5,450 matches
-
văzut la oameni mai ispitiți decât mine, căci închipuirea are darul de a mări, de a polei realitatea. Simțeam între dânsa și mine neputința apropierei ep care lo descrie Schiller prin cuvintele: Sie ist nah und evig weit. Simțeam dorul tainic ce simte omul uitându-se la o stea pe care știe dinainte că n-o s-o poată atinge. Ei!, Doamne... Ce ciudate îmi par acum toate aceste privite din departarea unei vieți de om, și unde a fi eu în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu o mulțime de romane și tragedii franceze și germane din cetirea cărora înmagazinasem o sumă de impresiuni. Îmi aduc aminte ce colosală întipărire a făcut asupra mea romanul lui Bernardin de St.-Pierre, Paul et Virginie, și câte lacrămi tainice mi-a stors din ochi. Nu mai vorbesc de Goethe, Schiller, Dante, Tasso etc., din operile cărora și astăzi mi-au ramas pasaje întregi încrustate în memorie. Cu toate acestea, nu am simțit nici un îndemn de a-mi încerca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Argument Vine o vreme în existența fiecăruia dintre noi, când poate mai mult ca oricând, ceva tainic și sublim din seva noastră lăuntrică ne cere să redevenim ceea ce-am fost. Ca s-o putem face, trebuie să ne întoarcem în timp, să ne redescoperim fiecare etapă a parcursului nostru existențial, să căutăm acele unghere magice unde
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
din Facultate; pe atunci era „interna noastră de cămin” în Pușkin 6, iar eu un „boboc” ce abia începea să-și deschidă petalele interesului universitar. Ne-am reîntâlnit la Pașcani și pe această alchimie a sufletelor noastre, uneori nebănuit de tainică, am legat o relație puternică pecetluită de „Sfintele Taine” ale cununiei și botezului. Așa a devenit doamna doctor „nana noastră dragă.” Dincolo de acel numitor comun care capacitează statutul de medic, a existat și există în viziunea mea personală, o componentă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
o chelie avantajoasă, privirile circumspecte, chica de bătrân cabot, o păpușă de sex dubios, nici prea masculină, nici prea fe mi nină, zbârnâind de inteligență ca toți marii erotici. Dibăcisem și eu din vreme acest oraș, adăpost nimerit al amorurilor tainice și exclusive, care se lipsesc bucuros de diver siunile mondene, de cinematograf și de localuri (l’amour qui se suffit à soi-même), dar și de ochii răi ai lumii prea cumsecade. și-l dibăcisem nu din auzite, ci mirosindu-l
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ei cu un an, elevă în capitala regiunii și verișoara lui Stelian, se afla în vizită la mătușa sa. Tinerii s-au plăcut instantaneu, aveau sentimentul că se cunosc de mult și că își pot încredința unul altuia cele mai tainice gânduri. S-au plimbat pe aleile cu pietriș ale parcului, apoi pe bulevardul central, străjuit de castani și tei maiestuoși. Au povestit cu poftă câte-n lună și-n stele. Târziu, când cei mai mulți dintre pașnicii locuitori ai orășelului își încheiaseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
hipnotizează frumusețea coperților, iar sentimentul că sunt și ei de-acolo, din lumea cărților, îi ține în viață. La cum arată aceștia când mișună prin preajma buchiniștilor pe la lansări și prin biblioteci, nici nu poți să bănuiești alt motiv decât credința tainică, însemnată de viciu, că s-au dedicat unei cauze care va aduce cândva și răsplata. Poate că scriu și ei cărți. Poate că au și publicat câte ceva. Poate să n-au reușit să ducă niciodată o pagină până la capăt... E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
creștinești conform cerințelor Bisericii Catolice, toate dovedite prin fapte concrete înainte de solicitarea intrării în comunitate, un echilibru psihic verificat și o sănătate fizică normală. Elementul esențial este vocația; ea se manifestă printr-o oarecare atracție interioară, un fel de impuls tainic de a cunoaște mai întâi, apoi de a împărtăși acest mod de viață. Necesitatea vocației este determinată de imensa varietate a preferințelor spiritului uman, precum și de mulțimea institutelor existente în Biserica catolică, fiecare încercând să răspundă cerinței generale de perfecțiune
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
