veneau mai în urmă Cocîrță și ai lui. Iepele grele se mișcau alene, vesele, mâncate bine. Târgul se simțea de departe după larma glasurilor și după mirosul de vită. În margini, stăteau căruțele și carele dejugate. Drumurile erau stricate și pline de praf. Mulțimea pestriță de târgoveți se înghesuia spre mijloc, unde, într-un țarc împrejmuit cu șipci albe, dădeau ocol caii și vitele, să le vadă cumpărătorii. Larma tocmelii se auzea de departe. Pungașii și-au făcut loc

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
francului! Când stă, coclește, prinde rugină! Iei azi o sută din vânzare, n-o pune sub saltea, dă fuga a doua zi la piață cu ea, cumpără ceva, adu la prăvălie. Iar mai vinzi, iar mai cumperi. Marfa nu se strică niciodată dacă știi s-o conduci. Cârciumăritul e ca la moară, macină într-una și te-alegi cu ce curge. Pierzi la unele, altfel nu se poate, curaj să ai, vin alte câștiguri. Numai în brâu să nu ții banii

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cânta la urechea lui Bozoncea: Spune, lele, spune tu, Cu cine-ai făcut pruncu? -Lam făcut cu o catană! -Lam făcut cu o catană, Uite-așa, să-mi fac pomană! 116 Avea o voce muierească, mai afumată de tutun și stricată de chefuri. Boturile de porțelan ale lămpilor luminau masa încărcată. Pe jos se răsturnaseră câteva sticle golite. Oacă, amețit, se urcase pe un scaun și spunea înduioșat: -> - Nu vă uitați la mine, da-mi place, fraților, țigancă o fi, treaba

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
multe păcate. Și ca să-l mai îmblînzească, spuse în cele din urmă, trebuie să dea ceva pentru biserică, s-o înzestreze. Înțelesese Stere, degeaba se ostenea părintele. Asta venea tot ca un fel de bir, dar se gândi că nu strică să-și aducă aminte că omul are numai o viață și că-l așteaptă lumea cealaltă. - Bine, părinte, a zis, o să cumpăr icoane și un rând de odăjdii pentru sfinția-ta. Popa a râs mulțumit și -la bătut pe umăr

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mari, că și preoția avea rangurile ei. Îi dăduseră parohia asta. Venise, n-avea ce face. Era mulțumit că cel puțin slujea într-o biserică nouă și frumoasă. Mai trebuia să-i ia podoabe, că era golașă. - ...așa că n-ar strica să ridici și o strană lângă altar, încheiase. Când o fi slujbă, duminica, te vede lumea, asculți cu familia cuvântul Domnului, nu-ți ia nimeni locul, nu te-nghesuie, împodobești în același timp și lăcașul... 134 - Fac, părinte, a zis

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-ta. - Stai, să-ți citesc dezlegarea... Și iar se ruga popa pentru păcatele ei. Baba Marghioala asculta înspăimîntată făgăduielile făcute păcătoșilor pentru lumea cealaltă și-i picau lacrimi din ochi. Părintele o descosea mai departe: - Da case de oameni ai stricat? - Nu, sărut dreapta. - Să nu strici, că mânii pe Dumnezeu. - Nu stric. - Argintu-viu îl trimeți? 139 - Nu, părintele, nu. - Bine, să nu-l trimeți, că-i păcat. - Iartă-mă Doamne! - Lacomă ești? - Mai poftesc câteodată. - Să nu mai poftești. Să

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Și iar se ruga popa pentru păcatele ei. Baba Marghioala asculta înspăimîntată făgăduielile făcute păcătoșilor pentru lumea cealaltă și-i picau lacrimi din ochi. Părintele o descosea mai departe: - Da case de oameni ai stricat? - Nu, sărut dreapta. - Să nu strici, că mânii pe Dumnezeu. - Nu stric. - Argintu-viu îl trimeți? 139 - Nu, părintele, nu. - Bine, să nu-l trimeți, că-i păcat. - Iartă-mă Doamne! - Lacomă ești? - Mai poftesc câteodată. - Să nu mai poftești. Să te ții în curățenie, să nu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
păcatele ei. Baba Marghioala asculta înspăimîntată făgăduielile făcute păcătoșilor pentru lumea cealaltă și-i picau lacrimi din ochi. Părintele o descosea mai departe: - Da case de oameni ai stricat? - Nu, sărut dreapta. - Să nu strici, că mânii pe Dumnezeu. - Nu stric. - Argintu-viu îl trimeți? 139 - Nu, părintele, nu. - Bine, să nu-l trimeți, că-i păcat. - Iartă-mă Doamne! - Lacomă ești? - Mai poftesc câteodată. - Să nu mai poftești. Să te ții în curățenie, să nu mai dai Necuratului și să-ți

