5,909 matches
-
partea vestică vom trasa limita pe cumpăna de ape dintre bazinele Argeș și Topolog pentru a nu împărți în două Depresiunea Arefului de asemenea emblematică pentru Subcarpații Argeșului. Deci din Valea Argeșului spre vest limita urcă pe sub cuesta cea mai sudică până în cumpăna de ape. Limita vestică umărește linia celor mai înalte puncte ale unei culmi puternic fragmentată de eroziunea torențială, trecând prin satul Blaju, dealul Lupoaiei (658 m), dealul Hoților și dealul Tamaș (1104 m) care dă și numele acestei
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
cutează și depozitele acesteia conferindu-i caracter de unitate tectonică alpină. Din Sarmațianul mediu până în Pliocenul târziu depozitele marnoase, nisipoase și grezoase au acoperit atât formațiunile cutate ale depresiuni cât și formațiunile Platformei Valahe, apărând la zi în toată partea sudică a Subcarpaților Argeșului. Printre depozitele de apă dulce ale Pliocenului apar și stratele de cărbuni pe o direcție est-vest de la Boteni - Jugur - Berevoești - Mușătești - Curtea-de-Argeș. Dispuse de asemenea monoclinal, stratele pliocene se diferențiază de cele miocene prin componența petrografică deoarece
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
la Godeni. Depozitele ponțiene sunt predominant marnoase și aflorează pe aliniamentul descris anterior, acestea continuându-se cu Dacianul, ce are o dezvoltare completă tot în golful Câmpulungului unde este reprezentat prin nisipuri și strate de cărbuni. Dacianul ocupă toată partea sudică, de la Dâmbovița la Topolog, a Subcarpaților Argeșului fiind cunoscut prin alternanța de marne, argile și nisipuri fosilifere cu puncte importante la Tigveni, Curtea-de-Argeș, Valea Faurului, Poienari, Jugur și Ungureni. Extremitatea sudică a acestei regiuni este ocupată de Romanian, când se
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
nisipuri și strate de cărbuni. Dacianul ocupă toată partea sudică, de la Dâmbovița la Topolog, a Subcarpaților Argeșului fiind cunoscut prin alternanța de marne, argile și nisipuri fosilifere cu puncte importante la Tigveni, Curtea-de-Argeș, Valea Faurului, Poienari, Jugur și Ungureni. Extremitatea sudică a acestei regiuni este ocupată de Romanian, când se termină sedimentarea din zona subcarpatică și lacul pliocen este umplut cu nisipuri gălbui, argile și marne în care se găsesc strate subțiri de lignit. Zona Romanianului (levantinului) este afectată de cutări
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
interfluviul se evazează ușor și începe să urce până în Vârful Toaca (896,9m) de asemenea un nod hidrografic reprezentativ pentru Subcarpații Argeșului. Partea nordică a interfluviului până sub masivul Strunga (1167m) este constituită din conglomerate de Călimănești iar în partea sudică apar șisturile argiloase, nisipurile și gresiile cu intercalații de gipsuri ce au permis formarea unui relief pseudocarstic cu doline, grote și cuvete lacustre. Interfluviul Râul-Doamnei - Bratia este separat în interfluviul dintre Râușor și Rîul-Doamnei și interfluviul Râușor - Bratia. Acest interfluviu
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
de strate, în roci moi: argile sau marne ce alternează cu nisipuri și pietrișuri, favorizează procese erozionale active și alunecări de terenuri în brazde sau valuri de peste 1,5m. Interfluviul Bratia - Râu-Doamnei sau Muchia Bratiei cum este denumit în zona sudică coboară până la 600m și se oprește sub fruntea de cuestă a Dealului Păcurarului, de unde începe domeniul piemontan al Platformei Getice. Diferența morfografică a Plaiurilor Plăticăi față de interfluviile Argeș-Vâlsan și Vâlsan-Râu Doamnei nu este dată numai de rețeaua dendritică a culmilor
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Între bastioanele principale și curtinele din a doua linie, se află șanțul interior cu lățimea de 27 metri. Linia a doua era formată din raveline (sau semilune) care apără curtinele, având numele bastioanelor apropiate, excepția fiind cea dispusă pe flancul sudic denumită Francisc de Paula. Dimensiuni lor sunt: fețele 60 -90 m și flancurile 45 m. Ultimele sunt prevăzute cu șanțuri late de 9 m. Redute de pe care artileria protejată executa trageri îndepărtate sunt construite pe ravelinele nordice și vestice. Linia
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
Șugău, înainte de confluența cu râul Bicaz - cu o suprafață de circa 3 hectare) este de forma de canion cu o lungime de 350 m, pe care se afla un șir de cascade. În aria protejată sunt 17 izvoare. Pe flancul sudic al rezervației, la 200 m de DN12C este construită lângă poteca principală cabana "Ecolog". La ieșirea din chei la marginea șoselei, o construcție artizanală - șteaza, poate fi observată. Aceasta este un fel de butoi cu doagele rare, în care apa
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
regatul Baekje începea încet să cadă, iar autoritatea lui Asin începea și ea să fie contestată. Asin a pierdut din nou în 395 și a fost nevoit să-și retragă forțele armate spre Wiryeseong, capitala Baekje, astăzi situată în partea sudică a Seulului. În anul următor, Gwanggaeto și-a condus imensa flotă spre Wiryeseong, apropiindu-se de pe mare și de pe râuri. Asin se așteptase la o ofensivă pe uscat și a fost surprins cu garda jos. Forțele Goguryeo a ars aproximativ
Gwanggaeto cel Mare de Goguryeo () [Corola-website/Science/327492_a_328821]
-
a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o formațiune de interes geologic (monument al naturii) aflată în partea sudică a satului Blahnița de Sus, în nordul județului Gorj.
