6,881 matches
-
că nu mi-am luat toporișca în traistă să te apăr dacă o fi nevoie. — De cine să mă aperi? — Știu eu? De cine e nevoie. Altfel, de ce mergi îmbrăcat așa? Să fi luat barem un câine... Un timp merseră tăcuți. Când umbli singur nu ți-e frică? întrebă Ștefan. — Nu. Sunt sărac, cine ce să aibă cu mine? Și apoi mi-a mers vestea că nu sunt în toate mințile... Chiar așa, de ce-i făcuși la Gemenea panihidă lui Mihai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apreciat membru al Congresului, a exprimat opinia multora atunci când a declarat fără menajamente că Vietnamul era "un război nepotrivit într-un loc nepotrivit și într-un moment nepotrivit"37. Acest conflict a divizat America. Deși Richard Nixon susținea că "majoritatea tăcută" a populației americane sprijinea războiul, milioane de cetățeni erau împotriva acestuia, de multe ori din motive morale. Printre cei care s-au pronunțat împotriva acestei acțiuni se numărau și câțiva lideri religioși proeminenți, precum William Sloane Coffin de la Yale și
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
sau vreo versiune a acestuia, ci Al Qaeda și versiunile ei. Cu un slogan agresiv care zugrăvește armata americană ca o forță imensă, nemiloasă și înspăimântătoare, care "nu se va opri de la nimic", nu vom putea niciodată să convingem majoritatea tăcută a musulmanilor să se împotrivească terorismului. Dimpotrivă, această fanfaronadă ar putea veni în sprijinul afirmației teroriștilor că și ei au dreptul "să nu se oprească de la nimic" pentru a-și atinge scopul. Tipul de terorism practicat de Al Qaeda poate
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
a crea și a întări informațiile care servesc instituția prin folosirea repetată a stereotipului. Rouquette evidențiază trei obiective "tehnice" privitoare la propagandă. • În primul rînd, încadrarea grupului adepților sau militanților și a masei mai largi de indivizi puțin afectați (majoritatea tăcută sau manipulată). Puternic impregnate de reguli, cadrele care acționează pentru dezvoltarea acestui sistem nu ezită în fața nici unuia dintre mijloacele oferite de instrumentele de persuadare. "Propaganda prezintă o lume simplă în care rolurile, locurile, datoriile și chiar calculele fiecărui cîmp sînt
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
străbunilor), reunește aici întreaga populație. Moșii sunt o ceremonie emoționantă: e sărbătoarea strămoșilor 71; în fiecare familie se rezervă tacâmuri și locuri pentru toate rudele a căror amintire se cinstește; un popă vine să binecuvânteze masa. În timpul rugăciunii, cei prezenți, tăcuți și adânciți în meditație, sunt convinși că manii strămoșilor lor evocați din mormânt asistă într-adevăr la festin; felurile de mâncare sunt apoi strânse și împărțite săracilor. Sărbătoarea publică e foarte fastuoasă; prințul însuși trebuie să o deschidă. Dacă nu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
provinciei; întorc ducații și bijuteriile cu lopata; dețin toate localurile de aprovizionare, și dacă nu ai grijă să-ți procuri cele necesare de vineri, riști să postești sâmbăta și duminica. Literalmente. Sâmbăta, toate magazinele sunt închise; orașul e posomorât și tăcut; pe străzi se văd mergând încet, trei câte trei, ființe cu bărbi lungi, capul ras, cu excepția a două bucle răsucite și lungi care le atârnă peste urechi; îmbrăcați cu un lung caftan îmblănit din mătase sau lână neagră, purtând o
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
resemnări a țăranului, credinței sale în rezistența rasei române, speranței sale într-un viitor mai bun, trebuie spus cu părere de rău că țăranul poartă pecetea unei îndelungi suferințe, a privațiunilor și a poverii unei aspre robii; a devenit abătut, tăcut, egoist, îndobitocit; hrana sa nu se compune decât dintr-o fiertură de mălai fără condimente și din câteva bucăți de carne uscată în zilele de sărbătoare. Dar e împins să se îmbuibe de rachiu, abominabil alcool care se fabrică din
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
mai importantă cu cît arta lui Muñoz este cunoscută ca fiind anti-narativă. Instalațiile sale de structuri arhitecturale în care figuri sculptate sînt grupate astfel încît să nu comunice una cu alta îi fac pe critici să îi caracterizeze opera drept "tăcută". Povestirile din volum nu îi descriu opera ceea ce ar fi opusul ilustrării. Nici nu vorbesc despre ea și nici nu îi preiau temele. Ele creează povestiri care într-un fel emană aceleași calități vizuale ca și opera lui Muñoz: izolare