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
că-l durea carnea bătută și vlăguită prin pușcării. Îl țineau șalele de atâta dormit pe pământul gol și la vremea asta se canonea. Mai avea și niște gloante-n mușchi de când îl făcuseră o dată gardienii sită și, cum se strica vremea, plumbii ieșeau de sub vine. Râdea hahalera și le arăta celorlalți: - Ia uitați-vă, bă! Strângea din dinți și încorda mușchiul betegit, făcând să joace boabele de plumb sub piele. - Până să plecați, ascultați la mine. - Ce e? întrebase Oacă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de fier cu craci, le desfăcea, ștergea fețele pătrate cu o cârpă, dădea cu mâna la spate pe pantalonii din piele de drac, își înfigea cârpa în brâu și aștepta mușteriii. Pe copii îi lua cu huideo, să nu-i strice ceva. În lunea aia bătea vântul pe cimentul lui. Frații beau la umbră în prăvălie, nu se uitau afară. Era și de amiază, să fi fost douăsprezece. Muierile făcuseră scurtă la gât privind spre Filantropia. Baba Marghioala 173 ostenise. Se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Da unde stai? - Da de ce vrei să știi? - Așa, să mai trec câteodată să-ti tin de urât... - Nu mai spune? Gheorghe o dată a întors obrazul lui bătrân. - Ete-a dracului! Lunganul i-a dat un ghiont: - Taci, Treantă, că-mi strici ploile! S-a-ntors către ea. Hai, spune, neică, să-ti iau de-o rochie, niscai pantofi, c-oi fi goală pușcă, vai de vietișoara ta! - Ce inimă mare ai, să nu-ti fie de deochi! râse Sinefta, și ăl bătrân se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și n-or să mai vază minunea lumii ăsteia. Câtă frumusețe strânge cucoana asta, moartea!... Pe ea ar fi trebuit s-o ia Dumnezeu întîi. Că mă uit cîteodată: ce mașină-i trupu ăsta al nostru! Ți-e milă să strici ceva. Totu-i la locul lui, ca șuruburile la locomotivele dumitale. Păi să vezi creierii, tăticule, să vezi cum stă inima-n dumneata, beregușul, arhitect a fost Dumnezeu! Și-n carnea și-n sângele ăsta e ascuns și binele, și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
urmă, spre ziuă, se trăgea tombola și se alegea regina balului, pe care o dansa într-un vals de onoare președintele federației meseriașilor, secretarul sindicatului cooperativelor și câte unul mai îndrăzneț. La ușă se punea pază, nu intra oricine, să strice petrecerea. În fiecare an, aici se întîlneau meșterii blănari, meșterii fierari, tâmplari, cu ibovnicele sau cu nevestele lor, de-și lăsau banii. Tocmeau din timp un taraf de lăutari buni, își puneau ce aveau mai de preț pe ei și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
trăsuri, plini de parale, guralivi, puși pe petrecere și pe risipit. Veneau cu niște muieri grase, nădușite, călcând prost în pantofii noi, de lac, cu tocuri scunde, după moda timpului, în rochii de batir sau de mătase neagră tivite cu stric, ce se mototoleau la căldură, cu mărgele colorate, de sticlă, pe gâturile groase, cu ochii pe bărbații lor, care soseau aghesmuiți, cu limba ascuțită, gata să le sară țandăra și să se supere. Aici se desfăceau case, se înnodau iubiri

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și aprinsă acum ca benzina. Goana după dric și teama din ochii rudelor ațâțau și mai mult femeile și bărbații obosiți. v Trecu o locomotivă în manevră și cantonierul ridică bariera uluit. Convoiul trecu. Dincolo de șina Constanței, drumul iar se strică și goana dricului se mai domoli. Pe aici treceau camioane și căruțe, și zăpada era neagră de noroi și spartă. Se întuneca tot mai mult și cădea o ninsoare rară, ostenită. La geamurile prăvăliilor se aprindeau primele lămpi, niște lumini