Piatra Biserica Dracilor () [Corola-website/Science/326916_a_328245]
-
altar poliptic cu sculpturi (1518), strane executate de Johannes Reychmuth (1533) cu intarsii din secolul al XVI-lea, precum și fragmente de picturi murale (secolul al XV-lea - XVI-lea). În strană există în acest sens o inscripție situată în partea sudică a corului: ""Hoc opus perfectum per me Johannem Reichmut mesatore schegeswariensem ad laudem et honore Marie Virginis, A. 1533."" Sculpturile existente înfățișează animale fantastice așa cum este o bufniță a cărei inscripție transmite următorul mesaj privitorilor: ""Ich pin eyn fogel und
Biserica fortificată din Băgaciu () [Corola-website/Science/326921_a_328250]
-
mai avansate în spațiul extracarpatic, a întârziat deoarece acesta era suplimentar afectat de invaziile migratorilor. După invazia mongolă (1241-1242), evoluția formațiunilor statale de pe teritoriul de la răsărit de Carpați era posibilă doar în partea de nord-vest a acestui spațiu, deoarece zonele sudice și sud-estice (inclusiv dintre Prut și Nistru) se aflau sub dominația directă a Hoardei de Aur. Întemeierea statului moldovenesc este precedată de preexistența inițială în zona de nord-vest a unei nucleu statal, dar care în final nu a reușit să
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
nordic, mută capitala la Suceava. Aici el construiește o cetate din piatră și își stabilește reședința sa principală. Pe teritoriul reunificat, inclusiv cel al Țării Șepenițului, el construiește principalele cetăți ale Țării Moldovei. Ulterior extinderea jurisdicției spre zonele centrale și sudice asupra formațiunilor prestatale existente s-a făcut treptat dar destul de rapid, începând din timpul domniei lui Petru I Mușat(după unii autori chiar din perioada domniei lui Lațcu), care a inclus în componența Moldovei doar teritoriile aflate în afara administrației muntene
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
își preia sursele ideologice din "Cartea păcii supreme", din "Cartea Prefacerilor" și din "Cartea maestrului Pinului Roșu" din timpul dinastiilor Wei și Jin. A fost probabil compusă în perioada dinastiei nordice Song și transmisă pe plăcuțe de piatră în timpul dinastiei sudice Song, când împăratul Li Zhong se afla încă la putere. Perioada dinastiei Song este o epocă de tulburări și nesiguranță, în care China este amenințată de barbarii care, în cele din urmă, au învins oștile chineze și au ocupat tot
Gan ying bian () [Corola-website/Science/326455_a_327784]
-
acoperită cu un tavan, ulterior devenind boltită în leagăn și micșorată prin ridicarea turnului clopotniță. Traveele laterale au fost boltite asemenea navei centrale și arcadele rămase au fost transformate în arc frânt. Traveele laterale aveau fiecare câte un portal, cel sudic având elemente romanice originale. Aspectul inițial al bisericii în portalul vestic nu s-a mai păstrat din cauza ridicării clopotniței. Clopotnița a fost înălțată în secolul al XV-lea, probabil în aceeași perioadă cu cea a bazilicii din Merghindeal. Biserica a
Biserica fortificată din Dealu Frumos () [Corola-website/Science/326438_a_327767]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip floristic și faunistic), situată în județul Constanța, pe teritoriul administrativ al orașului Murfatlar. Aria naturală se află în partea sudică a Dobrogei, în Podișul Medgidiei, pe teritoriul estic al satului Siminoc, în vestul orașului Basarabi. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a
Fântânița - Murfatlar () [Corola-website/Science/326481_a_327810]
-
Micul Lac Hula (Agamon Hula אגמון החולה) care este o stație însemnată pe traseul păsărilor migratoare. Anual poposesc aici circa 400,000 de păsări, inclusiv cârduri mari de pelicani și cocori, precum și păsări de apă și răpitoare. Este cel mai sudic sector, și este constituit din aluviunile pârâurilor Hatzor, Dishon și Eliezer. El se înalță la o altitudine de 400 m și rocile lui sunt bazaltice.