avânt. Laudă-l cât îți este firea, Căci de toată proslăvirea Vrednic este Cel Preasfânt. Pâinea cea mântuitoare Și de viață dătătoare Azi se dă ca nutrimânt... Și o ia creștina turmă, Ca la „Cina cea din urmă”, Spre un tainic legământ... Deci creștinelor popoare Faceți zi de sărbătoare Zi de laudă, de cânt! Căci e ziua cea divină, Ziua-n care „Sfânta Cină” Ni se dă așezământ... Azi Cristos, al nostru Rege, Noul Paști - din noua legeDă popoarelor în dar
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se frângeTot creștinului popor... Deși nu putem pătrunde, Credem că-n „Taină” s-ascunde Mărețul Mântuitor. Dup-ale credinței norme Sub acele sfinte forme E în adevăr Cristos; El în Sfântul tabernacol Ca la Cina din Cenacol, Ni se dă tainic prinos. Și se-mparte-n întregime Unuia sau la mulțime Fără-a rupe Sfântu-i Trup; Căci Isus nu se sfârșește Fie că se împărțește Unuia sau unui grup. Și-l mănâncă inimi sfinte Și chiar cei cu scăzăminte, Dar cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-ntr-a cerului-nălțime, Preamărit și glorios. Omule ce-n rele sângeri, Pâinea ce nutrește îngeri Ți se dă-n valea deplângeri Întru-al mântuirii preț. O închipuia vremelnic Chipul lui Isac jertfelnic, Mana ce se da cucernic, În chip tainic și măreț. Bun Păstor, creștina turmă, Poart-o pe regeasca-ți urmă; Toate relele-i le curmă, Și în ziua cea din urmă, Du-o în cerescul plai! Întărește-ne pe cale Cu merindea Cinei tale; Dintru-a plângerilor vale Du-ne
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pentru care mă voi răzbuna. Păzește-te!“ „E seară. În cercuri largi, asemenea unei bucăți de aur zvârlite în unde, apune soarele... Printre pinii ce străjuiesc întunecați la marginea pământului, cerul coboară înspre mare și se topește cu ea în tainică îmbrățișare... Peste oameni și peste gândurile lor se lasă noaptea și stele încep să licărească pe mantaua ei întunecată... Toți ai casei sunt de față, fiecare cu lumea lui de visuri și de simțăminte... Încă o clipă, și vor începe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
minunată ce se potrivește atât de bine pe fundalul colorat al toam nei bucureștene, frumoasă ca toate toamnele, ba parcă mai frumoasă încă. E anotimpul ce-mi aduce aminte mai mult decât de oricine de Gigi Tomaziu, pe care o tainică speranță mă face să cred că îl voi revedea în anul acesta... De la el am învățat bucuria zilelor grele de rod și culoare, înecate în pete de umbră și de lumină bine conturate; de la el - plăcerea de a trece dimineața
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și mai bine, îți scriu din București: raport de activitate! Primele paisprezece zile în străvechea Histrie, pe malurile lacului Sinoe, departe de așezările omenești, în plină stepă sărată, cu ciulini și nesfârșite întinderi de pelin îmbietor, cu cer nebun, cu tainice răsărituri și apusuri de soare și cu bolta înstelată toată jur împrejurul orizonturilor... Cioburi peste tot, la fiecare pas, la fiecare uitătură de ochi, zeci, sute, milioane de cioburi. Cele mai noi sunt de acum o mie cinci sute de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
că dispuneam și eu de ceva, recunoștea măcar atât: că în ciuda fricii ce-mi dădea de furcă, rămăsesem încă îndeajuns de intactă spre a mai acorda atenție și înfățișării mele. Am priceput din primul foc această propoziție până în cele mai tainice unghere nedeclarate ale ei. Doar îi știam și eu pe câțiva dintre cei pe care astfel de interogatorii îi zdrobiseră, persoane care odinioară se îngrijiseră până la pedanterie și care acum nu mai reușeau deloc să controleze felul cum arătau. Iar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
spiritul celui obișnuit cu teatrul european (nu spun "bucureștean" sau "românesc"). Poate că sună a stereotip cultural, dar "sufletul canadian" este total impenetrabil la "sufletul rus" și la felului-de-a-fi-în-lume al rușilor, pe care noi românii le simțim destul de bine datorită tainicei înrudiri de sânge și limbă cu slavii; un dat pe care nu vrem însă să-l recunoaștem cu nici un chip. De unde și impresia finală că spectacolul canadian din această seară nu a reușit deloc, dar deloc, să surprindă gândirea cehoviană
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
picura argintul în părul ei bogat... Un braț că de zăpadă lăsat e pe covoare Pe sanu-i mic și tare tresare-nfiorat... Surade-n somnu-i dulce și candid de fecioara Copil-acum pierdută în vraja unui vis... În ceasu-acest al nopții un tainic gând îi zboară Purtat pe- aripi de îngeri spre lumi de paradis.... Pe fața ei frumoasă alunecă o rază Ce fruntea i-o săruta și umărul ei gol... Din colțul de fereastră deasupra ei veghează, Aceeași lună plină urcând pe