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
singură tragere. Avea ochiul bun și-a curățat raftul. Lui Bozoncea îi plăcea însă la tiribombe. Se strecurară prin mulțimea amestecată și ajunseră în fața aparatului. Plătiră un leu și își încercară puterea. Starostele ceru ciocanul și zise rîzînd: - O să-ți stric daravela! Își suflecă mânecile și se uită mândru la Didina. Vântul de aprilie îi mișca părul bogat și pe fața lui mohorâtă se așternu un zâmbet de mulțumire. Maiul era greu și avea o coadă lungă. Stăpânul măsură înălțimea unde

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
vărsa o picătură de rachiu pe dușumea, pentru morți. Nea Fane, să nu-l fi văzut: - De ce faci crimă, domnu Aristică? Nu știi că băutura e lucru sfânt, nu se risipește?! Domnu Aristică clipea și se supăra: 249 - Apăi dumneata strici datinile, dacă vrei să afli! Păi băutura are și ea un dichis! Trebuie ticluită... Eu totdeauna las o picătură și pentru sfîntu Trifon, patronul lupilor, ăl de-i rău de lăcuste, că de-aia nu mai plouă... Și se întorcea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
al vostru. Pe unde vă găsesc? Hoții s-au uitat la staroste. Ochii lui erau negri, întunecați. A mai băut un pahar, și-a șters gura și-a lăsat mâna pe masă: - Păi tot aici, mînca-ți-aș sufletul, că s-a stricat timpu și-am chef de petrecere... Gheorghe, numai ochi. -La ghicit Bozoncea. Era omul ucenicului, va să zică săpau amândoi în puterea lui. - Beți, mă curcilor, ce vă uitați la mine? s-a înveselit hoțul deodată. Ia, Paraschive, ia, Sandule, ce stai

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
din 311 Mandravela, caramangiilor, hoților de lemne de la gara Filaretului, să vie cu mic, cu mare, că se cunună cu a lui. De dimineață plouase în duminica aceea. Niște vecine o ajutaseră pe țigancă să strângă lucrurile, să nu le strice potopuLFusese o ploaie repede și caldă, apoi ieșise soarele. Iar au așezat scaunele sub duzi. În casă, muierile o găteau pe gagică. Bozoncea se învîrtea de colo până colo, fără treabă. Se îmbrăcase în haine negre și dăscălea lăutarii, ce

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
într-o casă de lut, spre ulița zidarilor. N-avea nici gard, nici poartă, numai niște uluci putrede, căzute. Încă spunea Spiridon: "Așa pățesc curvele astea de-au petrecut la tinerețe cu hăndrălăii! Le pedepsește Dumnezeu pentru câte case au stricat și câte muieri au lăsat pe drumuri!" Și asta cam așa era. În tinerețe, coana Marița fusese femeie frumoasă. O știa lumea. Trăise cu negustori, numa-ntr-o petrecere o ținuse. Câți bărbați n-o avuseseră dragă și câte parale

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
până-n barieră? 335 Omul nu răspunse. Bătu animalele pe crupă și se aruncă în leagănul săniei, ascunzîndu-și picioarele într-o pătură groasă. - De, mârâi în cele din urmă, de ce nu mai stăturăți și voi măcar până mune de dimineață, ați stricat petrecerea... și dădu bice cailor, dispărând într-un vârtej de zăpadă. - Ce-i facem acu, am rupt-o-n fericire! se căina Dumitru, și-și potrivi mai bine curelele țambalului pe umăr. - Ho, cobea dracului, fl potoli Mitică Ciolan, cât

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
se dumeri cel dinții starostele. Se căutară înfrigurați. Neacșu găsi o cutie prin fundul nădragilor. Dădu să aprindă, dar crivățul stinse flacăra mică a bățului umezit. - Îți tremură mâna, ai? râse iar Anghel mânzește. Adu la mine. Încercă și el stricând câteva chibrite. Dumitru se uită îngrozit Împrejur, căutând un pom mai înalt în care să se cațăre. Umbrele negre ale copacilor tineri se mișcau într-o parte și-n alta. Dincolo, în câmpie, era pata rotitoare a zăpezii spulberate. Lupii

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
în sus, cum sta să plouă, se-mposocau. Vara, treacă-meargă, să fi căzut potopul lui Noe, ieșea soarele, se duceau și bălțile, dar după septembrie să te ții! Cum lăsau Grivita în urmă, bărbat, femeie, își scoteau pantofii să nu-i strice, și până acasă așa umblau, ca apostolul Pavel, să nu-și prăpădească mândrețe de încălțăminte, bună numai în lume, de Paști, de Crăciun, și duminicile. Așa că, dacă s-au trezit cu unul înalt și bun de gură, la răspântie, în

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]