15,959 matches
-
română în forma tanti. Tender „vehicul cuplat cu o locomotivă, care servește la depozitarea și transportul combustibilului și al apei necesare funcționării locomotivei“ și verbul vechi, păstrat regional, a tinde „a întinde“ au aceeași origine îndepărtată: lat. tendere „a întinde“. Verbul l-am moștenit direct din latină, la fel ca toate limbile romanice. În ceea ce privește primul termen menționat aici, substantivul tender, acesta a ajuns la noi după ce a călătorit prin mai multe limbi: lat. tendere a fost moștenit în franceză în forma
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
1814). Prosop a fost împrumutat direct din greacă, din derivatul prosópsi(on) „ștergar“ a lui prósopon „față“. Termenii românești care au sensul de „prosop“ sunt numeroși și de origini variate. Cel mai vechi este ștergar, cuvânt creat în română de la verbul a șterge (apare în Noul Testament de la Bălgrad, 1648). Tot derivate românești sunt ștergătoare și ștergură. Un compus românesc este mâneștergură. Alte împrumuturi sunt chindeu din maghiară (kendő) (care înseamnă și „batistă“), peșchir din turcă, senic probabil din bulgară. Un sinonim
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cuvinte olandeze aparțin terminologiei maritime. Se știe că, în Evul Mediu, Olanda a fost o mare putere comercială, care și-a creat un imperiu de dimensiuni considerabile. Evident că acest imperiu a avut și o flotă. A amara este un verb care face parte din categoria termenilor tehnici de navigație; sensul său este „a lega o ambarcație de țărm sau de altă navă, cu ajutorul unui cablu“. În română, termenul a fost împrumutat relativ recent din fr. amarrer; prima sa atestare este
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
având sensul „slujbă bisericească“ este un compus creat, în flamandă, de la kerk care înseamnă „biserică“ în olandeză (cf. și germ. Kirche, engl. church) și lat. med. missa „slujbă religioasă“; missa, interpretat greșit ca substantiv, este, de fapt, participiul trecut feminin al verbului mittere, scos din formula cu care se termină slujba: ite, missa est (cantio) „plecați, s-a terminat (slujba)“. Kerkmisse a fost folosit, cu timpul, și pentru a denumi sărbătoarea patronală (corespunzătoare hramului de la noi), și petrecerea care avea loc cu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
În franceză a fost preluat dintr-o variantă dialectală (frizonă) a olandezei, unde lest însemna „încărcătură“. Last și balast apar în terminologia maritimă românească în secolul 17 și au ca sinonim cuvântul savură, de origine greacă. A machia este un verb împrumutat din fr. maquiller (ca și substantivul machiaj < fr. maquillage). La originea cuvântului francez actual, stă un verb makier „a face“ < ol. maken cu același sens, atestat din secolul 13, în argoul din orașele picarde din nord-estul Franței, în expresia
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
balast apar în terminologia maritimă românească în secolul 17 și au ca sinonim cuvântul savură, de origine greacă. A machia este un verb împrumutat din fr. maquiller (ca și substantivul machiaj < fr. maquillage). La originea cuvântului francez actual, stă un verb makier „a face“ < ol. maken cu același sens, atestat din secolul 13, în argoul din orașele picarde din nord-estul Franței, în expresia makier la papelart „a face pe credinciosul“. Verbul apare și în secolul 15 (la Villon) cu sensul „a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
machiaj < fr. maquillage). La originea cuvântului francez actual, stă un verb makier „a face“ < ol. maken cu același sens, atestat din secolul 13, în argoul din orașele picarde din nord-estul Franței, în expresia makier la papelart „a face pe credinciosul“. Verbul apare și în secolul 15 (la Villon) cu sensul „a lucra“, iar în secolele 17 și 18 capătă sensul de „a fura“. Cu sensul actual apare abia în secolul 19, fiind folosit în limbajul din domeniul teatrului. Macrou, numele unui
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
actual apare abia în secolul 19, fiind folosit în limbajul din domeniul teatrului. Macrou, numele unui pește, este în română un neologism luat din franceză. Fr. maquereau cu sensul „proxenet, codoș“ provine din cuvântul olandez makelaer „mijlocitor“, având la bază verbul makele „a trafica, a negocia“ derivat de la maken „a face“; este unul dintre cele mai vechi împrumuturi din olandeză. Cu acest sens, cuvântul este atestat în Picardia și Flandra, în apropierea teritoriului olandez. În franceză, maquereau denumește și un pește
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
