9,719 matches
-
mai permite acest lucru. Antoine Volodine o atestă limpede, mărturisind, la Întrebarea “Cum vă situați În raport cu colegii dumneavoastră?”, că “nu am nevoie să mă situez”. (Antoine Volodine, interviu În Une Récette pour ne pas vieillir, Paris, AGIR, 1994, p. 29) Traducător de meserie, este autorul a zece romane și a unui volum hibrid care se vrea o artă poetică și (aparent) o cheie În descifrarea articulațiilor poetice ale prozei sale. Devine din adolescență un mare iubitor al limbii ruse, ceea ce-l
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
CRISTIAN, Vasile (1.III.1912, Târgu Frumos - 23.I.1998, Paris), poet, traducător și publicist. Este fiul lui Betty (n. Mendelovici) și al lui Hanina Werner, ceasornicar și frate mai mic al poetului Mihail Dan. C. se numea la naștere Leopold Werner, iar mai târziu va adopta pseudonimul literar ca nume oficial. A
CRISTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
poezie, traduceri și interviuri în revistele „Steaua”, „Ramuri”, „România literară”, „Cultura creștină”, „Vatra”, „Familia” „Cetatea literară” ș.a. A beneficiat de burse de studii în Franța (1990), apoi în Belgia și a efectuat stagii de lucru în ateliere și seminarii ale traducătorilor la Seneffe (Belgia). Este doctor în filologie al Universității din Cluj-Napoca (1999), cu o teză despre Aron Cotruș. Pentru scrisul lui C. este caracteristic poemul discursiv, atent construit, cu o imagistică bogată și frumoasă, chiar „somptuoasă” (Marian Papahagi). Simbolurile cele
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
M. Kogălniceanu (primul ei editor), Al. Piru, Ariadna Camariano-Cioran și Dan Simonescu, nu reușește să infirme atribuirea textului, de către I.G. Sbiera, N. Iorga, C.A. Stoide și, cu solide argumente filologice, de N.A. Ursu, lui Alexandru Amiras, în mod cert traducător al cronicii în grecește la Iași, în 1729. Prima parte, compilativă, corespunzătoare perioadei 1661-1726, prelucrează în spirit oficial, dar cu adaosuri originale, tradiția orală și cea istoriografică din Cronica anonimă racovițeană și dintr-un presupus „izvod al Costăcheștilor”, atribuit lui
CRONICA ANONIMA A MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286520_a_287849]
-
obscure sau dintr-un capriciu al imprevizibilului Lăpușneanu, ar fi avut răgaz să consulte și o transcriere a cronografelor autohtone (eventual de a copia sau, mai probabil, de a-și comanda „extrasul”). Altfel, retușurile ce survin sub pana (încă) anonimului traducător („rescrierea”, în cazul unor contexte favorabile, ori ocultarea altora, ce stânjenesc) sunt, previzibil, în profitul conaționalilor poloni; de-aici și câteva izbucniri ironice, polemice ce contrastează cu stereotipia cronicii. Ediții: Descrierea cronicii despre Țara Moldovei și despre domnii ei, cum
CRONICA MOLDO-POLONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286526_a_287855]
-
, Petru (21.I.1927, Cluj - 15.IV.1997, București), poet, eseist, traducător și editor. Este fiul Călinei (n. Humița) și al lui Aurel Creția, funcționar. La Cluj, a făcut școala primară și a început să învețe la Liceul „Gh. Barițiu”. După 1940 își continuă studiile la București: Liceul „Spiru Haret” (cu bacalaureatul
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
tâlharului, al vânătorului de frate. Și le-am găsi vrednice de interes și pline de culoare. Așa suntem făcuți, Dumnezeu să ne ierte.” La numeroasele articole de specialitate publicate de-a lungul anilor se adaugă o foarte bogată activitate de traducător : din greaca veche (Platon, Plutarh, Longos), din Vechiul Testament, din latina medievală (Dante, De vulgari eloquentia, Epistulae, Eclogae), din italiană (Massimo Bontempelli, Emilio Cecchi, Adriano Tilgher), din franceză (Marguerite Yourcenar, Georges Dumézil, Emil Cioran, Georges Duby), din engleză (Virginia Woolf, T.
