6,105 matches
-
în față, pe spate sau pe piept și șoptindu-mi cu reproș: Ai suflat mai tare decât vântul care rostogolește norii, profesorul deja te-a scris în condică, ești un nimeni, vei pătimi pentru aceasta! Și am văzut cum îi suflam lui Gustav replici dintr-o piesă de teatru în care el interpreta un rol important, după care trecea în culise. Mă-mpingea pe scenă în fața părinților din sala de teatru, alături de surori și strămoși, iar în primele rânduri vibrau nepoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o piesă de teatru în care el interpreta un rol important, după care trecea în culise. Mă-mpingea pe scenă în fața părinților din sala de teatru, alături de surori și strămoși, iar în primele rânduri vibrau nepoți și strănepoți. Gustav îmi sufla, eu priveam cu mâinile paralizate pe lângă corp, mișcându-mă de pe un picior pe celălalt, îmi tot dregeam vocea, voiam să spun ceva, dar nu știam nimic. Doamne, eram gol pe dinăuntru, cei din sală râdeau discret, mascându-și cu palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
guri de femeie de o frumusețe antică. Cine ești tu? strigă tunător ca la orele de matematică Moș Eveniment. Dar își auzi singur vocea, un zumzet firav. Zeița Palas Atena căci ea era privi zâmbind cu milă trântorașul modificat și suflă peste el Duh Sfânt. În clipa aceea Moș Eveniment se simți tânăr și viguros, cu o poftă nebună de acuplare cu frumoasa Penelopa, regina așteptărilor lui din întunecatele vremuri ale născocirii matematice. Acum putea verifica pe viu, ca insectă, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de tren. Așadar, aici se crea lumea de marionete-profesori și de marionete-elevi. La aceeași vârstă la care noi ne jucăm de-a v-ați ascunsa după regulile lui Moș Eveniment. Înspăimântați, ne-am întors acasă, ne-am pipăit încheieturile, am suflat pe geamuri și oglinzi. Dar asigurările noastre de viață aveau să fie de scurtă durată, un evantai de ani sau mai multe, atunci când am descoperit că toate predicțiile magiștrilor-marionete despre noi erau exacte. I-am revăzut pe Stoian și Teodor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
chibrit? Cronicare, mă surprinzi! E Diavol Verde! Arde totul. Cortul ăla era ignifug. Asta e o zonă de conflict, din punctul lor de vedere. Ce rost avea să-și facă comandamentul de operații într-un cort care putea oricând fi suflat de vânt? În plus, nu lasă nimic inamicului. Toată lumea stătea cu respirația la gură pe măsură ce ultimii Gardieni se suiră în camioane și închiseră ușile. Apoi, soldații din tancuri ieșiră din ele și se refugiară toți patru în cabinele tirurilor. Imensele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
animalului. Una în picior, două în piept. Urangutanul nu se mai mișca. Ochii lui erau deschiși, privind în sus. — Minunat, spuse Hagar. Bună treabă. Gorevici se lăsă în genunchi, în noroi, își puse gura peste buzele mari ale urangutanului și suflă aer în plămânii acestuia, încercând să-l resusciteze. Capitolul 52 Șase avocați stăteau la masa lungă, toți răsfoind prin hârtiile din fața lor. Făceau un zgomot ca de furtună. Rick Diehl aștepta agitat, mușcându-și buzele. În cele din urmă, Albert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu. 6. Ce este născut din carne, este carne, și ce este născut din Duh, este duh. 7. Nu te mira că ți-am zis: "Trebuie să vă nașteți din nou." 8. Vîntul suflă încotro vrea, și-i auzi vuietul; dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul." 9. Nicodim I-a zis: "Cum se poate face așa ceva?" 10. Isus i-a răspuns: "Tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
El singur. 16. Cînd s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborît la marginea mării. 17. S-au suit într-o corabie, și treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, și Isus tot nu venise la ei. 18. Sufla un vînt puternic și marea era întărîtată. 19. După ce au vîslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblînd pe mare și apropiindu-Se de corabie. Și s-au înfricoșat. 20. Dar Isus le-a zis: "Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat, cînd au văzut pe Domnul. 21. Isus le-a zis din nou: "Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi." 22. După aceste vorbe, a suflat peste ei, și le-a zis: "Luați Duh Sfînt. 23. Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate și celor ce le veți ține, vor fi ținute." 24. Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