căsători, dar un astfel de derivat nu îl are la bază în mod direct pe casă. Între cele două cuvinte, a existat un intermediar, căsătoriu „cap de familie, bărbat căsătorit, care are casă“, existent în limba veche, format de la un verb dispărut ce continua lat. *casare „a întemeia o căsnicie“, derivat de la casa. Cuvintele se organizează și după înțelesurile lor. Rămânând la același exemplu, împreună cu casă se grupează cuvintele care denumesc diversele tipuri de case (argea, bordei, bojdeucă, cocioabă, colibă, magherniță
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
coastă, corp, cur, deget, dinte, falcă, ficat, fiere, frunte, genunchi, gingie, inimă, lacrimă, limbă, măduvă, mână, muc, nară, nas, ochi, os, palmă, păr, piele, piept, pumn, sân, sânge, sete, spate, sudoare, țâță, țeastă, unghie, ureche, vână, vintre etc.), dar și verbe (a asculta, a auzi, a bea, a (se) căca, a fute, a gusta, a mesteca, a naște, a simți, a vedea etc.) sau adjective (acru, dulce, surd etc.). Cuvintele panro manice nu pun probleme etimologice. Chiar și în cazul unor
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
concurat și de gușă, păstrat în câteva localități din sudul Banatului, la aromâni și meglenoromâni cu sensul de „gât“. Este de presupus că grumazul ar fi fost gâtul întreg, iar gușa numai partea lui anterioară sau laringele. În acest caz, verbul a sugruma înseamnă strângerea gâtului de jur împrejur, iar a sugușa, apăsarea laringelui până la sufocare. Așa s-ar explica și sensul pe care grumaz l-a primit în unele locuri, și anume „partea dinapoi, de la ceafă, a gâtului“, în opoziție
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
însângerat“, apoi a evoluat la sensurile „(despre o luptă) care face să curgă mult sânge“, „(despre fiare sau om) doritor de sânge, violent“ și, prin extindere semantică, a dobândit și sensul „care inspiră groază, înfiorător“. De la crunt s-a format verbul a (în) crunta. În Dicționarul etimologic al limbii latine de A. Ernout și A. Meillet, se spune că, la început, cruor trebuie să fi însemnat „carne crudă, în sânge“; dat fiind că în latină se folosea caro, carnis cu sensul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
din acest domeniu semantic au fost moșteniți în toate limbile romanice; voi aminti câțiva, în continuare, menționându-l doar pe urmașul lor în limba română. Încep cu lat. cena și lat. cenare care au dat în română substantivul cină și verbul (a) cina. Sunt cuvinte panromanice și lat. farina > rom. făină, lat. lar (i)dum > rom. lard „slănină“ (azi păstrat doar în Ardeal), lat. mustum > rom. must, lat. vinum > rom. vin, două verbe care denumesc acțiunea de preparare a mâncărurilor, lat.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
care au dat în română substantivul cină și verbul (a) cina. Sunt cuvinte panromanice și lat. farina > rom. făină, lat. lar (i)dum > rom. lard „slănină“ (azi păstrat doar în Ardeal), lat. mustum > rom. must, lat. vinum > rom. vin, două verbe care denumesc acțiunea de preparare a mâncărurilor, lat. coquere și lat. frigere, devenite în română (a) coace și (a) frige, iar dacă ceva nu a fost bine fript s-a spus că e crud < lat. crudus (tot cuvânt panromanic). Toate
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lat. lac (ac. lactem) > rom. lapte, lat. ovum > rom. ou. azimă și cir Aceste două cuvinte, moștenite în limba română din latină, provin în latină din greacă. Ca și alte cuvinte vechi grecești care s-au transmis românei prin latină (verbele (a) amăgi, (a) cuteza, (a) mângâia sau substantivul mărgea), ele au pătruns în latina dunăreană. Azimă, cu sensul „turtă din făină de grâu sau de secară, făcută din aluat nedospit și coaptă sub spuză“, există și în dialectele sud-dunărene (aromână
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sud-dunărene, are sensurile „pastă obținută din făină amestecată cu apă, grăsime etc., din care se prepară pâine, prăjituri; cocă“ și „bucată din această pastă folosită ca plămădeală“. Cuvântul românesc provine din lat. *allevatum (< lat. allevatus „ridicat, înălțat“), un derivat de la verbul lat. levare „a ridica“, transmis românei (în forma (a) lua), precum și altor limbi romanice. Deosebirea de sens se explică prin aceea că levare dobândise de timpuriu și sensul de „a fermenta“, pe care îl găsim în aproape toate limbile romanice
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Bibliei, făcută în secolele 4-5). La baza cuvântului românesc stă varianta populară turta a cuvântului latinesc, care a evoluat și în forme romanice de felul fr. tourte „prăjitură în formă rotundă“. Lat. torta este, probabil, forma feminină de participiu a verbului latinesc torquere „a țese“, transmis tuturor limbilor romanice; în română a dat a toarce. zeamă În MDA, cuvântul zeamă „fiertură de carne sau de legume, constituind un fel de mâncare; partea lichidă a bucatelor, apa în care fierb“ figurează, alături de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