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
, Dimitrie (5.IV.1885, Galați - 7.II.1978, București), eseist, poet și traducător. Este fiul Tudoriței și al lui Constantin Cuclin, profesor de muzică. După ce urmează Liceul „V. Alecsandri” din Galați (1896-1903), devine student la Conservatorul din București (1904-1907), apoi la Conservatorul Național din Paris (1907-1914) și, tot aici, la Schola Cantorum. Între
CUCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286548_a_287877]
-
publicat la Paris, în deceniul al doilea, cele trei sute de parabole și două sute de sonete scrise în limba franceză, ar fi făcut senzație. Dar domeniul literar pentru care se cuvine să fie apreciat cu deosebire este acela al traducerilor. Între traducătorii poeziei lui Eminescu în limba engleză, C. a fost considerat „cel mai artist prin profesiunea scrisului sau a poeziei și cea mai însemnată personalitate” (Andrei Brezianu). SCRIERI: Destinée mystique, vol. I: La Sonate du Coq Gaulois, București, 1919; vol. II
CUCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286548_a_287877]
-
COȘBUC, George (20.IX.1866, Hordou, azi George Coșbuc, j. Bistrița-Năsăud - 9.V.1918, București), poet și traducător. Era al optulea din cei doisprezece copii ai Mariei (n. Avram) și ai lui Sebastian Coșbuc, preot. Crescut într-un climat al culturii folclorice și al respectului pentru tradiție, propriu familiei (cu numeroși ascendenți preoți, dar cu strămoși iobagi, fugiți
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
Bocetul). A fost preocupat de receptarea și circulația folclorului. De pe o poziție raționalistă și iluministă ce venea de la Școala Ardeleană, a combătut superstițiile, practicile medicale empirice și primejdioase ( Leacuri băbești, Legarea boalelor, Oase de balaur, Postul și nutrirea neîndestulătoare). C. traducătorul s-a oprit la marile epopei ale popoarelor vechi (Odiseea lui Homer, Eneida lui Vergiliu, Sakuntala lui Kalidasa, dar și la Divina Comedie a lui Dante), care îl interesau ca expresii ale eposului național, sau la scrierile clasice, care puteau
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
expresii ale eposului național, sau la scrierile clasice, care puteau oferi modele și educau nemijlocit (Georgicele lui Vergiliu, Antologia sanscrită, culegere de înțelepciune indiană). El a consacrat tălmăcirilor ani întregi de muncă și s-a impus drept cel mai bun traducător al epocii și unul dintre cei mai talentați traducători ai noștri dintotdeauna, probând calități de mare poet - intuiție, inventivitate, forță expresivă. A realizat o bună versiune a Georgicelor și a Eneidei lui Vergiliu, reușind captarea celor mai fine nuanțe, cu
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
puteau oferi modele și educau nemijlocit (Georgicele lui Vergiliu, Antologia sanscrită, culegere de înțelepciune indiană). El a consacrat tălmăcirilor ani întregi de muncă și s-a impus drept cel mai bun traducător al epocii și unul dintre cei mai talentați traducători ai noștri dintotdeauna, probând calități de mare poet - intuiție, inventivitate, forță expresivă. A realizat o bună versiune a Georgicelor și a Eneidei lui Vergiliu, reușind captarea celor mai fine nuanțe, cu păstrarea hexametrului originar. Înaintea elenistului G. Murnu, traducătorul cel
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
talentați traducători ai noștri dintotdeauna, probând calități de mare poet - intuiție, inventivitate, forță expresivă. A realizat o bună versiune a Georgicelor și a Eneidei lui Vergiliu, reușind captarea celor mai fine nuanțe, cu păstrarea hexametrului originar. Înaintea elenistului G. Murnu, traducătorul cel mai autorizat al lui Homer, C. a tradus (și a publicat, în timpul vieții, fragmente) Odiseea după un intermediar german și după tâlcuirea în proză a lui I. D. Caragiani. Tălmăcirile din literatura indiană, făcute tot prin intermediul limbii germane, demonstrează pătrunderea
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
fragmente) Odiseea după un intermediar german și după tâlcuirea în proză a lui I. D. Caragiani. Tălmăcirile din literatura indiană, făcute tot prin intermediul limbii germane, demonstrează pătrunderea gândirii arhaice indiene și transmiterea ei la nivelul unei înalte poezii. Principala contribuție a traducătorului este însă transpunerea capodoperei lui Dante. C. a reușit să dea în românește una dintre cele mai bune versiuni existente în lume la Divina Comedie. A lucrat la ea și la redactarea comentariului care urma să o însoțească timp de
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
, (20.I.1719 - 15.V.1778, Putna, j. Suceava), cărturar și traducător. Originar de prin părțile Bucovinei, I. s-a călugărit de tânăr la mănăstirea Putna, unde a învățat carte și unde în 1736 a fost făcut ieromonah, iar în 1744, egumen. În 1745, la numai douăzeci și șase de ani, a