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
control, a presiunii, temperaturii, luminii, aerului, mișcării tectonice, timpului, și vremii. Pe scaune de bronz rotitoare, în fața pupitrelor de comandă ședeau oameni îmbrăcați în salopete albe, urmărind atenți aparatele electronice automate, intervenind numai în situația unor avarii. Operatorii își vedeau tăcuți, preocupați și relaxați de îndeletnicirile lor. -Ei sunt Marii luminați transformatori, care ne dau utilitățile și hrana. mă informă gnomii. Ajunși la o altă ușă de argint deschisă de gnomi prin procedeul citirii amprentelor, mi-am dat seama când am
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
clarviziunile și miracolele lui Rafael îl invită la palatul domnesc. -Te numesc prinț al Ardealului, Țării Românești și Moldovei-sună tunătoare vocea lui Mihai. -Măria Ta, nu vreau onoruri nici bogății. Bogăția mea este bogăția spiritului-răspunse Rafael. Voievodul asculta uimit și tăcut. Realizarea ta Mărite Doamne, nu este decât efemeră. O cutezanță. Fereșt-te de dușmani, totul se va spulbera ca fumul. Adevărata unire va fi peste trei veacuri. Rafael se așeză pe un divan stacojiu. Luminile s-au stins spontan. Două lumânări
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
părea nenaturală. Rafael privea undeva în străfundurile astralului superior. Spontan în încăpere apăru un om tânăr cu plete îmbrăcat cu cămașă de in strălucitoare. În jurul său emana o lumină nefiresc de orbitoare. Mihai Vitezul se cutremură în străfundurile lui, rămânând tăcut și trist. Omul din hologramă cu fața plină de lumină rosti: -Pace Vouă. Veniți la mine voi care sunteți obosiți și împovărați și am să vă mântuiesc. Ectoplasma spiritului se topi absorbită de un nimb orbitor de lumină. ASEDIUL FANTOMELOR
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
bijuteriile de aur și argint, ceasornice, haine scumpe. Ușile sau capacele cavourilor erau smulse, cadavrele dezbrăcate și aruncate. Paznicii cimitirului erau bătuți sau omorâți. Poliția era neputincioasă, căuta vinovații peste tot, negăsind nimic. Printre angajații cimitirului era și un bărbat tăcut care își vedea de treaba lui de paznic, iar datorită faptului că îl întâlneai unde nu te așteptai să-l întâlnești, era poreclit, fantoma, dar numele său era Andrei. Andrei ajuta și era ajutat. Se hotărî să le vie de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
palatului se auzi mare larmă și strigăte de desnădejde. Deodor fugi în grabă către intrarea în palat, unde-l văzu pe împăratul Iulian întins pe un afet de tun, inert. Era mort. Cortegiul generalilor și ostașilor din gardă îl urmau tăcuți. -Ce s-a întâmplat generale?-întrebă primul sfetnic. -Calul i-a fost împușcat, căzând s-a lovit la cap. Marele duce Serghei, împărăteasa Teodora, Orestși Nazar fii, acum ajunși la majorat, erau prezenți fără să scoată o vorbă. Marele duce
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
niște oameni ce vor, ceva nu e în regulă, s-au încurcat în vreun lanț, nu mai aveeau fîn?... Totul era în ordine, ne întorceam și adormeam și noi de îndată în timp ce astrele luminau, cu lumina lor de noapte, bătătura tăcută. Abia mult mai târziu, când l-am citit pe Tolstoi, am înțeles că nu numai cuvintele exprimă sufletul uman, ci și lumea în care el se proiectează în afară sau îl acoperă ca niște văluri și cum natura și mediul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o zi intră în clasă un necunoscut însoțit de directorul școlii, un domn ale cărui picioare păreau mai înalte decât profesorul nostru întreg. Directorul s-a retras și acest necunoscut s-a urcat la catedră și a început să urmărească tăcut desfășurarea orei. Era, desigur, un inspector. Micul nostru profesor începu să se plimbe liniștit printre bănci, deși de obicei se ferea, fruntea lui abia se zărea dintre noi. Cu un glas al cărui timbru mă atinse ca o surpriză niciodată
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu se înțeleseseră între ei dinainte, reacționaseră cîteștrei spontan îndată ce mă așezasem la masa lor. Iar eu crezusem că numai gloabele literare păstrează în ele un venin distilat. Am plecat în cele din urmă. Prin geam, din stradă, arătau gravi, tăcuți, ai fi zis că erau niște conspiratori care puneau ceva la cale. Deși tineri, i-am văzut bătrâni, într-o străfulgerare. Unul avea o lucire de nebun în ochi, altul gras, blond, privire porcină, al treilea sumbru, posac, buze subțiri