mea...). A fost singura dată când am agățat o femeie, și rău am făcut, am, astăzi, destul succes ca să vină ele, femeile, la mine. Până-n seară, m-am culcat cu ea, a fost ușor, în garsoniera mea nici n-a suflat, a acceptat din prima. După un timp, n-am mai căutat-o pe frumoasa actriță de 40 de ani, actrița cu bretonul în formă de V și corpul durduliu, am sunat-o o dată și i-am zis că sunt bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ca ei, dacă mai dura mult, mă vedeai pe schele. Auzi la ea, averea!!! O durere ascunsă iese la suprafață, în ochii de aur apar lacrimi, nasul i se umple de o zeamă groasă și grea, își apucă nările și suflă cu putere, fârrr! Mucii sar prin lucernă și trifoi. Bulgării aurii de ceapă se înfioară. — Nu numai averea, vă leagă foarte multe, nici eu nu le știu pe toate, dumneavoastră le știți, asigurările, cadourile, lucrările la casă făcute cu oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu Eva și Adam, cu pictorul ăla mi se par fantezii, nu prea le-am înțeles, e clar că bărbatul trebuie să fie șeful, că de-aia-i deasupra, mă scuzați, dar așa e, femeia nici n-ar trebui să sufle, că el conduce, bărbatul dă și femeia primește, așa m-a învățat pe mine mama, mama mea, care mai zicea că bărbatul e o cruce și femeia o jumate de cruce, ei?... nu ziceți nimic, lăsați, astea sunt vorbe, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
facă? La urma urmei, nu văd ce motiv ar avea să se ia de mine, că doar am spus adevărul. Și la urma urmei, citeam o carte de specialitate. - Asta crezi tu! E secretară de partid și nici directorul nu suflă în fața ei. Poate să te dea afară oricând! - Ia mai lăsați-o, domnule! Prea o luați în tragic. Cu ce dracu v-a speriat în halul ăsta? Da’ ce, suntem în țara lui Papură Vodă? E institutul lu’ mă-sa
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
la mare depărtare, în țările calde. Am să îți povestesc: primăvara trecută zburam împreună cu frații și surorile deasupra copacilor, a florilor, Ne-am bucurat de căldura bunului soare, de frumusețea naturii. Dar vremea s-a răcit. Vântul a început să sufle din ce în ce mai tare. Copacii au rămas fără frunze, iar noi nu am mai avut unde să ne adăpostim. Frații mei s-au împrăștiat în diferite locuri căutând adăpost și hrană. Rămas singur, zgribulit de frig, am zburat în căutarea unui adăpost
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
negru strâmt gen corset și pantofii Bertie cu toc, care, din Întâmplare, știu că mereu Îi fac bășică la picior. — Ce zici ? spune, pe același ton casual. Vreau să spun că n-am sărit calul cu pavoazarea... — Nici eu, spun, suflând asupra celui de-al doilea strat de ojă. Vreau să spun că nu e mare lucru, e doar o seară extrem de normală În care ieșim În oraș. Aproape că nici nu m-am fardat. Ridic privirea și rămân cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un nou acces de râs, mă doare burta de la cât am râs și ajunge să mă uit doar la el și izbucnesc Într-un nou hohot de râs. Îmi curge nasul și n-am nici un șervețel... Va trebui să-mi suflu nasul pe hârtia cu ovarele... — Emma, ce cauți tu cu tipul ăla ? — Poftim ? Ridic ochii, Încă râzând, și abia acum Îmi dau seama că Jack nu mai râde. Mă fixează, cu o expresie impenetrabilă pe față. — Ce cauți tu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-mi plac mie... Înghit În sec. Acum că o spun cu voce tare, pare de-a dreptul ca la carte. — Mi se pare absolut ireproșabil, spune Lissy uimită. De ce zici că... — După care l-a sunat cineva pe mobil. Îmi suflu nasul. Și din momentul ăla abia dacă mi-a mai vorbit. Dispare Întruna să vorbească la telefon și mă lasă singură și când vine Înapoi, conversația e extrem de chinuită și de fără chef, e evident că nu ascultă nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