IACOV PUTNEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287479_a_288808]
-
ILIESCU, Dem. (4.VI.1911, Buzău - 2.VIII.1988, București), poet și traducător. Este fiul Ecaterinei și al lui Dumitru Iliescu, pescar. În 1931 a absolvit Liceul „B.P. Hasdeu” din orașul natal, apoi Facultatea de Drept a Universității din București, ulterior profesând avocatura în baroul buzoian. Pentru convingerile sale de extremă dreapta, regimul
ILIESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287516_a_288845]
-
la nota meditativă clasică. Folosind un instrumentar imagistic similar celui din pictura impresioniștilor, I. descinde într-o zonă de neliniște aproape firească, în care se întrevăd însă tensiuni mai adânci. Atras de literatura italiană și franceză, s-a aplecat ca traducător asupra operei lui Chateaubriand, preocupat fiind mai ales de latura ei educativă. SCRIERI: Piatra cu lilieci, Buzău, 1931; Cartea cu vise, Buzău, 1934; Siena, veche cetate a Fecioarei, Buzău, 1939; Florile Paștilor, Buzău, f.a. Traduceri: Chateaubriand, Martirii, pref. Gala Galaction
ILIESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287516_a_288845]
-
, periodic care a apărut la București, săptămânal, între 18 septembrie 1860 și 19 martie 1861. Proprietar și editor al gazetei, subintitulată „Jurnal universal”, era Carol Popp de Szathmary, iar redactor responsabil, Al. Zanne, scriitor, traducător, publicist politic și prieten devotat al lui Dimitrie Bolintineanu. I. trebuie socotită însă mai degrabă între periodicele lui Bolintineanu, deoarece în tot timpul apariției a susținut punctele de vedere ale acestuia în chestiunile politice și literare. Redactorii își propun, cum
ILUSTRAŢIUNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287534_a_288863]
-
, Al.[exandru] (1.XII.1875, Segarcea, j. Teleorman - 1945, București), poet, prozator și traducător. Este fiul Firei și al lui Matei Iacob, țărani. Se stabilește împreună cu familia la Craiova, unde urmează, începând din 1889, cursurile Liceului „Carol I”. Imediat după absolvire preia conducerea bibliotecii Fundației „Aman”, unde funcționează până când se pensionează, în 1935. Debutează
IACOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
DAN, George (10.II.1916, Cadievu-Caliacra - 5.I.1972, București), poet și traducător. Este fiul Călinei (n. Duilaș) și al lui Vasile Dan. După ce a absolvit Liceul „Știrbei Vodă” din Călărași, lucrează în Marina Militară, apoi în Marina Comercială, obținând brevetul de ofițer în 1940. După război se stabilește în București. În 1935
DAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286670_a_287999]
-
Preocupări literare”, „Viața românească”, „Istru”, „Festival”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Tomis”, „Astra”, „Familia”, „Ateneu” ș.a. Este redactor la „România liberă” (1946-1948) și la „Flacăra” (1948-1949). Din 1966 călătorește mult pe mare, către destinații orientale și extrem-orientale. În același an participă ca traducător la Congresul internațional al iranologilor de la Teheran, iar în 1971, la sărbătorirea a 2500 de ani de existență a statului iranian. Traduce poezie persană și indiană, din Baudelaire, Verlaine, Poe și din literatura sovietică. Cunoscut mai ales ca poet-traducător din
DAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286670_a_287999]
-
DAMIAN, Liviu (13.III.1935, Corlăteni, j. Bălți - 20.VII.1986, Chișinău), poet, publicist și traducător. Este fiul Eufimiei și al lui Ștefan Damian, intelectuali. Tatăl, condamnat politic, a fost deportat nouă ani în Siberia. D. a absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1960). Angajat în redacția ziarului „Tânărul leninist”, ulterior este redactor-șef adjunct al
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
de etică și cultură generală, de artă și literatură. O carte originală este aceea scrisă împreună cu poetul leton Imants Ziedonis, Pâinea în două cânturi (I-II, 1984), o mărturie elocventă a apropierii spirituale între doi creatori de naționalități diferite. Ca traducător, D. a transpus poezii și poeme aparținând lui Pablo Neruda, Iannis Ritsos, J. Martinchiavicius, Imants Ziedonis, Vladimir Solouhin ș.a. SCRIERI: Darul fecioarei, Chișinău, 1963; Comoara, Chișinău, 1964; Ursitoarele, Chișinău, 1965; Sunt verb, Chișinău, 1968; Versuri, Chișinău, 1970; Dar mai întâi
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
DĂRMĂNESCU, Iordache Darie (a doua jumătate a sec. XVIII), traducător. Ispravnic de Neamț (1772) și de Vaslui (1780), velpaharnicul D., ajuns în 1796 mare ban, a fost unul dintre principalii adversari ai domnilor fanarioți Grigore Ghica și Dimitrie Moruzi, ceea ce i-a atras repetate surghiunuri și persecuții. Cărturar cu vederi
DARMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286690_a_288019]