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93336]
-
roasă, un fir de păr tăiat, da, își mai revin - creierul nu. Suferințele din lagăr au strâns creierul, l-au subdezvoltat, l-au redus, i-au îndurerat lumina, așa cum faci mai mică flacăra unei lămpi. N-am auzit ceva mai tainic și mai precis despre lagărele din timpul războiului. Închid ochii, văd un creier normal, cu cele 14 miliarde de celule nervoase, văd departe conexiunile lor, văd și mai departe uriașa conexiune a suferințelor lumii și mă întreb: suferințele în timp
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ultimele știri ale oricărei gazete nu s-a reflectat în sport? Tot ce oamenii trăiesc pe pagina externă a unui ziar li se mai dă o dată să trăiască în lumea stadionului. E tulburător cum toate încordările mari ale lumii intră tainic și miniaturizat în compoziția fiecărei lupte atletice. Lipsea complotul. Iată-l în Italia, în Turul Italiei: nu numai victima, Merckx, dar toți adversarii săi principali, în cap cu Gimondi, nu acceptă că Eddie s-a dopat. Cineva „l-a lucrat
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
vânt abea adie... Cuprins e totul că e viu De-a nopții armonie. Încet apare luna, sus Pe-ntinsul cer albastru Iar eu privesc cu gandu-mi dus Frumosul nopții astru... Într-un boschet în umbr-ascuns Pe strune-abea tresare Melodic, tainic, nepătruns Un cintec de chitare... Și tot vazduhu-i parfurmat De florile cochete Ce parca-acuma s-au adunat În splendide buchete... Pe palul cer din cînd în cînd O stea s-aprinde iară, Cu fulgerarea unui gând Din vremi de-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93313]
-
-ntorc la bunii mei să le sărut ulciorul Din care vinul vieții spre alte sensuri curge. Hai, vârfuiți pocalul cu vinul cel mai bun, Trăiască țara sfântă și marele tribun!“ (Scînteia, 31 decembrie 1978) CIURUNGA Andrei, poet „Prin votul nostru tainic, bărbatul cel mai brav îmbracă țara-n falnică hlamidă de grâne, de oțel, de cărămidă, ce duce-n piscuri veacul, răspunzător și grav.“ (Contemporanul, 31 ianuarie 1975) „Când marile răspunderi învăluie bărbatul Ales în fruntea țării și-a vremurilor Ca să
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
nu făceam cozi. O singură dată (sau poate asta mi s-a întipărit mai puternic în minte) mi s-a cerut concursul. Soacra mea m-a sunat pe la prânz de la slujbă să-mi spună că a aflat (mai totul era tainic, așa încât orice informație aflată era un mic privilegiu) că, pe cartela de pâine, s-ar putea să se dea fasole. Trebuia căutat și anunțat socrul și, cum era ultima zi a lunii, trebuia să văd dacă nu cumva cartela fusese
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
spus și vreo două rugăciuni, dar Dumnezeu probabil s-a gândit că deja sunt om nou și nu cred în El sau poate cauza mea era prea meschină, așa că robinetul a rămas uscat. Mama mi-a scos din lăcașurile ei tainice săpunul Rexona, un șampon unguresc, de un roz cam dubios, dar, oricum, STRĂIN, iar tata și Dragoș s-au dus cu canistrele până jos, la Golia, la cișmeaua din zid. Am stat cu stres amândouă; ne temeam că a înghețat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
-te în brațe cu un cartuș întreg, dacă nu chiar cu două, trebuia să înduri bărbătește chi nurile bărbăției. Dar cine mai era ca tine atunci cînd scoteai țigările ălea tari ca moartea ? Simțeai cum, la fiecare fum, un ciocănel tainic te lovește în mărul lui Adam și cum ți se chircește plămînul, ca sub o caznă greu de suportat. Dacă treceai de un pachet-două, chinul dispărea ca prin farmec și, lămu rit în focul cubanez, te transformai într-un om
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
închina, la sfârșit, după datină, se lăsa pe-o rână, pentru câteva minute, la o umbră improvizată, ca să-și odihnescă oasele trudite și mușchii vlăguiți. În puținele clipe de odihnă, truditorii își trăgeau, parcă, vlaga, asemenea gigantului Anteu, din adâncurile tainice ale pământului. Își continuau apoi munca, în a doua jumătate a lungilor zile de vară, cu o scurtă pauză pentru odihnă la chindie, când erau mâncate și ultimele rămășițe ale bucatelor consumate la prânz. Urgența unor lucrări îi obliga pe
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]