puțin violent. T’ai Chi, poate... Mă privește nesigur. Auzi, vrei să bei ceva ? Ceva care să te calmeze ? Pot să-ți fac un ametesc de mango și banană, cu flori de mușețel și niște nucșoară calmantă. — Nu, mersi. Îmi suflu nasul, inspir adânc, apoi Îmi iau geanta. Cred c-am să mă duc acasă. — O să fii OK ? — O să fiu bine. Mă sforțez să-i zâmbesc. Sunt deja mult mai bine. Dar evident că e tot o minciună. Nu mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ananas mă fixează câteva clipe În tăcere. Bea un ceai, rostește Într-un final, cu mai puțină convingere. Și... mult noroc, scumpa mea. Ies fără grabă din stația de metrou de pe strada noastră. Când ajung la colț mă opresc, Îmi suflu nasul și trag aer În piept adânc, de câteva ori. Junghiul din piept parcă m-a mai lăsat un pic, iar locul lui a fost luat de o cumplită stare de nervozitate. Cum am să mai pot da ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
trase pe Maria În camera din fundul casei și-i spuse pe un ton de om ieșit din minți: Marie, fii atentă la ce-ți spun! Este o chestie foarte secretă și foarte periculoasă pentru amândoi. Dacă se află, dacă sufli un cuvânt murim amândoi În pușcărie dar nu Înainte de a te spânzura eu de limbă, ai Înțeles?! Măi, omuli, da mă sparii! Ci esti, ci-i cu tini!? Gata, am hotărât, hai să ne mișcăm repede și mai ales nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
turnat apă și câteva flori de tei, pe care le-a scos dintr-un borcan, după ce le-a mirosit cu lăcomie, așa cum miroase o fiară prada. Când apa Începe să sfârâie și să se zbenguie În ibric, Antoniu stinge flăcăruia, suflând În ea, după care deșartă ceaiul Într-o cană, aflată pe taburetul din Încăpere. Aroma de tei, dumnezeiască umple Încăperea și le intră În nări, aspirată cu lăcomie. -Uite ce, Kawabata, am acceptat să Împart cu tine aerul de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Revine la intrarea metroului, acolo unde șuvoiul de oameni curge necontenit În sus și În jos Doi cerșetori rebegiți de frig, cu figuri distruse de alcool, beau pe rând votcă dintr-o sticlă din plastic, plată și-și Încălzesc mâinile suflându-le din când În când abur cald Îmbibat cu băutură. Stau exact În fața vitrinei unde cerșea Plăcințica. Dintr-o coșniță peticită pe care au rezemat-o de peretele vitrinei, iese capul pleoștit al unui câine, tovarășul lor de foame și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de parcă cineva i-a pus o botniță. Antoniu intră În culcușul lui. Pe dibuite găsește o lumânare pe care o aprinde, așteaptând ca ceara fierbinte să picure din ea pe fundul unei farfurii. Șuvița incertă de lumină, se zbate ca suflată de vânt, Înșurubându-se și deșurubându-se grațios În Întunericul Încăperii. Umbra lui Antoniu capătă dimensiuni grotești, agresive, se scurge pe pereți, pare un monstru ce-și hăcuiește victima. Foamea i-a dispărut, nu mai are nici măcar puterea să aprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din coadă și toarnă apă În el, după care cu mișcări de gospodar exersat, aprinde câteva surcele În ligheanul de tablă și așează micul recipient pe limbile de foc care au Început să Înflorească. Când apa clocotește, stinge micile flăcări, suflând cu putere În ele. Plicul de ceai plutește În apa fierbinte ca o bărcuță de jucărie. -Ceaiul e gata, ți-ar face bine lichidul ăsta parfumat,, .Antoniu apucă cu degetele câteva fire de zahăr dintr-un borcan aflat pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tânăr când am intrat acolo și onania nu mă satisfăcea. I-am călărit cincisprezece ani, pe toți nenorociții ăia, pe rând. Dacă femei nu existau, m-am mulțumit cu pocitaniile alea de infractori. Mi-am făcut mendrele cu ei. Nu suflau În fața mea. În toți acești cincisprezece ani am pierdut Însă totul ,,afară,,: mamă, tată, și o nevastă care și-a luat câmpii fugind cu un văr de-al meu, tocmai În Noua Zeelandă. Căsuța cu verdeață, În care m-am născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]