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în mână. Îmi venea să-i spun că tata n-o să-mi mai trimită bani niciodată, îmi aminteam vag de despărțirea noastră în drum spre gară, de insistențele lui să-l înțeleg că nu mai are de unde, în fața acestui om tăcut care căuta poate o soluție pentru mine îmi dădeam seama că strategia mea împrumutată de la tatăl meu era inferioară îngrijorării acestui intelectual care era silit să mă arunce în stradă cu studii neterminate și ce să fac să nu pierd
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
căpăstru și îi striga pe nume: "Zamfir, Frunza, stai!" Și îi răsuceam pe loc și îi băteam cu palma pe ceafă. Nici n-aveam în mâna un bici. Ridicau capetele, panica îi părăsea și rămâneau cuminți în amurgul misterios și tăcut al câmpiei care se pare că îi neliniștise. "Acasă!" șopteam și le îndreptam gâturile lor frumoase înapoi, spre satul care, poate, le zburase o clipă din minte. Trăgeau singuri la fântână, intrau singuri în grajd îndată ce descălecam în curte. Da
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
rău, dar mi-a spus că ea știe să aibă grijă de-un bărbat. Că așa e Ilie, trebuie să ai grijă de el. - Eu n-am avut grijă? - Eu știu? Așa i s-o fi părut lui. Florica rămase tăcută. - Nu l-am gâdilat la tălpi, spuse ea deodată, sarcastică, și frumusețea pe care i-o cunoșteam străluci intens pe chipul ei. Țineam la el, dar așteptam să facă pasul. De ce nu-l făcea? - Țiganca e foarte mieroasă, zisei și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
l-a apucat de-a fugit... Nu mai puteam însă nici eu să-i repet ceea ce îi spusesem. Gândul trecuse prin capul meu ca un fulger, ea nu-l prinsese și îmi zburase și mie din minte. Am rămas amândoi tăcuți și nedumeriți. - Zici ca eu sunt de vină, reluă ea întru târziu. De ce? Păi aici era! Nu mai știam nici eu de ce. Se purtase bine cu el, îl iubise, avusese încredere. Dar dacă ar fi făcut totul pe dos, să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
grijă și de el, poate chiar statul, adică cei care se ocupau de orfani, îl îndrumaseră aici. M-am uitat în jur. Erau numai bărbați, aproape toți tineri, adică n-am văzut nici un moș printre ei. Erau bine îmbrăcați, dar tăcuți, absorbiți de clipa de față, grea pentru ei, cu gândul poate mereu înapoi, acolo unde lăsaseră casa părintească, cu părinții poate bătrâni, care nu putuseră suporta un refugiu. Aveam să aflu mai târziu că era chiar așa, cei mai mulți plecaseră tinerii
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
stradă laterală năvăli un om în goană împleticită. Căzu și nu se mai ridică. Mă apropiai de el. În cădere îmbrățișase piatra neagră care acoperea pământul. Mustața îi înflorise de sânge, care repede se făcu negru lângă gura rânjită și tăcută. Înțelesei că era mort. Și atunci țâșniră spre direcția din care venise omul gloanțe care făceau fiu-fiu, fiu-fiu și undeva aproape ta-ta-ta-ta, ta-ta-ta-ta... dar gloanțele se opriră în aceeași clipă, acest zgomot tocat venea de undeva din înaltul clădirilor și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Trecui printre mese, intrai la toaletă... apoi mă uitai în oglindă o clipă, să mă recunosc, să iau cunoștință de înfățișarea mea... Revenii în restaurant, ocolii mesele și ieșii prin ușa care se învîrtea. În bloc, pe "Cheia Roseti", oameni tăcuți se strânseseră în hol și se plimbau de colo până colo. Se uitară la mine bănuitori când văzură că veneam de-afară. Nilă se apropie și mă luă. - Du-te nabii sus și stai acolo, îmi spuse aproape strigând, cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
putea fi împins în fața acelui Manuilă să-și ia răspunderea pentru mine. El era, în conștiința poetului scârbit de așa-zișii scriitori și de pretențiile lor, mai eficient decât el... Domnul Pavel îmi făcu semn: să mergem. Era un om tăcut, la el în birou nu-mi puse decât câteva întrebări fără importanță. Dar când auzi că sunt de la țară se gândi câtva timp și mă întrebă dacă l-am citit pe poetul Dumitru Corbea. Îi răspunsei că nu. - E un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
zi, dacă vrei, și îi vizităm... Trăiesc în beciuri, supuși la un regim de exterminare... Mă întrebai pe drum dacă nu mi-e frig. Nu mi-era frig... Adică se gândea la ei în acele clipe, de aceea era așa tăcut. Și la ce folosea acelor comuniști că el umbla cu capul gol iarna și tuns scurt? Întrebarea pe care mi-o pusese, ce vreau să scriu, ascundea ceva, dar nu-mi dădeam seama ce anume. Parcă ar fi vrut să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]