care a intrat în latina târzie, de unde a fost luat și de it. zuppa, sp. sopa (cu sensul „pâine muiată în supă“, ca în vechea franceză). Revenind la limba română, la I. L. Caragiale (și nu numai la el) apare și verbul a supa „a lua masa târziu, după un spectacol“, împrumutat din fr. souper. În prezent, se mai folosesc și alți termeni din aceeași sferă semantică: bulion „supă de carne fără zarzavat“ < fr. bouillon, borș „ciorbă preparată cu zeamă acră“ < rus
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
este atestat la 1817). Felul de bază poate fi un preparat din carne pane (cuvânt scris pané în DEX) a cărui primă apariție este la Sanda Marin, în Carte de bucate (1936). Etimonul său este fr. pané, participiul trecut al verbului paner „a acoperi cu pesmet“, format în franceză de la pain „pâine“. Alt fel de a pregăti carnea este rulada „mâncare de carne tocată și rulată, care se coace la cuptor“. Cuvântul apare la începutul secolului 19, inițial cu sensul de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
carne tocată și rulată, care se coace la cuptor“. Cuvântul apare la începutul secolului 19, inițial cu sensul de „preparat dulce dintr-o foaie de aluat“. Ambele sensuri există în fr. roulade, cuvânt vechi în franceză (secolul 16), derivat de la verbul rouler „a învârti“. Ca garnitură la ambele preparate din carne se poate mânca un sote (scris soté în DEX), adică un fel de mâncare care conține „zarzavat copt la foc iute, mișcat tot timpul, ca să nu se ardă“. Cuvântul apare
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sote (scris soté în DEX), adică un fel de mâncare care conține „zarzavat copt la foc iute, mișcat tot timpul, ca să nu se ardă“. Cuvântul apare prima dată la Brăescu, la începutul secolului 20, și provine din fr. sauté, participiul verbului sauter care are și sensul „a frige la foc iute“. La sfârșitul mesei, se pot oferi diverse preparate dulci. Brioșa este un „produs de patiserie, preparat prin coacere în forme mici, rotunde și ondulate, a unui aluat de cozonac“; cuvântul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
oferi diverse preparate dulci. Brioșa este un „produs de patiserie, preparat prin coacere în forme mici, rotunde și ondulate, a unui aluat de cozonac“; cuvântul a fost înregistrat prima dată în DEX. Are la origine fr. brioche, un derivat de la verbul brier (formă dialectală a verbului broyer „a frământa o pastă cu un sucitor“). Se poate lua și un profiterol, care este o „prăjitură cu înghețată și frișcă“; prima atestare a cuvântului românesc este la Ion Vinea, deci în perioada interbelică
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
este un „produs de patiserie, preparat prin coacere în forme mici, rotunde și ondulate, a unui aluat de cozonac“; cuvântul a fost înregistrat prima dată în DEX. Are la origine fr. brioche, un derivat de la verbul brier (formă dialectală a verbului broyer „a frământa o pastă cu un sucitor“). Se poate lua și un profiterol, care este o „prăjitură cu înghețată și frișcă“; prima atestare a cuvântului românesc este la Ion Vinea, deci în perioada interbelică. Provine din fr. profiterole, un
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
la 1552). Dicționarele românești înregistrează cuvântul antreu cu sensul „cea dintâi încăpere în care se intră într-o casă și din care dau uși în celelalte“ din secolul 19 (apare la C. Negruzzi); cuvântul românesc provine din fr. entrée, participiul verbului entrer „a intra“. Există, în schimb, în toate dicționarele termenul aperitiv „gustare care se dă înainte de masă“ < fr. apéritif „care deschide“, al cărui etimon este cuvântul din latina târzie aper(i)tivus > lat. aperire „a deschide“. Deci aperitiv „care deschide
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în DA (1911) cu sensul „pastă alimentară ușoară făcută din ouă, făină și zahăr, coaptă mult, uscată“. În franceză, de unde româna l-a împrumutat, biscuit este format din bis-, element de compunere latinesc care indică duplicarea, și cuit „copt“, participiul verbului cuire (moștenit din lat. coquere, care a dat și în română pe a coace). La început, fr. biscuit însemna „pesmet din făină de grâu deshidratată, care constituia alimentul de rezervă pentru armată“; ulterior, a devenit termen generic pentru orice prăjitură
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]