Valea Hula () [Corola-website/Science/326498_a_327827]
-
(în ) este cel mai sudic district din voievodatul Polonia Mică, dar și din Polonia. Numele îi provine de la faptul că este așezat în zona munților Tatra. Cu reședința în orașul Zakopane este format, pe lângă acesta, din alte patru comune, Bukowina Tatrzańska, Poronin, Kościelisko și Biały
Powiatul Tatra () [Corola-website/Science/323531_a_324860]
-
controla. El s-a reîntors în Tracia după ce i-a învins pe rebeli și s-a aliat cu despotul Serbiei Ștefan Lazarevici împotriva lui Mûsa. Armatele celor doi frați s-au ciocnit pe câmpia Chamurli (Samokov, Bulgaria), în apropierea frontierei sudice a Serbiei. Hassan, Hassan, aga ienicerilor lui Mehmed, a încercat să-și determine subordonații să-și trădeze comandantul. În timpul atacului care a urmat, Mûsa a fost rănit. În ciuda comportării bune în luptă a otomanilor din Rumelia, bătălia a fost câștigată
Interregnul otoman () [Corola-website/Science/323590_a_324919]
-
să evacueze Manciuria și să o retrocedeze Chinei, dar Japonia a primit în chirie peninsula Liaodong (cu Port Arthur și Talien), și sistemul rusesc de căi ferate din sudul Manciuriei cu acces la resurse strategice. Japonia a primit și jumătatea sudică a insulei Sahalin de la Rusia. Deși Japonia a câștigat mult de pe urma tratatului, era mai puțin totuși decât aștepta publicul nipon, întrucât poziția inițială a Japoniei la negocieri a fost să ceară întreaga insulă Sahalin și despăgubiri de război. Nemulțumirile au
Tratatul de la Portsmouth () [Corola-website/Science/323609_a_324938]
-
Roosevelt a propus la început ca o comisie neutră să propună concesii pe care Rusia să le facă Japoniei, dar, după ce ideea a fost respinsă, Roosevelt i-a convins pe japonezi să reununțe la despăgubiri și să accepte doar jumătatea sudică a Sahalinului. Tratatul a confirmat apariția Japoniei ca mare putere în Asia de Est, și a obligat Rusia să renunțe la politicile expansioniste din regiune, dar nu a fost bine primit de publicul nipon.
Tratatul de la Portsmouth () [Corola-website/Science/323609_a_324938]
-
ascendentă și descendența, precum și formele lor specifice, rezultate pe parcursul acestei dezvoltări. Geneza versanților rezidă în mișcările de ridicare ale unor porțiuni din scoarță, precum și în procesul de adâncire al râurilor. De exemplu, ridicarea Carpaților Meridionali a impus apariția unui versant sudic (spre Câmpia Română) și unul nordic (spre podișul Transilvaniei; adâncirea precum și îndesirea continuă a generațiilor de văi, în interiorul aceluiași lanț muntos, au dus la înmulțirea pantelor, transformându-i de fapt într-o regiune de versanți. Forma versanților este foarte variată
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
Carstic Padiș, Valea Sighiștelului, Valea Galbenei, Platoul Carstic Lumea Pierdută, Peștera Ghețarul de la Focul Viu, Peștera lui Micula, Peștera Ciur Izbuc, Peștera Smeilor de la Onceasa, Săritoarea Bohodeiului, Sistemul Carstic Peștera Cerbului - Avenul cu Vacă, Vârful Biserica Moțului, Vârful Cârligați (versantul sudic), în județul Bihor și Molhașul Mare de la Izbuc, arie naturală aflată pe teritoriul administrativ al județului Cluj. Apele de suprafață ale parcului natural aparțin bazinelor hidrografice ale râurilor: În suprafața parcului, în partea nordică a munților Apuseni se află Lacul
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
continentului. Astfel în partea de est a Tibetului și în Anzii Americii de Sud limita zăpezilor persistente se ridica la 6.300-6.500 m. Cât privește expunerea versanților în raport cu curenții de aer umed, acest fapt apare bine ilustrat în Himalaya. Versantul lor sudic, condensând umiditatea musonului oceanic de vară, prezintă limita zăpezii persistente la înălțimea de cca 4.900 m, în timp ce pe versantul nordic, orientat către zona pustiurilor interioare ale Asiei, limita se află la aprox. 5.600 m. Mișcarea și extinderea ghețarilor
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
muntoase tinere fie că forme active sau în construcție, fie că forme de distrugere dar, care se păstrează încă bine sau în petice. Așa este cazul lanțului Alpino-Carpato-Himalaian sau al Cordilierilor americani. În mod deosebit se citează piemonturile de pe latura sudică a Himalaiei și piemonturile mediterneene ale Alpilor, cum ar fi zona denumită chiar Piemont, din nordul Italiei, construită de afluenții râului Po. Din aceste exemple rezultă două condiții esențiale pentru apariția piemonturilor, si anume : existența unei bruște denivelări între o
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]